Old/New Testament
Iehu, împărat al lui Israel
10 În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: 2 „Acum, când veţi primi scrisoarea aceasta – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele şi caii, o cetate întărită şi arme –, 3 vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!” 4 Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată că doi împăraţi n-au putut să-i stea împotrivă. Cum îi vom sta noi împotrivă?” 5 Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrânii şi îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.” 6 Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, şi veniţi la mine mâine, la ceasul acesta, la Izreel.” Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai-marii cetăţii, care-i creşteau. 7 Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului şi au tăiat(A) pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri şi le-au trimis lui Iehu, la Izreel. 8 Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului.” Şi el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.” 9 Dimineaţa a ieşit şi, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteţi fără vină! Eu am(B) uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am omorât. Dar cine a lovit pe toţi aceştia? 10 Să ştiţi(C) dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul(D) Său Ilie.” 11 Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai-marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui şi n-a lăsat să scape niciunul. 12 Apoi s-a sculat şi a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, 13 Iehu a dat(E) peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?” Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia şi ne pogorâm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.” 14 Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.” Şi i-au prins de vii şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul. 15 Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab(F), fiul lui Recab(G), care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată cum este inima mea faţă de a ta?” Şi Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este”, a zis Iehu, „dă-mi(H) mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Şi Iehu l-a suit la el în car 16 şi a zis: „Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul(I).” L-a luat astfel în carul său.
Familia lui Ahab şi prorocii lui Baal, nimiciţi
17 Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis(J) pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe(K) care-l spusese lui Ilie Domnul. 18 Apoi, a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab(L) a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. 19 Acum chemaţi la mine pe toţi prorocii(M) lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. 20 El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Şi au vestit-o. 21 A trimis soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal(N), aşa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt. 22 Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal.” Şi omul acela a scos veşminte pentru ei. 23 Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.” 24 Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde(O) de viaţa lui cu a sa.” 25 Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i – unul să nu iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo şi s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. 26 Au scos afară stâlpii(P) Astarteei din casa lui Baal şi i-au ars. 27 Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat şi templul lui Baal şi l-au prefăcut într-o hazna(Q) de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.
Iehu şi închinarea la idoli
28 Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, 29 dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii(R) de aur din Betel şi Dan. 30 Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi(S) până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.” 31 Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi nu s-a abătut de la păcatele(T) în care târâse Ieroboam pe Israel. 32 Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel, şi Hazael(U) i-a bătut la toate hotarele lui Israel. 33 De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe gadiţi, rubeniţi şi manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad(V) şi Basan. 34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 35 Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz. 36 Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.
Uneltirea Ataliei
11 Atalia(W), mama(X) lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam împărătesc. 2 Dar Ioşeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când i-a omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei şi n-a fost omorât. 3 A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.
Ioas este uns împărat
4 În anul(Y) al şaptelea, Iehoiada a trimis şi a luat pe sutaşii cheretiţilor şi alergătorilor şi i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului şi le-a arătat pe fiul împăratului. 5 Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului(Z), să facă de strajă la casa împăratului, 6 o treime la poarta Sur şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor; să păziţi bine casa, aşa încât să nu lăsaţi pe nimeni să intre. 7 Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat; 8 să înconjuraţi pe împărat din toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lângă împărat când va ieşi şi când va intra.” 9 Sutaşii(AA) au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-a luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s-au dus la preotul Iehoiada. 10 Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile care veneau de la împăratul David şi care se aflau în Casa Domnului. 11 Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, aşezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă. 12 Preotul a adus înainte pe fiul împăratului şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns şi, bătând din palme, au zis: „Trăiască(AB) împăratul!” 13 Atalia a auzit(AC) vuietul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în Casa Domnului. 14 S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc(AD), după datină. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat: tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Vânzare! Vânzare!” 15 Atunci, preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor care erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!” 16 I-au făcut loc şi s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă. 17 Iehoiada(AE) a făcut un legământ între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legământ între împărat(AF) şi popor. 18 Tot poporul ţării au intrat în templul lui Baal(AG) şi l-au dărâmat, i-au sfărâmat(AH) cu desăvârşire altarele şi icoanele şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri(AI) în Casa Domnului. 19 A luat pe sutaşi, pe cheretiţi şi alergători şi pe tot poporul ţării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor. 20 Tot poporul ţării se bucura şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.
Domnia lui Ioas
21 Ioas avea şapte(AJ) ani când a ajuns împărat.
12 Ioas(AK) s-a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba. 2 Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada. 3 Numai că înălţimile(AL) n-au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. 4 Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul(AM) închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul(AN) pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa(AO) Domnului, 5 preoţii să-l ia, fiecare, de la cei pe care-i cunoaşte şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, oriunde se va găsi ceva de dres.” 6 Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii(AP) încă nu dreseseră stricăciunile Casei. 7 Împăratul Ioas(AQ) a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi şi le-a zis: „Pentru ce n-aţi dres stricăciunile Casei? Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor Casei.” 8 Preoţii s-au învoit să nu mai ia argint de la popor şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor Casei. 9 Atunci, preotul Iehoiada a luat o ladă(AR), i-a făcut o gaură în capac şi a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. 10 Când vedeau că este mult argint în ladă, se suiau logofătul împăratului cu marele preot şi strângeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului. 11 Încredinţau argintul cântărit în mâinile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, 12 zidarilor şi cioplitorilor de pietre pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei. 13 Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut(AS) pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucări, nici potire, nici trâmbiţe, niciun vas de aur sau de argint, 14 ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului. 15 Nu(AT) se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit. 16 Argintul(AU) jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului, ci era pentru(AV) preoţi.
Hazael spre Ierusalim. Ioas omorât
17 Atunci, Hazael(AW), împăratul Siriei, s-a suit şi s-a bătut împotriva Gatului şi l-a cucerit. Hazael(AX) avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului. 18 Ioas(AY), împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuşi şi tot aurul care se găsea în vistieriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimis totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s-a suit împotriva Ierusalimului. 19 Celelalte fapte ale lui Ioas şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 20 Slujitorii(AZ) lui s-au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorâşul de la Sila. 21 Iozacar(BA), fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amaţia(BB).
Mielul lui Dumnezeu
29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul(A) lui Dumnezeu, care(B) ridică păcatul lumii! 30 El(C) este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’. 31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru(D) aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32 Ioan(E) a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33 Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce(F) botează cu Duhul Sfânt’. 34 Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”
Cei dintâi ucenici
35 A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui. 36 Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată(G) Mielul lui Dumnezeu!” 37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus. 38 Isus S-a întors şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?” 39 „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40 Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei(H), fratele lui Simon Petru. 41 El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă Hristos). 42 Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu(I) te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă Petru). 43 A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip(J). Şi i-a zis: „Vino după Mine”. 44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru. 45 Filip a găsit pe Natanael(K) şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise(L), în lege, şi prorocii(M): pe Isus din Nazaret(N), fiul lui Iosif.” 46 Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret(O)?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip. 47 Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu(P) adevărat un israelit în care nu este vicleşug”. 48 „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. 49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti(Q) Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul(R) lui Israel!” 50 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” 51 Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum(S) încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.