Old/New Testament
Cetăţile leviţilor
35 Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului, şi a zis: 2 „Porunceşte(A) copiilor lui Israel să dea leviţilor din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi. 3 Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor. 4 Locurile goale din jurul cetăţilor pe care le veţi da leviţilor să aibă, începând de la zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur. 5 Să măsuraţi afară din cetate două mii de coţi în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus şi două mii de coţi în partea de miazănoapte, aşa încât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie locurile goale din jurul cetăţilor lor. 6 Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor, şase(B) să fie cetăţi de scăpare, unde va putea să fugă ucigaşul şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi. 7 Toate cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie patruzeci şi opt(C) de cetăţi, împreună cu locurile lor goale. 8 Cetăţile pe care le veţi da din(D) moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de(E) cei ce au mai multe şi mai puţine de cei ce au mai puţine; fiecare să dea leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea.”
Cetăţile de scăpare
9 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când(F) veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului, 11 să vă(G) alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie. 12 Aceste(H) cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat. 13 Din cetăţile pe care le veţi da, şase(I) să vă fie cetăţi de scăpare. 14 Să daţi trei cetăţi dincoace(J) de Iordan şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare. 15 Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin(K) şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie. 16 Dacă(L) un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fier şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea. 17 Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea. 18 Dacă-l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea. 19 Răzbunătorul(M) sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare. 20 Dacă(N) un om împinge pe aproapele său din ură sau dacă-l pândeşte(O) şi aruncă ceva asupra lui şi moare, 21 sau dacă-l loveşte cu mâna(P) din vrăjmăşie şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş când îl va întâlni. 22 Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste, şi nu din vrăjmăşie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit, 23 sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-i poate pricinui moartea şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-i facă rău, 24 iată legile după care va judeca adunarea(Q) între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui: 25 Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo(R) până la moartea marelui preot care este uns(S) cu untdelemn sfânt. 26 Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise 27 şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor. 28 Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot, şi, după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui. 29 Iată poruncile(T) de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.
Pedeapsa pentru omor
30 Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorât pe(U) mărturia martorilor. Un singur martor nu va fi de ajuns ca să fie osândit cineva la moarte. 31 Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea. 32 Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebuie să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară până la moartea preotului. 33 Să nu(V) pângăriţi ţara unde veţi fi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara; şi ispăşirea sângelui vărsat în ţară nu se va putea face decât prin sângele(W) celui ce-l va vărsa. 34 Să(X) nu pângăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu(Y) sunt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel’.”
Măritarea fiicelor moştenitoare
36 Căpeteniile familiei lui(Z) Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înaintea mai-marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel. 2 Ei au zis: „Domnule, ţie ţi-a poruncit Domnul(AA) să dai copiilor lui Israel ţara ca moştenire prin sorţi. Tu, domnule(AB), ai primit, de asemenea, poruncă de la Domnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad s-o dai fetelor lui. 3 Dar, dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel, moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte şi, astfel, moştenirea care ne-a(AC) căzut nouă la sorţi se va micşora. 4 Şi când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei din care vor face parte şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.” 5 Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului şi a zis: „Seminţia fiilor lui Iosif are(AD) dreptate. 6 Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite(AE) într-o familie din seminţia părinţilor lor. 7 Nicio moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină(AF) lipit de moştenirea seminţiei părinţilor lui. 8 Şi orice fată(AG) care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi. 9 Nicio moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa.” 10 Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul. 11 Mahla(AH), Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor; 12 s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor. 13 Acestea sunt poruncile şi legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpia(AI) Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
Desfacerea căsătoriei
10 Isus a plecat(A) de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe. 2 Au(B) venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 „Moise(C)”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase”. 5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6 Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a(D) făcut parte bărbătească şi parte femeiască. 7 De aceea(E) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. 8 Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 9 Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis: „Oricine(F) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea 12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte”.
Copilaşii
13 I-au(G) adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor(H) ca ei. 15 Adevărat vă spun că oricine(I) nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!” 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
Tânărul bogat
17 Tocmai(J) când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18 „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: ‘Să(K) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’.” 20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”. 21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară(L) în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” 22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. 23 Isus S-a uitat(M) împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” 24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce(N) se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” 26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la(O) Dumnezeu”.
Moştenirea vieţii veşnice
28 Petru(P) a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. 29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie 30 şi să(Q) nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. 31 Mulţi(R) din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.