Old/New Testament

Debora şi Barac

4 Copiii^(A) lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud. ² Şi Domnul i-a vândut^(B) în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor^(C). Căpetenia oştirii lui era Sisera^(D) şi locuia la Haroşet-Goim^(E). ³ Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier^(F) şi de douăzeci de ani apăsa^(G) cu putere pe copiii lui Israel. ⁴ Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot. ⁵ Ea şedea^(H) sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi. ⁶ Ea a trimis să cheme pe Barac^(I), fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali^(J), şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon; ⁷ voi trage^(K) spre tine, la pârâul Chison^(L), pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale’.” ⁸ Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce, dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce”. ⁹ Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da^(M) pe Sisera în mâinile unei femei”. Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş. ¹⁰ Barac a chemat pe Zabulon^(N) şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în^(O) urma lui, şi Debora a plecat cu el. ¹¹ Heber, Chenitul^(P), se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab^(Q), socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă^(R) Chedeş. ¹² Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului. ¹³ Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el. ¹⁴ Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul^(S) merge înaintea ta”. Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el. ¹⁵ Domnul^(T) a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos. ¹⁶ Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

Sisera este ucis de Iael

¹⁷ Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace. ¹⁸ Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme”. El a intrat la ea în cort şi ea l-a ascuns sub o învelitoare. ¹⁹ El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete”. Ea a deschis burduful^(U) cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit. ²⁰ El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului şi, dacă vine cineva şi te întreabă: ‘Este cineva aici?’ să răspunzi: ‘Nu’.” ²¹ Iael^(V), nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală şi a murit. ²² Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi”. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă. ²³ În ziua aceea, Dumnezeu a smerit^(W) pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. ²⁴ Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

Cântarea de laudă a Deborei

5 În ziua aceea, Debora a cântat^(X) această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

Apăsarea madianiţilor

6 Copiii^(BO) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian^(BP) timp de şapte ani. ² Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile^(BQ) munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. ³ După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec^(BR) şi fiii Răsăritului^(BS) şi porneau împotriva lui. ⁴ Tăbărau în faţa lui, nimiceau^(BT) roadele ţării până spre Gaza şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. ⁵ Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste^(BU), erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască. ⁶ Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat^(BV) către Domnul. ⁷ Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, ⁸ Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. ⁹ V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau, i-am^(BW) izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor. ¹⁰ V-am zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă^(BX) temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi». Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu’.”

Ghedeon

¹¹ Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer^(BY). Ghedeon^(BZ), fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian. ¹² Îngerul Domnului i S-a arătat^(CA) şi i-a zis: „Domnul este^(CB) cu tine, viteazule!” ¹³ Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde^(CC) sunt toate minunile acelea^(CD) pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’? Acum, Domnul ne părăseşte^(CE) şi ne dă în mâinile lui Madian!” ¹⁴ Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea^(CF) aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare^(CG) nu te trimit Eu?” ¹⁵ Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă^(CH) din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” ¹⁶ Domnul i-a zis: „Eu^(CI) voi fi cu tine şi vei bate pe Madian ca pe un singur om”. ¹⁷ Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn^(CJ) ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti. ¹⁸ Nu Te depărta de aici^(CK) până mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta”. Şi Domnul a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.” ¹⁹ Ghedeon^(CL) a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut azimi dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş şi zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar şi I le-a pus înainte. ²⁰ Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le^(CM) pe stânca aceasta şi varsă^(CN) zeama”. Şi el a făcut aşa. ²¹ Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s-a ridicat din stâncă un foc^(CO) care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. ²² Ghedeon, văzând^(CP) că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut^(CQ) pe Îngerul Domnului faţă-n faţă”. ²³ Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace^(CR), nu te teme, căci nu vei muri”. ²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul păcii”. Altarul acesta este şi astăzi la Ofra^(CS), care era a familiei lui Abiezer.

Dărâmarea altarului lui Baal

²⁵ În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat^(CT) Astarteei, care este deasupra. ²⁶ Să zideşti apoi şi să întocmeşti pe vârful acestei stânci un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere-de-tot, cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia”. ²⁷ Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. ²⁸ Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat şi al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit. ²⁹ Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”. ³⁰ Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfânt care era deasupra lui”. ³¹ Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul”. ³² În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal^(CU) (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul”. ³³ Tot Madianul^(CV), Amalec şi fiii Răsăritului s-au strâns împreună, au trecut Iordanul şi au tăbărât în valea^(CW) Isreel. ³⁴ Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul^(CX) Domnului; a sunat^(CY) din trâmbiţă şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. ³⁵ A trimis soli în tot Manase, care, de asemenea, a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, care s-au suit să le iasă înainte.

Semnul cu lâna

³⁶ Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, ³⁷ iată^(CZ), voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus”. ³⁸ Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. ³⁹ Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi^(DA) de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă”. ⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

³¹ S-a^(A) pogorât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. ³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că^(B) vorbea cu putere. ³³ În^(C) sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: ³⁴ „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te^(D) ştiu cine eşti: Sfântul^(E) lui Dumnezeu.” ³⁵ Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi din omul acesta!”Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău. ³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” ³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Vindecarea soacrei lui Simon

³⁸ După ce^(F) a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

⁴⁰ La^(G) asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. ⁴¹ Din^(H) mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Dar El^(I) îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. ⁴² Când^(J) s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. ⁴³ Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. ⁴⁴ Şi^(K) propovăduia în sinagogile Galileii.