Old/New Testament
ŞIRUL ÎMPĂRAŢILOR LUI IUDA ŞI ÎMPĂRAŢILOR LUI ISRAEL, DE LA IOSAFAT ŞI MOARTEA LUI AHAB PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI ISRAEL.
(Capitolele 1—17. 2 Cronici 21—28. Ieremia 3:6,7. Osea 7; 10:1-11; 13:1-13.)
Boala lui Ahazia şi moartea lui
1 Moab s-a răzvrătit(A) împotriva lui Israel, după moartea(B) lui Ahab. 2 Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului(C), ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” 3 Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi spune-le: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?’ 4 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” Şi Ilie a plecat. 5 Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?” 6 Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră şi ne-a zis: ‘Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?» De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” 7 Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?” 8 Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr(D) şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.” 9 A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ‘Pogoară-te!’ ” 10 Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare(E) foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui. 11 Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: ‘Grăbeşte-te de te pogoară!’ ” 12 Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui. 13 Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă(F) înaintea ta! 14 Iată, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor, dar, acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!” 15 Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat şi s-a pogorât cu el la împărat. 16 El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’ ” 17 Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci n-avea fiu. 18 Celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
Înălţarea lui Ilie la cer
2 Când a voit Domnul să ridice(G) pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu(H) Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici(I), te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul(J) tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au pogorât la Betel. 3 Fiii prorocilor(K), care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” 4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon. 5 Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci, Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit(L) într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.” 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car(M) de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita şi striga: „Părinte!(N) Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi 13 şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit(O) într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.
Fiii prorocilor trimit să caute pe Ilie
15 Fiii prorocilor care erau în faţa(P) Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate(Q) că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.” 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteţi-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?”
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este stearpă.” 20 El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat(R) sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’ ” 22 Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
Pedepsirea copiilor
23 De acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” 24 El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
Ioram, împăratul lui Israel
3 Ioram(S), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe(T) care-i făcuse tatăl său, 3 dar s-a dedat la păcatele(U) lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut de la ele. 4 Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei(V) şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor. 5 La moartea(W) lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6 Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat pe tot Israelul. 7 A pornit şi a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului sa răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca(X) tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” 8 Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” 9 Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului au plecat şi, după un drum de şapte zile, n-au avut apă pentru oştire şi pentru vitele care veneau după ea. 10 Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” 11 Dar Iosafat(Y) a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” 12 Şi Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s-au pogorât(Z) la el. 13 Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am(AA) eu a face cu tine? Du-te(AB) la prorocii(AC) tatălui tău şi la prorocii mamei tale.” Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” 14 Elisei a zis: „Viu este(AD) Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. 15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ(AE) cu harpa.” Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost(AF) peste Elisei. 16 Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi gropi(AG) în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ 17 Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre.’ 18 Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; 19 veţi sfărâma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” 20 Şi dimineaţa, în clipa când se aducea(AH) jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului şi s-a umplut ţara de apă. 21 Însă toţi moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vârstă să poarte armele, şi mai mari chiar, şi au stat la hotar. 22 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, când a strălucit soarele peste ape, moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. 23 Ei au zis: „Este sânge! Împăraţii au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alţii. Acum, la pradă, moabiţi!” 24 Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat şi a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară şi au bătut pe Moab. 25 Au sfărâmat cetăţile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset(AI), din care n-au lăsat decât pietrele. 26 Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care scoteau sabia să-şi croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27 A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Şi o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară.
Învierea lui Isus
24 În ziua întâi(A) a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus(B) miresmele, pe care le pregătiseră. 2 Au(C) găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3 au intrat(D) înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată(E) că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă(F) aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.” 8 Şi ele şi-au(G) adus aminte de cuvintele lui Isus.
Petru se duce la mormânt
9 La(H) întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana(I), Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. 11 Cuvintele acestea li(J) se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. 12 Dar(K) Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Isus Se arată la doi ucenici
13 În aceeaşi zi, iată, doi(L) ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim, 14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus(M) S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii(N) lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17 El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit(O) Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” 19 „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care(P) era un proroc puternic(Q) în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 20 Cum(R) preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? 21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela(S) care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Ba încă nişte(T) femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23 nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au(U) dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26 Nu(V) trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” 27 Şi(W) a început de la Moise(X) şi de la toţi(Y) prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28 Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El(Z) S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei(AA) au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei. 30 Pe când şedea la masă cu ei, a(AB) luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” 33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc 34 şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon(AC)”. 35 Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.