Old/New Testament

Azaria, împăratul lui Iuda

15 În al douăzeci şi şaptelea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început^(A) să domnească Azaria^(B), fiul lui Amaţia, împăratul lui Iuda. ² Avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia din Ierusalim. ³ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia. ⁴ Numai că înălţimile^(C) nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. ⁵ Domnul a lovit^(D) pe împărat cu lepră şi el a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit^(E) într-o casă deosebită. Şi Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei şi judeca poporul ţării. ⁶ Celelalte fapte ale lui Azaria şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ⁷ Azaria a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat^(F) cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.

Zaharia, împăratul lui Israel

⁸ În al treizeci şi optulea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit şase luni. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi părinţii lui; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ¹⁰ Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui, l-a lovit^(G) înaintea poporului şi l-a omorât, şi, în locul lui, a domnit el. ¹¹ Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. ¹² Astfel s-a împlinit ce spusese^(H) lui Iehu Domnul, când zisese: „Fiii tăi până în al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.”

Şalum, împăratul lui Israel

¹³ Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al lui Ozia^(I), împăratul lui Iuda. A domnit o lună la Samaria. ¹⁴ Menahem, fiul lui Gadi, s-a suit din Tirţa^(J) şi a venit la Samaria, a lovit în Samaria pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a omorât, şi, în locul lui, a domnit el. ¹⁵ Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care a făcut-o sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. ¹⁶ Atunci, Menahem a bătut Tifsahul^(K) şi pe toţi cei ce erau în el, cu ţinutul lui dinspre Tirţa; l-a bătut pentru că nu-şi deschisese porţile. Şi a spintecat pântecele tuturor femeilor^(L) însărcinate.

Menahem, împăratul lui Israel

¹⁷ În al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria. ¹⁸ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut, cât a trăit, de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ¹⁹ Pul^(M), împăratul Asiriei, a venit în ţară. Şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint ca să-l ajute să-şi întărească^(N) domnia. ²⁰ Menahem a ridicat argintul acesta de la toţi cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare câte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s-a întors înapoi şi nu s-a oprit atunci în ţară. ²¹ Celelalte fapte ale lui Menahem şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ²² Menahem a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Pecahia.

Pecahia, împăratul lui Israel

²³ În al cincizecilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ²⁵ Pecah, fiul lui Remalia, slujbaşul lui, a uneltit împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca şi pe Argob şi Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii galaadiţilor. A omorât astfel pe Pecahia şi a domnit în locul lui. ²⁶ Celelalte fapte ale lui Pecahia şi tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.

Pecah, împăratul lui Israel

²⁷ În al cincizeci şi doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah^(O), fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani. ²⁸ El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ²⁹ Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit^(P) Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul^(Q), Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileea, toată ţara lui Neftali şi pe locuitori i-a dus în prinsoare, în Asiria. ³⁰ Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit şi l-a omorât şi a domnit^(R) el în locul lui, în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia. ³¹ Celelalte fapte ale lui Pecah şi tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.

Iotam, împăratul lui Iuda

³² În al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început să domnească Iotam^(S), fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda. ³³ Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc. ³⁴ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai^(T) ca tatăl său Ozia. ³⁵ Numai^(U) că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Iotam a zidit poarta^(V) cea mai înaltă a Casei Domnului. ³⁶ Celelalte fapte ale lui Iotam şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ³⁷ În vremea aceea, Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe Reţin^(W), împăratul Siriei, şi pe Pecah^(X), fiul lui Remalia. ³⁸ Iotam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.

Ahaz, împăratul lui Iuda

16 În al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz^(Y), fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda. ² Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. ³ Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel şi chiar a trecut^(Z) pe fiul său prin foc, după urâciunile^(AA) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ⁴ A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi^(AB), pe dealuri şi sub toţi copacii verzi. ⁵ Atunci^(AC), Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască. ⁶ În acelaşi timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăşi Elatul^(AD) sub stăpânirea sirienilor; a izgonit pe evrei din Elat şi sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi. ⁷ Ahaz a trimis soli lui^(AE) Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sunt robul tău şi fiul tău; suie-te şi izbăveşte-mă din mâna împăratului Siriei şi din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.” ⁸ Şi Ahaz^(AF) a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. ⁹ Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a^(AG) luat, a dus pe locuitori în robie la Chir şi a omorât pe Reţin. ¹⁰ Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut. ¹¹ Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. ¹² La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat^(AH) de el şi s-a suit pe el. ¹³ A ars pe el arderea-de-tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţumire. ¹⁴ A îndepărtat dinaintea casei altarul^(AI) de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte. ¹⁵ Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea-de-tot^(AJ) a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor-de-tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.” ¹⁶ Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. ¹⁷ Şi împăratul^(AK) Ahaz a sfărâmat tăbliile^(AL) de la temelie şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea^(AM) de pe boii de aramă, care erau sub ea, şi a pus-o pe o pardoseală de piatră. ¹⁸ De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului. ¹⁹ Celelalte fapte ale lui Ahaz şi tot ce a făcut el nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²⁰ Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat^(AN) cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. ² Acesta^(A) a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni^(B) nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este^(C) Dumnezeu cu el”. ³ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(D) un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. ⁴ Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” ⁵ Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(E) nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. ⁶ Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. ⁷ Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’. ⁸ Vântul^(F) suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” ⁹ Nicodim I-a zis: „Cum^(G) se poate face aşa ceva?” ¹⁰ Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? ¹¹ Adevărat^(H), adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi^(I) nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? ¹³ Nimeni^(J) nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Şarpele de aramă

¹⁴ Şi^(K), după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie^(L) să fie înălţat şi Fiul omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa^(M) veşnică. ¹⁶ Fiindcă^(N) atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Dumnezeu, în adevăr, n-a^(O) trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Oricine^(P) crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.