Old/New Testament

Nimicirea canaaniţilor şi a idolilor lor

7 Când Domnul, Dumnezeul tău, te^(A) va aduce în ţara în care vei intra şi o vei lua în stăpânire şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiţi^(B), pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai mari^(C) la număr şi mai puternice decât tine, ² când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da în mâini^(D) şi le vei bate, să^(E) le nimiceşti cu desăvârşire, să nu închei legământ^(F) cu ele şi să n-ai milă de ele. ³ Să nu^(G) te încuscreşti cu popoarele acestea, să nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi, ⁴ căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde^(H) de mânie împotriva voastră şi te-ar nimici îndată. ⁵ Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele^(I), să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.

Israel este un popor sfânt

⁶ Căci^(J) tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales^(K) ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. ⁷ Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai^(L) mic dintre toate popoarele. ⁸ Ci pentru că^(M) Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să^(N) ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri – pentru aceea^(O) v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. ⁹ Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios^(P) şi Îşi^(Q) ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui. ¹⁰ Dar răsplăteşte^(R) îndată pe cei ce-L urăsc şi-i pierde; nu dă nicio păsuire^(S) celui ce-L urăşte, ci-i răsplăteşte îndată. ¹¹ De aceea, păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi şi împlineşte-le.

Noi îndemnuri

¹² Dacă^(T) veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul^(U) şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. ¹³ El te va iubi^(V), te va binecuvânta şi te va înmulţi; va^(W) binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. ¹⁴ Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele şi la tine nu va^(X) fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. ¹⁵ Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime^(Y) rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc. ¹⁶ Să nimiceşti^(Z) toate popoarele pe care ţi le va da în mână Domnul, Dumnezeul tău, să n-arunci nicio privire^(AA) de milă spre ele şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă^(AB) pentru tine. ¹⁷ Poate că vei zice în inima ta: ‘Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine. Cum voi putea să le izgonesc?’ ¹⁸ Să nu^(AC) te temi de ele. Adu-ţi^(AD) aminte ce a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon şi întregului Egipt; ¹⁹ adu-ţi aminte de marile încercări^(AE) pe care ţi le-au văzut ochii, de minunile şi semnele, de mâna tare şi de braţul întins cu care te-a scos Domnul, Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul, Dumnezeul tău, tuturor popoarelor de care te temi. ²⁰ Domnul, Dumnezeul tău, va trimite chiar şi viespi^(AF) bondăreşti împotriva lor până la deplina nimicire a celor ce vor scăpa şi se vor ascunde de tine. ²¹ Să nu te înspăimânţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul^(AG) tău, Dumnezeul cel^(AH) mare şi înfricoşat. ²² Şi Domnul^(AI), Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta. ²³ Dar Domnul, Dumnezeul tău, le va da în mâna ta şi le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite. ²⁴ Pe împăraţii^(AJ) lor îi va da în mâinile tale şi le vei şterge numele de sub^(AK) ceruri; niciunul^(AL) din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici. ²⁵ Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le^(AM) ardeţi în foc. Să^(AN) nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o^(AO) cursă, căci ele sunt o urâciune^(AP) înaintea Domnului, Dumnezeului tău. ²⁶ Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este^(AQ) un lucru blestemat.

Pământul făgăduit şi mulţumirea către Dumnezeu

8 Să^(AR) păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri. ² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit^(AS) Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce^(AT), ca să-ţi^(AU) cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui. ³ Astfel, te-a smerit, te-a lăsat^(AV) să suferi de foame şi te-a hrănit^(AW) cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte^(AX) numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. ⁴ Haina^(AY) nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele în timpul acestor patruzeci de ani. ⁵ Recunoaşte^(AZ) dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui. ⁶ Să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca^(BA) să umbli în căile Lui, şi să te temi de El. ⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău, are să te ducă într-o ţară^(BB) bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi; ⁸ ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ⁹ ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară^(BC) ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate aramă. ¹⁰ Când^(BD) vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. ¹¹ Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi. ¹² Când vei mânca^(BE) şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, ¹³ când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ¹⁴ ia seama să nu ţi se umfle inima^(BF) de mândrie şi să nu^(BG) uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei; ¹⁵ care te-a^(BH) dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi^(BI) înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească^(BJ) apă din stânca cea mai tare ¹⁶ şi care ţi-a dat să mănânci în pustie mana^(BK) aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă^(BL) bine apoi. ¹⁷ Vezi să^(BM) nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ ¹⁸ Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El^(BN) îţi va da putere să le câştigi, ca să^(BO) întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi. ¹⁹ Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă^(BP) spun hotărât azi că veţi pieri. ²⁰ Veţi pieri ca^(BQ) şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru.

Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel

9 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece^(BR) Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte neamuri^(BS) mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite^(BT) până la cer, ² pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii^(BU) lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ ³ Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge^(BV) El Însuşi înaintea ta, ca un foc^(BW) mistuitor; El îi va^(BX) nimici, El îi va smeri înaintea ta şi tu îi vei izgoni^(BY), îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul. ⁴ Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu^(BZ) zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii^(CA) neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. ⁵ Nu, nu pentru^(CB) bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul^(CC) prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. ⁶ Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti, căci tu eşti un popor tare încăpăţânat^(CD). ⁷ Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua^(CE) când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost! ⁸ La Horeb^(CF), atâta aţi aţâţat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi şi voia să vă nimicească. ⁹ Când m-am^(CG) suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas^(CH) pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă, ¹⁰ şi^(CI) Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era^(CJ) adunat. ¹¹ După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. ¹² Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te^(CK) şi pogoară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut^(CL) curând de la calea pe care le-am arătat-o: şi-au făcut un chip turnat.’ ¹³ Domnul mi-a zis: ‘Eu văd^(CM) că poporul acesta este un popor tare^(CN) încăpăţânat. ¹⁴ Lasă-mă^(CO) să-i nimicesc şi să le şterg numele^(CP) de sub ceruri, iar^(CQ) pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât poporul acesta.’ ¹⁵ M-am întors^(CR) şi m-am pogorât de pe munte, care era^(CS) tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. ¹⁶ M-am uitat^(CT), şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. ¹⁷ Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri. ¹⁸ M-am aruncat^(CU) cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi. ¹⁹ Căci mă^(CV) îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul^(CW) m-a ascultat şi de data aceasta. ²⁰ Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el. ²¹ Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava^(CX) păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. ²² Apoi, la^(CY) Tabeera, la Masa^(CZ) şi la Chibrot-Hataava^(DA), voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului. ²³ Şi când^(DB) v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!’ voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-aţi avut^(DC) credinţă în El şi n-aţi ascultat glasul Lui. ²⁴ V-aţi tot^(DD) răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. ²⁵ M-am aruncat^(DE) cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. ²⁶ M-am rugat^(DF) Domnului şi am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. ²⁷ Adu-ţi aminte de robii tăi: Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui, ²⁸ ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că^(DG) Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie». ²⁹ Totuşi ei^(DH) sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.’

¹⁹ Ori de câte ori se însera, Isus ieşea din cetate.

Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa^(A), când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. ²² Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^(B) vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. ²⁴ De aceea vă spun că orice^(C) lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. ²⁵ Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi^(D) orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. ²⁶ Dar dacă^(E) nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

Puterea lui Isus

²⁷ S-au dus din nou în Ierusalim. Şi^(F), pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?” ²⁹ Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!” ³¹ Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’ ³² Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, se temeau de norod, căci toţi^(G) socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.” ³³ Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.