Old/New Testament

Făgăduinţe

30 Când^(A) se vor întâmpla toate^(B) aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la^(C) inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, ² dacă^(D) te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, ³ atunci^(E) Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va^(F) strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. ⁴ Chiar dacă ai^(G) fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. ⁵ Domnul, Dumnezeul tău^(H), te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. ⁶ Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti. ⁷ Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni. ⁸ Şi tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi. ⁹ Domnul^(I), Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura^(J) din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi, ¹⁰ dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rânduielile Lui, scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

Porunca nu este departe

¹¹ Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi nu este mai presus de^(K) puterile tale, nici departe de tine. ¹² Nu^(L) este în cer, ca să zici: ‘Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?’ ¹³ Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: ‘Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?’ ¹⁴ Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.

Alegerea

¹⁵ Iată, îţi pun azi înainte viaţa^(M) şi binele, moartea şi răul. ¹⁶ Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. ¹⁷ Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, ¹⁸ vă^(N) spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul. ¹⁹ Iau azi cerul^(O) şi pământul martori împotriva voastră că^(P) ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, ²⁰ iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa^(Q) ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov”.

CELE DIN URMĂ CUVINTE ALE LUI MOISE

Capitolele 31—34. Ioan 14—17.

Iosua

31 Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel: ² „Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt^(R) în vârstă de o sută douăzeci de ani. Nu voi mai putea merge^(S) în fruntea voastră, şi Domnul mi-a zis: ‘Tu să^(T) nu treci Iordanul!’ ³ Domnul, Dumnezeul tău, va merge^(U) El Însuşi înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus^(V) Domnul. ⁴ Domnul^(W) va face neamurilor acestora cum^(X) a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii amoriţilor, şi ţării lor, pe care a nimicit-o. ⁵ Domnul^(Y) vi le va da în mână şi le veţi face după poruncile pe care vi le-am dat. ⁶ Întăriţi-vă^(Z) şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi^(AA) şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El Însuşi^(AB) cu tine, nu^(AC) te va părăsi şi nu te va lăsa”. ⁷ Moise a chemat pe Iosua şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te^(AD) şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. ⁸ Domnul^(AE) Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu^(AF) tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!”

Să citească legea

⁹ Moise a scris legea aceasta şi a încredinţat-o^(AG) preoţilor, fiii lui Levi, care^(AH) duceau chivotul legământului Domnului şi tuturor bătrânilor lui Israel. ¹⁰ Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului^(AI) iertării, la^(AJ) Sărbătoarea Corturilor, ¹¹ când tot Israelul va veni să se^(AK) înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti^(AL) legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. ¹² Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. ¹³ Pentru ca şi copiii lor, care^(AM) n-o vor cunoaşte, s-o audă^(AN) şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” ¹⁴ Domnul a zis lui Moise: „Iată^(AO) că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua şi înfăţişaţi-vă în cortul întâlnirii. Eu îi voi da^(AP) poruncile Mele.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul întâlnirii. ¹⁵ Şi Domnul^(AQ) S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului. ¹⁶ Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula^(AR) şi va curvi^(AS) după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine^(AT) Mă va părăsi şi va călca^(AU) legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. ¹⁷ În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi^(AV) părăsi şi-Mi voi ascunde Faţa^(AW) de ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri şi atunci va zice: ‘Oare^(AX) nu m-au ajuns aceste^(AY) rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’ ¹⁸ Şi Eu Îmi^(AZ) voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei. ¹⁹ Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră^(BA) împotriva copiilor lui Israel. ²⁰ Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca, se va sătura şi se va îngrăşa^(BB), apoi se va întoarce^(BC) la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu. ²¹ Când va fi lovit^(BD) atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc^(BE) pornirile, care se arată^(BF) şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”. ²² În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte. ²³ Domnul^(BG) a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te^(BH) şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu Însumi voi fi cu tine”. ²⁴ După ce a isprăvit Moise în totul de scris^(BI) într-o carte cuvintele legii acesteia, ²⁵ a dat următoarea poruncă leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului: ²⁶ „Luaţi cartea aceasta a legii şi puneţi-o^(BJ) lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră^(BK) împotriva ta. ²⁷ Căci eu^(BL) îţi cunosc duhul tău de răzvrătire^(BM) şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea! ²⁸ Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor şi voi lua martor împotriva lor cerul^(BN) şi pământul. ²⁹ Căci ştiu că după moartea mea vă^(BO) veţi strica şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o şi, în cele din urmă^(BP), vă va ajunge^(BQ) nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât să-L mâniaţi prin lucrul mâinilor voastre”. ³⁰ Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa întregii adunări a lui Israel:

Isus înaintea lui Pilat

15 Dimineaţa^(A), preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat. ² Pilat^(B) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. ³ Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. ⁴ Pilat^(C) L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” ⁵ Isus^(D) n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

Hotărârea de moarte întărită

⁶ La^(E) fiecare Praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei. ⁷ În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. ⁸ Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. ⁹ Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” ¹⁰ Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. ¹¹ Dar preoţii^(F) cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba. ¹² Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?” ¹³ Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!” ¹⁴ „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!” ¹⁵ Pilat^(G) a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. ¹⁶ Ostaşii^(H) au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. ¹⁷ L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. ¹⁸ Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” ¹⁹ Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. ²⁰ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

²¹ Au^(I) silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus. ²² Şi^(J) au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii”. ²³ I-au^(K) dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. ²⁴ După ce L-au răstignit, I-au^(L) împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. ²⁵ Când L-au răstignit, era^(M) ceasul al treilea.