Old/New Testament

Via Domnului

5 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via^(A) Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. ² I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde^(B) că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. ³ „Acum dar – zice Domnul –, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi^(C) voi între Mine şi via Mea! ⁴ Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni? ⁵ Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa^(D) zidul, ca să fie călcată în picioare; ⁶ o voi pustii; nu va mai fi curăţată, nici săpată; spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.” ⁷ Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată şi, când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate şi, când colo, iată strigăte de apăsare! ⁸ Vai de cei ce înşiră casă^(E) lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc şi locuiesc în mijlocul ţării! ⁹ Iată^(F) ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite. ¹⁰ Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat^(G) şi un omer de sămânţă nu va da decât o efă. ¹¹ Vai^(H) de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin! ¹² Harpa^(I) şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele, dar nu iau seama la lucrarea^(J) Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui. ¹³ De aceea^(K), poporul meu va fi dus pe neaşteptate^(L) în robie; boierimea lui va muri de foame şi gloata lui se va usca de sete. ¹⁴ De aceea îşi şi deschide Locuinţa morţilor gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, ca să se pogoare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă. ¹⁵ Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi^(M), cei mari vor fi smeriţi şi privirile trufaşe vor fi plecate. ¹⁶ Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate. ¹⁷ Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor şi păstorii pribegi vor mânca moşiile prăpădite ale bogaţilor^(N). ¹⁸ Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe ¹⁹ şi zic^(O): „Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!” ²⁰ Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune! ²¹ Vai de cei ce se socot înţelepţi^(P) şi se cred pricepuţi! ²² Vai^(Q) de cei tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; ²³ care scot^(R) cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi! ²⁴ De aceea, cum^(S) mistuie o limbă de foc miriştea şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa ca putregaiul le va fi rădăcina^(T) lor şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel. ²⁵ De^(U) aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se^(V) zguduie munţii şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu^(W) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este încă întinsă. ²⁶ El^(X) ridică un steag popoarelor îndepărtate şi le fluieră^(Y) de la un capăt^(Z) al pământului: şi iată-le, vin^(AA) repede şi uşor. ²⁷ Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul^(AB) de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălţăminte. ²⁸ Săgeţile^(AC) lor sunt ascuţite şi toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene şi roţile carelor lor parcă sunt un vârtej. ²⁹ Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei, sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor. ³⁰ În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se^(AD) la pământ, nu vor vedea decât întuneric şi strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.

Isaia în slujbă

6 În anul morţii împăratului^(AE) Ozia, am văzut^(AF) pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. ² Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau^(AG) picioarele şi cu două zburau. ³ Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt^(AH), sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot^(AI) pământul este plin de mărirea Lui!” ⁴ Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa^(AJ) s-a umplut de fum. ⁵ Atunci^(AK) am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” ⁶ Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar^(AL). ⁷ Mi-a atins^(AM) gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” ⁸ Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi^(AN)?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” ⁹ El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi^(AO), şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!’ ¹⁰ Împietreşte inima^(AP) acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca^(AQ) să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.” ¹¹ Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până^(AR) când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot; ¹² până va îndepărta Domnul^(AS) pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. ¹³ Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă^(AT) sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”

1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin^(A) voia lui Dumnezeu, către sfinţii^(B) care sunt în Efes şi^(C) credincioşii în Hristos Isus: ² Har^(D) şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. ³ Binecuvântat^(E) să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. ⁴ În El, Dumnezeu ne-a^(F) ales înainte^(G) de întemeierea lumii, ca să fim^(H) sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ⁵ ne-a rânduit mai^(I) dinainte să fim înfiaţi^(J) prin Isus Hristos, după^(K) buna plăcere a voii Sale, ⁶ spre lauda slavei harului Său, pe^(L) care ni l-a dat în Preaiubitul Lui^(M). ⁷ În^(N) El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile^(O) harului Său ⁸ pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; ⁹ căci a binevoit să ne descopere^(P) taina voii Sale după planul pe care-l^(Q) alcătuise în Sine Însuşi, ¹⁰ ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea^(R) vremurilor, spre^(S) a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate^(T) lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. ¹¹ În El^(U) am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai^(V) dinainte, după^(W) hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ¹² ca^(X) să slujim de laudă slavei Sale, noi, care^(Y) mai dinainte am nădăjduit în Hristos. ¹³ Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul^(Z) adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu^(AA) Duhul Sfânt, care fusese făgăduit ¹⁴ şi care^(AB) este o arvună a moştenirii noastre, pentru^(AC) răscumpărarea celor^(AD) câştigaţi de Dumnezeu, spre^(AE) lauda slavei Lui. ¹⁵ De aceea şi eu, de când am auzit^(AF) despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, ¹⁶ nu^(AG) încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. ¹⁷ Şi mă rog ca Dumnezeul^(AH) Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să^(AI) vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui ¹⁸ şi să vă lumineze ochii^(AJ) inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea^(AK) chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii^(AL) Lui în sfinţi ¹⁹ şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după^(AM) lucrarea puterii tăriei Lui, ²⁰ pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat^(AN) din morţi şi L-a pus^(AO) să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, ²¹ mai^(AP) presus de orice domnie^(AQ), de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. ²² El I-a pus totul^(AR) sub picioare şi L-a dat căpetenie^(AS) peste toate lucrurile Bisericii, ²³ care^(AT) este trupul Lui, plinătatea^(AU) Celui ce^(AV) plineşte totul în toţi.