Old/New Testament

¹ Pe malurile râurilor Babilonului,
şedeam jos şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
² În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
³ Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări
şi asupritorii^(A) noştri ne cereau bucurie zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
⁴ Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
⁵ Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
⁶ Să mi se lipească limba^(B) de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
⁷ Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii^(C) Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
⁸ Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii^(D),
ferice de cine-ţi^(E) va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
⁹ Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
şi-i va zdrobi^(F) de stâncă!

¹ Te laud din toată inima,
cânt laudele Tale înaintea^(G) dumnezeilor.
² Mă^(H) închin în^(I) Templul Tău cel sfânt
şi laud Numele Tău pentru bunătatea şi credincioşia Ta,
căci Ţi s-a mărit^(J) faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
³ În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
⁴ Toţi^(K) împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne,
când vor auzi cuvintele gurii Tale;
⁵ ei vor lăuda căile Domnului,
căci mare este slava Domnului!
⁶ Domnul este^(L) înălţat, totuşi vede^(M) pe cei smeriţi
şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.
⁷ Când^(N) umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei
şi dreapta Ta mă mântuieşte.
⁸ Domnul^(O) va sfârşi ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea Ta ţine în veci:
nu^(P) părăsi lucrările mâinilor Tale.

¹ Doamne, Tu mă cercetezi^(Q) de aproape şi mă cunoşti,
² ştii^(R) când stau jos şi când mă scol
şi de departe îmi pătrunzi^(S) gândul.
³ Ştii^(T) când umblu şi când mă culc
şi cunoşti toate căile mele.
⁴ Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
şi Tu^(U), Doamne, îl şi cunoşti în totul.
⁵ Tu mă înconjuri pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
⁶ O ştiinţă^(V) atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă, ca s-o pot prinde.
⁷ Unde^(W) mă voi duce departe de Duhul Tău
şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
⁸ Dacă^(X) mă voi sui în cer, Tu eşti acolo;
dacă^(Y) mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
⁹ Dacă voi lua aripile zorilor
şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
¹⁰ şi acolo mâna Ta mă va călăuzi
şi dreapta Ta mă va apuca.
¹¹ Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi,
şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
¹² iată că nici chiar întunericul^(Z) nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea străluceşte ca ziua
şi întunericul, ca lumina.
¹³ Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
¹⁴ Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
¹⁵ Trupul^(AA) meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
¹⁶ Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
¹⁷ Cât^(AB) de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
şi cât de mare este numărul lor!
¹⁸ Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
¹⁹ O, Dumnezeule, de ai ucide^(AC) pe cel rău!
Depărtaţi-vă^(AD) de la mine, oameni setoşi de sânge!
²⁰ Ei vorbesc^(AE) despre Tine în chip nelegiuit,
Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
²¹ Să^(AF) nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
²² Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită;
îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
²³ Cercetează-mă^(AG), Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!
Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
²⁴ Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă^(AH) pe calea veşniciei!