Old/New Testament
Binecuvântarea dreptăţii, blestemul păcatului
10 Pildele lui Solomon.
Un fiu(A) înţelept este bucuria tatălui,
dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.
2 Comorile câştigate pe nedrept nu(B) folosesc,
dar(C) neprihănirea izbăveşte de la moarte.
3 Domnul(D) nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame,
dar îndepărtează pofta celor răi.
4 Cine lucrează cu o mână(E) leneşă sărăceşte,
dar mâna(F) celor harnici îmbogăţeşte.
5 Cine strânge vara este un om chibzuit,
cine doarme în timpul seceratului este un om(G) care face ruşine.
6 Pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări,
dar gura(H) celor răi ascunde silnicie.
7 Pomenirea(I) celui neprihănit este binecuvântată,
dar numele celor răi putrezeşte.
8 Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile,
dar(J) cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur.
9 Cine(K) umblă fără prihană umblă fără teamă,
dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.
10 Cine(L) clipeşte din ochi este o pricină de întristare
şi(M) cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur.
11 Gura(N) celui neprihănit este un izvor de viaţă,
dar gura(O) celor răi ascunde silnicie.
12 Ura stârneşte certuri,
dar dragostea(P) acoperă toate greşelile.
13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea,
dar nuiaua(Q) este pentru spatele celui fără minte.
14 Înţelepţii păstrează ştiinţa,
dar gura(R) nebunului este o pieire apropiată.
15 Averea(S) este o cetate întărită pentru cel bogat,
dar prăpădirea celor nenorociţi este sărăcia lor.
16 Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă,
iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.
17 Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii,
dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.
18 Cine ascunde ura are buze mincinoase,
şi cine(T) răspândeşte bârfelile este un nebun.
19 Cine vorbeşte(U) mult nu se poate să nu păcătuiască,
dar cel(V) ce-şi ţine buzele este un om chibzuit.
20 Limba celui neprihănit este argint ales;
inima celor răi este puţin lucru.
21 Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni,
dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.
22 Binecuvântarea(W) Domnului îmbogăţeşte
şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.
23 Pentru cel nebun este(X) o plăcere să facă răul,
dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.
24 Celui rău, de(Y) ce se teme aceea i se întâmplă,
dar celor neprihăniţi(Z) li se împlineşte dorinţa.
25 Cum trece vârtejul, aşa(AA) piere cel rău,
dar cel(AB) neprihănit are temelii veşnice.
26 Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi,
aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite.
27 Frica(AC) de Domnul lungeşte zilele,
dar anii(AD) celui rău sunt scurtaţi.
28 Aşteptarea(AE) celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie,
dar(AF) nădejdea celor răi va pieri.
29 Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat,
dar este o topenie pentru cei ce fac răul.
30 Cel neprihănit(AG) nu se va clătina niciodată,
dar cei răi nu vor locui în ţară.
31 Gura(AH) celui neprihănit scoate înţelepciune,
dar limba stricată va fi nimicită.
32 Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute,
dar gura celor răi spune răutăţi.
11 Cumpăna(AI) înşelătoare este urâtă Domnului,
dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
2 Când(AJ) vine mândria, vine şi ruşinea,
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3 Neprihănirea(AK) oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă,
dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4 În ziua mâniei, bogăţia nu(AL) slujeşte la nimic,
dar neprihănirea(AM) izbăveşte de la moarte.
5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea,
dar cel rău(AN) cade prin însăşi răutatea lui.
6 Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă,
dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
7 La(AO) moartea celui rău, îi piere nădejdea,
şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8 Cel neprihănit(AP) este scăpat din strâmtorare,
şi cel rău îi ia locul.
9 Cu gura lui, omul nelegiuit(AQ) pierde pe aproapele său,
dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
10 Când le merge bine(AR) celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură
şi, când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11 Cetatea(AS) se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană,
dar este surpată prin gura celor răi.
12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,
dar omul cu pricepere primeşte şi tace.
13 Cine umblă cu bârfeli(AT) dă pe faţă lucruri ascunse,
dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.
14 Când(AU) nu este chibzuinţă, poporul cade,
dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.
15 Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău(AV),
dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.
16 O femeie(AW) plăcută capătă cinste,
şi cei asupritori capătă bogăţie.
17 Omul(AX) milostiv îşi face bine sufletului său,
dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.
18 Cel rău dobândeşte un câştig înşelător,
dar cel(AY) ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.
19 Adevărata neprihănire duce la viaţă,
dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
20 Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului,
dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
21 Hotărât: cel rău nu va rămâne(AZ) nepedepsit,
dar sămânţa(BA) celor neprihăniţi va fi scăpată.
22 Femeia frumoasă şi fără minte este
ca un inel de aur pus în râtul unui porc.
23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine,
dar aşteptarea celor răi este numai mânie(BB).
24 Unul care dă cu mâna largă(BC) ajunge mai bogat;
şi altul care economiseşte prea mult nu face decât să sărăcească.
25 Sufletul(BD) binefăcător va fi săturat,
şi(BE) cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.
26 Cine(BF) opreşte grâul este blestemat de popor,
dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea(BG).
27 Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă,
dar(BH) cine urmăreşte răul este atins de el.
28 Cine(BI) se încrede în bogăţii va cădea,
dar cei neprihăniţi vor înverzi ca(BJ) frunzişul.
29 Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt(BK),
şi nebunul va fi robul omului înţelept!
30 Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă,
şi cel(BL) înţelept câştigă suflete.
31 Iată(BM), cel neprihănit este răsplătit pe pământ;
cu cât mai mult cel rău şi păcătos!
12 Cine iubeşte certarea iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea este prost.
2 Omul de bine(BN) capătă bunăvoinţa Domnului,
dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
3 Omul nu se întăreşte prin răutate,
dar rădăcina(BO) celor neprihăniţi nu se va clătina.
4 O femeie(BP) cinstită este cununa bărbatului ei,
dar cea care-i face ruşine este ca(BQ) putregaiul în oasele lui.
5 Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.
6 Cuvintele(BR) celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge,
dar(BS) gura celor fără prihană îi izbăveşte.
7 Cei răi(BT) sunt răsturnaţi şi nu mai sunt,
dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui,
dar(BU) cel cu inima stricată este dispreţuit.
9 Mai(BV) bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă,
decât(BW) să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
10 Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
11 Cine-şi(BX) lucrează ogorul va avea belşug de pâine,
dar cine umblă după lucruri de nimic este(BY) fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi,
dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
13 În păcătuirea cu buzele este(BZ) o cursă primejdioasă,
dar(CA) cel neprihănit scapă din bucluc.
14 Prin rodul(CB) gurii te saturi de bunătăţi,
şi(CC) fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.
15 Calea nebunului este fără prihană în(CD) ochii lui,
dar înţeleptul ascultă sfaturile.
16 Nebunul(CE) îndată îşi dă pe faţă mânia,
dar înţeleptul ascunde ocara.
17 Cine(CF) spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
18 Cine vorbeşte(CG) în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii,
dar(CH) limba înţelepţilor aduce vindecare.
19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
21 Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,
dar cei răi sunt năpădiţi de rele.
22 Buzele mincinoase sunt urâte(CI) Domnului,
dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.
23 Omul(CJ) înţelept îţi ascunde ştiinţa,
dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
24 Mâna(CK) celor harnici va stăpâni,
dar mâna leneşă va plăti bir.
25 Neliniştea(CL) din inima omului îl doboară,
dar o vorbă(CM) bună îl înveseleşte.
26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27 Leneşul nu-şi frige vânatul,
dar comoara de preţ a unui om este munca.
28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa
şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.
Propovăduirea Evangheliei
4 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta(A), după îndurarea(B) pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. 2 Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm(C) Cuvântul lui Dumnezeu. Ci(D), prin arătarea adevărului, ne(E) facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. 3 Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită(F) pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4 a căror(G) minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul(H) veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina(I) Evangheliei slavei lui Hristos, care(J) este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci(K) noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi(L) suntem robii voştri, pentru Isus. 6 Căci Dumnezeu, care(M) a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a(N) luminat inimile, pentru ca să facem(O) să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
Greutăţile slujbei
7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase(P) de lut, pentru ca(Q) această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. 8 Suntem încolţiţi(R) în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; 9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos(S), dar nu omorâţi. 10 Purtăm întotdeauna(T) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca(U) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi cei vii totdeauna(V) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea(W), iar în voi, viaţa. 13 Însă fiindcă avem acelaşi(X) duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut(Y), de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim. 14 Şi ştim că Cel(Z) ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. 15 Căci toate(AA) aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul(AB) mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere
16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru(AC) se înnoieşte din zi în zi. 17 Căci întristările noastre uşoare(AD) de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. 18 Pentru că noi nu ne uităm(AE) la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.