Old/New Testament
ISTORIA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA, DE LA DEZBINARE PÂNĂ LA ROBIE
Capitolele 10—36. Ieremia 25:4-11.
Dezbinarea împărăţiei
10 Roboam(A) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. 2 Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde(B) fugise de împăratul Solomon, şi s-a întors din Egipt. 3 Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: 4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” 5 El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat. 6 Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” 7 Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.” 8 Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau. 9 El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: ‘Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi’?” 10 Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!’ să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. 11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane’.” 12 Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” 13 Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor 14 şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” 15 Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci(C) aşa rânduise Dumnezeu în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia(D) din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16 Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui. 17 Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. 18 Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a(E) grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim. 19 Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.
Măsurile luate de Roboam
11 Roboam, venind(F) la Ierusalim, a strâns casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război – ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam. 2 Dar Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia(G), omul lui Dumnezeu: 3 „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le: 4 ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta».’ ” Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam. 5 Roboam a locuit la Ierusalim şi a zidit cetăţi întărite în Iuda. 6 A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa, 7 Bet-Ţur, Soco, Adulam, 8 Gat, Mareşa, Zif, 9 Adoraim, Lachis, Azeca, 10 Ţorea, Aialon şi Hebronul, care erau în Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite. 11 Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin. 12 A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui. 13 Preoţii şi leviţii care se aflau în tot Israelul şi-au părăsit locuinţele şi s-au dus la el, 14 căci leviţii şi-au părăsit(H) ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că Ieroboam(I) şi fiii săi i-au împiedicat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului. 15 Ieroboam a pus(J) preoţi pentru înălţimile pentru ţapii(K) şi pentru viţeii(L) pe care îi făcuse. 16 Aceia din toate seminţiile lui Israel care aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat(M) pe leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor. 17 Ei au dat astfel tărie(N) împărăţiei lui Iuda şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani, căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.
Nevestele şi copiii lui Roboam
18 Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai. 19 Ea i-a născut fii pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham. 20 După ea, a luat pe Maaca(O), fata lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. 21 Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult decât pe toate nevestele şi ţiitoarele lui, căci a avut optsprezece neveste şi şaizeci de ţiitoare şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fete. 22 Roboam a dat cel dintâi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus(P) căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat. 23 El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mâncare din belşug şi le-a căutat o mulţime de neveste.
Năvălirea lui Şişac
12 Când(Q) s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit(R) Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. 2 În al cincilea(S) an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. 3 Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi şi, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni(T), suchieni şi etiopieni. 4 A luat cetăţile întărite ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim. 5 Atunci, prorocul(U) Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi(V) M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac’.” 6 Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit(W) şi au zis: „Domnul este(X) drept!” 7 Şi, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a(Y) vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac, 8 dar îi vor fi supuşi(Z) şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie(AA) sau să slujească împărăţiilor altor ţări.” 9 Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit(AB) împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur, pe care le făcuse(AC) Solomon. 10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor(AD) alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. 11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor. 12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda. 13 Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu(AE) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea(AF) pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. 14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul. 15 Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Şemaia şi a prorocului Ido(AG), în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război(AH) între Roboam şi Ieroboam. 16 Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia(AI).
30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii(A), care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne(B), dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. 35 Isus plângea(C). 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37 Şi unii din ei au zis: „El, care(D) a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. 39 „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. 40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea(E) slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru(F) norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa(G) înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”. 45 Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când(H) au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
Sinedriul hotărăşte să-L omoare
47 Atunci(I), preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce(J) vom face? Omul acesta face multe minuni. 48 Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” 49 Unul din ei, Caiafa(K), care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; 50 oare nu(L) vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Şi(M) nu numai pentru neamul acela, ci(N) şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54 De aceea(O) Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim(P), şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Isus aşteptat în Ierusalim
55 Paştele iudeilor erau(Q) aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56 Ei(R) căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” 57 Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.