Old/New Testament

10 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. ² Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. ³ Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi^(A) spune tuturor că este un nebun! ⁴ Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi^(B) părăsi locul, căci^(C) sângele rece te păzeşte de mari păcate. ⁵ Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte: ⁶ nebunia^(D) este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos. ⁷ Am văzut robi călări^(E) şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi. ⁸ Cine^(F) sapă groapa altuia cade el în ea şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe. ⁹ Cine sfărâmă pietre este rănit de ele şi cine despică lemne este în primejdie. ¹⁰ Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune. ¹¹ Când muşcă şarpele, fiindcă n-a^(G) fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui. ¹² Cuvintele^(H) unui înţelept sunt plăcute, dar^(I) buzele nebunului îi aduc pieirea. ¹³ Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea. ¹⁴ Nebunul^(J) spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce^(K) va fi după el? ¹⁵ Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate. ¹⁶ Vai^(L) de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! ¹⁷ Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi^(M) mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! ¹⁸ Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă. ¹⁹ Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul^(N) înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate. ²⁰ Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu^(O) blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

11 Aruncă-ţi pâinea pe^(P) ape şi^(Q), după multă vreme, o vei găsi iarăşi! ² Împarte-o^(R) în^(S) şapte şi chiar în opt, căci^(T) nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ. ³ Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne. ⁴ Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine se uită după nori nu va secera. ⁵ Cum nu^(U) ştii care este calea vântului, nici^(V) cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. ⁶ Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. ⁷ Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să^(W) vadă soarele. ⁸ Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune. ⁹ Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă^(X) pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu^(Y) la judecată. ¹⁰ Goneşte^(Z) orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău, căci^(AA) tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.

12 Dar adu-ţi^(AB) aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; ² până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; ³ până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); ⁴ până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor^(AC) se aude înăbuşit, ⁵ te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa^(AD) lui cea veşnică, şi bocitorii^(AE) cutreieră uliţele; ⁶ până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână; ⁷ până nu se^(AF) întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi^(AG) până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care^(AH) l-a dat. ⁸ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune! ⁹ Pe lângă faptul că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit^(AI) un mare număr de zicători. ¹⁰ Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului. ¹¹ Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân. ¹² Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă^(AJ) învăţătură oboseşte trupul. ¹³ Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te^(AK) de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. ¹⁴ Căci Dumnezeu va aduce orice^(AL) faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Urare

1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici^(A) printr-un om, ci prin^(B) Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care^(C) L-a înviat din morţi, ² şi toţi fraţii care^(D) sunt împreună cu mine, către Bisericile^(E) Galatiei: ³ Har^(F) şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! ⁴ El^(G) S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest^(H) veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. ⁵ A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Nestatornicia galatenilor

⁶ Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie^(I). ⁷ Nu doar că^(J) este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. ⁸ Dar chiar dacă noi^(K) înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! ⁹ Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită^(L) de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! ¹⁰ Caut^(M) eu oare^(N), în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut^(O) să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

Evanghelia lui Pavel

¹¹ Fraţilor^(P), vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, ¹² pentru că n-am primit-o, nici^(Q) n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin^(R) descoperirea lui Isus Hristos. ¹³ Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste^(S) măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd^(T) în ea ¹⁴ şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă^(U) nespus de mare pentru datinile strămoşeşti^(V). ¹⁵ Dar, când Dumnezeu, care^(W) m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale ¹⁶ să^(X) descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc^(Y) între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om^(Z), ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. ¹⁸ După trei ani, m-am suit^(AA) la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. ¹⁹ Dar n-am văzut pe^(AB) niciun alt apostol, decât pe^(AC) Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În cele ce vă scriu, iată^(AD), înaintea lui Dumnezeu, nu mint. ²¹ După aceea^(AE) m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. ²² Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor^(AF) lui Hristos^(AG), care sunt în Iudeea. ²³ Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară”. ²⁴ Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.