Old/New Testament

Biruinţa asupra madianiţilor

7 Ierubaal^(A), sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. ² Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude^(B) împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit’. ³ Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este^(C) fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului’.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. ⁴ Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, şi acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine”. ⁵ Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi”. ⁶ Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni, şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. ⁷ Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu^(D) cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.” ⁸ Au luat merindele poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. ⁹ Domnul a zis lui Ghedeon în timpul^(E) nopţii: „Scoală-te şi pogoară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. ¹⁰ Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. ¹¹ Să asculţi^(F) ce vor zice şi după aceea ţi se vor întări mâinile: pogoară-te dar în tabără.” El s-a pogorât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. ¹² Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului^(G) erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. ¹³ Ghedeon a sosit şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat.” ¹⁴ Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” ¹⁵ Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” ¹⁶ A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi urcioare goale, cu nişte făclii în urcioare. ¹⁷ El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu ¹⁸ şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: ‘Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!’ ” ¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână. ²⁰ Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” ²¹ A rămas^(H) fiecare la locul lui, în jurul taberei, şi toată^(I) tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă. ²² Cei trei sute de oameni au sunat^(J) iarăşi din trâmbiţă şi, în toată tabăra, Domnul^(K) i-a făcut să întoarcă sabia^(L) unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Şita, spre Ţerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat. ²³ Bărbaţii lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian. ²⁴ Ghedeon a trimis soli în tot muntele^(M) lui Efraim ca să spună: „Pogorâţi-vă înaintea lui Madian şi tăiaţi-le trecerea apelor până la Bet-Bara şi Iordan.” Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strâns şi au pus stăpânire pe trecerea^(N) apelor până la Bet-Bara^(O) şi Iordan. ²⁵ Au pus mâna pe două^(P) căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca^(Q) lui Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte^(R) a Iordanului.

Cearta cu bărbaţii lui Efraim

8 Bărbaţii^(S) lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat când ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?” Şi au avut o mare ceartă cu el. ² Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?” ³ „În mâinile voastre^(T) a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.^(U)

Urmărirea vrăjmaşului dincolo

⁴ Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş. ⁵ El a zis celor din^(V) Sucot: „Daţi, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoţeşte, căci sunt obosiţi şi sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.” ⁶ Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah^(W) şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii tale?” ⁷ Şi Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina^(X) carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.” ⁸ De acolo s-a suit la Penuel^(Y) şi a făcut celor din Penuel aceeaşi rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. ⁹ Şi a zis şi celor din Penuel: „Când^(Z) mă voi întoarce în pace, voi dărâma^(AA) turnul acesta.” ¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi cei ce mai rămăseseră din toată^(AB) oştirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră ucişi. ¹¹ Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah^(AC) şi de Iogbeha şi a bătut oştirea care se credea la adăpost^(AD). ¹² Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins^(AE) pe cei doi împăraţi ai Madianului, Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea. ¹³ Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suişul Heres. ¹⁴ A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrânilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. ¹⁵ Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru care m-aţi batjocorit^(AF) zicând: ‘Oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?’ ” ¹⁶ Şi a luat^(AG) pe bătrânii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini. ¹⁷ A dărâmat^(AH) şi turnul^(AI) din Penuel şi a ucis pe oamenii cetăţii. ¹⁸ El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor^(AJ)?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.” ¹⁹ El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide.” ²⁰ Şi a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te şi ucide-i!” Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil. ²¹ Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis^(AK) pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.

Moartea lui Ghedeon

²² Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” ²³ Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul^(AL) va domni peste voi.” ²⁴ Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” (Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci^(AM) erau ismaeliţi.) ²⁵ Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. ²⁶ Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur şi de hainele de purpură pe care le purtau împăraţii Madianului şi afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷ Ghedeon a făcut^(AN) din ele un efod şi l-a pus în cetatea lui, la^(AO) Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie^(AP) pentru tot Israelul şi a fost o cursă^(AQ) pentru Ghedeon şi pentru casa lui. ²⁸ Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara^(AR) a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon. ²⁹ Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors şi a locuit în casa lui. ³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci^(AS) de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste. ³¹ Ţiitoarea^(AT) lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. ³² Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe^(AU) fericită şi a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra^(AV), care era a familiei lui Abiezer.

Israeliţii se închină iarăşi la idoli

³³ După moartea lui Ghedeon^(AW), copiii lui Israel au început iarăşi să curvească^(AX) cu Baalii şi au luat^(AY) pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. ³⁴ Copiii lui Israel nu^(AZ) şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau. ³⁵ Şi^(BA) n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

Pescuirea minunată

5 Pe când^(A) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. ³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. ⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^(B) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. ⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă^(C) de la mine, căci sunt un om păcătos”. ⁹ Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. ¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^(D) încolo vei fi pescar de oameni”. ¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^(E) totul şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

¹² Isus^(F) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. ¹⁴ Apoi^(G), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce^(H) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. ¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se^(I) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁶ Iar^(J) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.