Old/New Testament
Orânduirile privitoare la slujbă
16 După ce au adus(A) chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi-de-tot şi jertfe de mulţumiri. 2 Când a isprăvit David de adus arderile-de-tot şi jertfele de mulţumiri, a binecuvântat poporul în Numele Domnului. 3 Apoi a împărţit tuturor celor din Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia, câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide. 4 A dat leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să cheme(B), să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5 Aceştia erau: Asaf, căpetenia, Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi harpe şi Asaf suna din ţimbale. 6 Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trâmbiţe înaintea chivotului legământului lui Dumnezeu. 7 În ziua aceea, David a însărcinat pentru întâiaşi dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească(C) laudele Domnului.
Cântare de laudă
8 Lăudaţi(D) pe Domnul, chemaţi Numele Lui,
faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui înalte!
9 Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi despre toate minunile Lui!
10 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
11 Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui,
căutaţi necurmat Faţa Lui!
12 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,
13 voi, sămânţa lui Israel, robul Său,
copiii lui Iacov, aleşii Lui!
14 Domnul este Dumnezeul nostru;
judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
15 Aduceţi-vă aminte totdeauna de legământul Său;
de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,
16 de legământul pe care l-a făcut(E) cu Avraam
şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
17 El l-a făcut o lege pentru Iacov,
un legământ veşnic pentru Israel,
18 zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului
ca moştenire care v-a căzut la împărţeală.”
19 Ei erau puţini la număr atunci,
foarte(F) puţini la număr, şi străini în ţara aceea.
20 Şi mergeau de la un neam la altul
şi de la o împărăţie la un alt popor,
21 dar El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească
şi a pedepsit(G) împăraţi din pricina lor,
22 zicând: „Nu(H) vă atingeţi de unşii Mei,
şi nu faceţi niciun rău prorocilor mei!
23 Cântaţi(I) Domnului, toţi locuitorii pământului!
Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui;
24 povestiţi printre neamuri slava Lui,
printre toate popoarele minunile Lui!
25 Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă,
El este de temut mai presus de toţi dumnezeii,
26 căci toţi dumnezeii popoarelor sunt(J) idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
27 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea Feţei Lui,
tăria şi bucuria sunt în locaşul Lui.
28 Familii de popoare, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste!
29 Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui!
Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui,
închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.
30 Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
Căci lumea este întărită şi nu se clatină.
31 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul!
Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!
32 Să urle marea cu tot ce este în ea!
Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!
33 Să chiuie copacii din pădure
înaintea Domnului! Căci El vine
să judece pământul.
34 Lăudaţi(K) pe Domnul, căci este bun,
căci îndurarea Lui ţine în veac!
35 Ziceţi(L): ‘Mântuieşte-ne, Dumnezeul mântuirii, strânge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor,
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne punem slava în a Te lăuda!
36 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie!’ ”
Şi tot(M) poporul(N) a zis: „Amin!” şi lăuda pe Domnul! 37 David a lăsat acolo, înaintea chivotului legământului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. 38 A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şaizeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri. 39 A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea(O) locaşului Domnului, pe înălţimea(P) din Gabaon, 40 ca să aducă necurmat Domnului arderi-de-tot, dimineaţa şi seara(Q), pe altarul arderilor-de-tot şi să împlinească tot ce este scris în Legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul. 41 Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea(R) Lui ţine în veac. 42 Cu ei erau Heman şi Iedutun, care aveau trâmbiţe şi ţimbale pentru cei ce sunau din ele şi instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri. 43 Tot poporul(S) s-a dus fiecare la casa lui şi David s-a întors să-şi binecuvânteze casa.
David vrea să zidească Templul
17 Pe când(T) locuia David în casa lui, a zis prorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul legământului Domnului este într-un cort.” 2 Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.” 3 În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: 4 „Du-te şi spune robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit. 5 Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort şi din locaş în locaş. 6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru»?’ 7 Acum să spui robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Te-am luat de la păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel, 8 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ; 9 am dat o locuinţă poporului Meu Israel şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte 10 şi pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă. 11 Când ţi se vor împlini zilele şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia. 12 El Îmi va zidi o casă şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie. 13 Eu îi voi(U) fi Tată şi el Îmi va fi fiu şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. 14 Îl(V) voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea şi în Împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie’.”
Rugăciunea lui David
15 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. 16 Şi împăratul David(W) s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 17 Şi atâta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne, Dumnezeule! 18 Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău. 19 Doamne, din pricina robului Tău şi după inima Ta ai făcut aceste lucruri mari şi i le-ai descoperit. 20 Doamne, nimeni nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 21 Este oare pe pământ un singur popor care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvârşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt? 22 Tu ai pus pe poporul Tău Israel ca să fie poporul Tău pe vecie şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. 23 Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămână în veac şi fă după cuvântul Tău! 24 Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: ‘Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!’ Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! 25 Căci Tu Însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta. 26 Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. 27 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”
Biruinţele lui David
18 După aceea, David a bătut(X) pe filisteni şi i-a smerit şi a luat din mâna filistenilor Gatul şi satele lui. 2 A bătut pe moabiţi, şi moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir. 3 David a bătut pe Hadadezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, când s-a dus să-şi aşeze stăpânirea peste râul Eufrat. 4 David i-a luat o mie de care, şapte mii(Y) de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri şi n-a păstrat decât o sută de care. 5 Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de sirieni. 6 David a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi sirienii au fost supuşi lui David şi i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea. 7 Şi David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim. 8 David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadadezer. Solomon a făcut(Z) din ea marea de aramă, stâlpii şi uneltele de aramă. 9 Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer, împăratul Ţobei, 10 şi a trimis pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine şi să-l laude că a luptat împotriva lui Hadadezer şi l-a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadadezer. A trimis, de asemenea, tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă. 11 Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care-l luase de la toate popoarele, de la Edom, de la Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni şi de la Amalec. 12 Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii(AA) de edomiţi. 13 A pus(AB) oşti de strajă în Edom şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea.
Înalţii slujbaşi ai lui David
14 David a domnit peste tot Israelul şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul său. 15 Ioab, fiul Ţeruiei, era mai-mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; 16 Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Şavşa era logofăt; 17 Benaia(AC), fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor şi fiii lui David erau cei dintâi pe lângă împărat.
28 Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă(A) cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu(B) n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este(C) adevărat, şi voi(D) nu-L cunoaşteţi. 29 Eu(E) Îl cunosc, căci vin de la El şi El M-a trimis.” 30 Ei căutau(F) deci să-L prindă, şi nimeni(G) n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. 31 Mulţi(H) din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” 32 Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă. 33 Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină(I) vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34 Voi Mă(J) veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.” 35 Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei(K) împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci? 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?’ ”
Isus, Apa vieţii
37 În(L) ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă(M) însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. 38 Cine(N) crede în Mine, din(O) inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 39 Spunea(P) cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit(Q).
Încercări pentru prinderea lui Isus
40 Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul(R)”. 41 Alţii ziceau: „Acesta(S) este Hristosul”. Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea(T) are să vină Hristosul? 42 Nu zice(U) Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde(V) era David?” 43 S-a(W) făcut, deci, dezbinare în norod din pricina Lui. 44 Unii(X) din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. 45 Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” 46 Aprozii au răspuns: „Niciodată(Y) n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. 47 Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? 48 A(Z) crezut în El vreunul din mai-marii noştri sau din farisei? 49 Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” 50 Nicodim, cel care(AA) venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis: 51 „Legea(AB) noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” 52 Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din(AC) Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc”. 53 (Şi s-a întors fiecare acasă.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.