Old/New Testament
Psalmul 140
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzeşte-mă(A) de oamenii asupritori,
2 care cugetă lucruri rele în inima lor
şi sunt totdeauna(B) gata să aţâţe războiul!
3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă(C).
4 Păzeşte-mă(D), Doamne, de mâinile celui rău!
Fereşte-mă(E) de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5 Nişte(F) îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri,
pun reţele de-a lungul drumului
şi îmi întind capcane.
6 Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca(G) să nu se fălească!
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă(H) nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni(I) aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ
şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
12 Ştiu că Domnul face(J) dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiţi.
13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă(K) la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2 Ca(L) tămâia să fie rugăciunea(M) mea înaintea Ta
şi ca(N) jertfa de seară să fie ridicarea(O) mâinilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
şi(P) să nu mănânc din ospeţele lor!
5 Lovească-mă cel(Q) neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
6 Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
7 Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ni se risipesc oasele la(R) gura mormântului.
8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept(S) ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de(T) cursa pe care mi-o întind ei
şi de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă(U) cei răi în laţurile lor
în timp ce eu să scap!
Psalmul 142
O cântare a lui David.
O rugăciune făcută când era în peşteră
1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs(V) necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3 Când(W) îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe(X) drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Aruncă-Ţi(Y) ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni(Z) nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu(AA) eşti scăparea mea,
partea(AB) mea de moştenire pe(AC) pământul celor vii.”
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit(AD) de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare(AE) când(AF) îmi vei face bine.
Darul limbilor şi al prorociei
14 Urmăriţi(A) dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar(B) mai ales să prorociţi. 2 În adevăr, cine vorbeşte(C) în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. 3 Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. 4 Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. 5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire(D), nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură? 7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet: fie un fluier sau o alăută, dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8 Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. 11 Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. 13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. 14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi(E) cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu(F) mintea. 16 Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la(G) mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? 17 Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. 18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20 Fraţilor(H), nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi(I) prunci, iar la minte, fiţi oameni mari.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.