Old/New Testament
Asupra chezăşiei
6 Fiule, dacă(A) te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
3 fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
4 Nu da(B) somn ochilor tăi,
nici aţipire pleoapelor tale!
5 Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
şi ca pasărea din mâna păsărarului…
Fereşte-te de lenevie
6 Du-te(C) la furnică, leneşule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
7 Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân,
8 totuşi, îşi pregăteşte hrana vara
şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
9 Până când(D) vei sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
11 Şi sărăcia(E) vine peste tine ca un hoţ
şi lipsa, ca un om înarmat.
Fereşte-te de răutate
12 Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
13 clipeşte(F) din ochi, dă din picior
şi face semne cu degetele.
14 Răutatea este în inima lui, urzeşte(G) lucrurile rele întruna
şi stârneşte(H) certuri.
15 De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit(I) deodată şi fără leac(J).
16 Şase lucruri urăşte Domnul
şi chiar şapte Îi sunt urâte:
17 ochii(K) trufaşi, limba(L) mincinoasă,
mâinile(M) care varsă sânge nevinovat,
18 inima(N) care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele(O) care aleargă repede la rău,
19 martorul(P) mincinos, care spune minciuni,
şi cel ce stârneşte(Q) certuri între fraţi.
Fereşte-te de preacurvie
20 Fiule(R), păzeşte sfaturile tatălui tău
şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
21 leagă-le(S) necurmat la inimă,
atârnă-le de gât.
22 Ele te vor însoţi(T) în mersul tău,
te vor(U) păzi în pat
şi îţi vor vorbi la deşteptare.
23 Căci(V) sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,
iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
24 Ele te vor feri(W) de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
25 N-o(X) pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
26 Căci pentru(Y) o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
şi(Z) femeia măritată întinde(AA) o cursă unui suflet scump.
27 Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se aprindă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi
fără să-i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30 Hoţul nu este urgisit când fură
ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame.
31 Şi, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit(AB),
să dea chiar tot ce are în casă.
32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este(AC) un om fără minte,
singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
33 Nu va avea decât rană şi ruşine
şi ocara nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat
şi n-are milă în ziua răzbunării;
35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare
şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
Ispita preacurviei şi urmările ei
7 Fiule, păstrează cuvintele mele şi ţine(AD) la tine sfaturile mele.
2 Ţine(AE) sfaturile mele, şi vei trăi;
păzeşte învăţăturile(AF) mele ca lumina ochilor.
3 Leagă-le(AG) la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4 Zii înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!”
Şi numeşte priceperea prietena ta,
5 ca(AH) să te ferească de nevasta altuia,
de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6 Stăteam la fereastra casei mele
şi mă uitam prin zăbrele.
7 Am zărit printre cei neîncercaţi,
am văzut printre tineri
pe un băiat fără minte(AI).
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine,
şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în(AJ) amurg, seara,
în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi iată că i-a alergat înainte o femeie
îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună(AK) de gură şi fără astâmpăr;
picioarele(AL) nu-i puteau sta acasă:
12 când în uliţă, când în pieţe,
pe la toate colţurile stătea la pândă.
13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat,
şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
14 „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire,
azi mi-am împlinit juruinţele.
15 De aceea ţi-am ieşit înainte,
să te caut, şi te-am şi găsit.
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori,
cu aşternut de pânzeturi(AM) din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul
cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm cu dezmierdări!
19 Căci bărbatul meu nu este acasă,
a plecat într-o călătorie lungă,
20 a luat cu el sacul cu bani
şi nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
21 Tot vorbindu-i(AN), ea l-a ademenit
şi l-a atras cu(AO) buzele ei ademenitoare.
22 Deodată, a început să meargă după ea,
ca boul care se duce la măcelărie,
ca un cerb care aleargă spre cursă,
23 ca pasărea(AP) care dă buzna în laţ,
fără să ştie că o va costa viaţa,
până ce săgeata îi străpunge ficatul.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei,
nu te rătăci pe cărările ei.
26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe
şi(AQ) mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.
27 Casa(AR) ei este drumul spre Locuinţa morţilor,
drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
2 Am hotărât dar în mine să(A) nu mă întorc la voi cu întristare. 2 Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3 Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să(B) n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt(C) încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4 V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu(D) ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
Iertarea celui pedepsit
5 Dacă(E) a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a(F) întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. 6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de(G) cei mai mulţi; 7 aşa că acum(H) este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8 De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el, 9 căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi(I) ascultători în totul. 10 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, 11 ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. 12 Când am ajuns(J) la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă(K) în Domnul, 13 n-am(L) avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit, de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.
Slujba apostolului
14 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma(M) cunoştinţei Lui. 15 În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre(N) cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre(O) cei ce sunt pe calea pierzării: 16 pentru aceştia(P), o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine(Q) este de ajuns pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu stricăm(R) Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.