Old/New Testament
Via lui Nabot
21 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via(A) ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” 3 Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” 4 Ahab a intrat în casă trist şi mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da(B) moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. 5 Nevastă-sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?” 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei’. Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’ ” 7 Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” 8 Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. 9 Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului 10 şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat(C) pe Dumnezeu şi pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l(D) cu pietre şi să moară.” 11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit(E) un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos(F) afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre şi a murit. 14 Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.” 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.” 16 Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.
Vestirea pedepsei
17 Atunci, cuvântul(G) Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: 18 „Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria(H); iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorât s-o ia în stăpânire. 19 Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?»’ Şi să-i mai spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul(I) unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii şi sângele tău»’.” 20 Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit(J), vrăjmaşule?” Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut(K) ca să faci ce este rău înaintea Domnului. 21 Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea(L) peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este(M) al lui Ahab, fie rob(N), fie slobod în Israel, 22 şi voi face casei(O) tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa(P), fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască’.” 23 Domnul a vorbit şi despre Izabela(Q) şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. 24 Cine(R) va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” 25 N-a fost nimeni(S) care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa(T) la aceasta. 26 El a lucrat în chipul cel mai urâcios mergând după idoli, cum(U) făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
Smerirea lui Ahab
27 După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus(V) un sac pe trup şi a postit: se culca cu sacul acesta şi mergea încet. 28 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii(W) fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”
Legământul cu Iosafat
22 Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel. 2 În anul al treilea, Iosafat(X), împăratul lui Iuda, s-a pogorât la împăratul lui Israel. 3 Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din(Y) Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi, din mâinile împăratului Siriei.” 4 Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu(Z) voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” 5 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” 6 Împăratul lui Israel a strâns(AA) pe proroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 7 Dar Iosafat(AB) a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” 8 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!” 9 Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” 10 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici’.” 12 Şi toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 13 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!” 14 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi(AC) va spune Domnul.” 15 Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 16 Şi împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 17 Mica a răspuns: „Văd(AD) tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace’.” 18 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?” 19 Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut(AE) pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea(AF) cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. 20 Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 21 Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ 22 Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei(AG) amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’ 23 Şi acum(AH), iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” 24 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe unde(AI) a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” 25 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 26 Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, 27 şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’ ” 28 Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a(AJ) vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.”
Moartea lui Ahab
29 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. 30 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb(AK) hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă. 31 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” 32 Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos(AL) un ţipăt. 33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 34 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” 35 Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. 36 La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui, 37 căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria şi împăratul a fost îngropat la Samaria. 38 Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după(AM) cuvântul pe care-l spusese Domnul. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa(AN) de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 40 Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
Iosafat, împăratul lui Iuda
41 Iosafat(AO), fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi. 43 El a umblat(AP) în toată calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile(AQ) n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. 44 Iosafat(AR) a trăit în pace cu împăratul lui Israel. 45 Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 46 El a scos din ţară pe sodomiţii(AS) care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. 47 În Edom(AT) nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. 48 Iosafat(AU) a(AV) făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar(AW) nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber(AX). 49 Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. 50 Iosafat(AY) a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.
Domnia lui Ahazia
51 Ahazia(AZ), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în calea(BA) tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 53 A slujit(BB) lui Baal şi s-a închinat înaintea lui şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.
Răstignirea
26 Pe(A) când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27 În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. 28 Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. 29 Căci(B) iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!’ 30 Atunci(C), vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ 31 Căci(D) dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” 32 Împreună(E) cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. 33 Când(F) au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Isus zicea: „Tată, iartă-i(G), căci nu(H) ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit(I) hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Batjocurile
35 Norodul(J) stătea acolo şi privea. Fruntaşii(K) îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”. 36 Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37 şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!” 38 Deasupra(L) Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul iudeilor”. 39 Unul(M) din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” 40 Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? 41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.” 42 Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” 43 Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.
Moartea lui Isus
44 Era(N) cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 45 Soarele s-a întunecat şi perdeaua(O) dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată(P), în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”Şi(Q) când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. 47 Sutaşul(R), când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” 48 Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept. 49 Toţi(S) cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.
Îngroparea lui Isus
50 Era(T) un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, 51 care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi(U) aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. 52 Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. 53 L-a(V) dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua(W) Pregătirii şi începea ziua Sabatului. 55 Femeile care(X) veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut(Y) mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56 s-au întors şi au(Z) pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după(AA) Lege.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.