Old/New Testament

Cetăţile de scăpare

19 După ce Domnul, Dumnezeul tău, va^(A) nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor, ² să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău. ³ Să faci drumuri şi să împarţi în trei ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea. ⁴ Legea^(B) aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo, ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte. ⁵ Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său şi-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa, ⁶ pentru ca^(C) nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său. ⁷ De aceea îţi dau porunca aceasta: Să desparţi trei cetăţi. ⁸ Când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi^(D) hotarele, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a făgăduit părinţilor tăi că ţi-o va da – ⁹ numai să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să umbli totdeauna pe căile Lui –, atunci^(E) să mai adaugi trei cetăţi la cele trei, ¹⁰ pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul ţării pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de omor. ¹¹ Dar dacă^(F) un om fuge într-una din aceste cetăţi după ce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încât i-a pricinuit moartea, ¹² bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară. ¹³ Să n-ai milă de^(G) el şi să^(H) ştergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.

Martorii mincinoşi

¹⁴ Să^(I) nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care o vei avea în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău. ¹⁵ Un singur^(J) martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori. ¹⁶ Când^(K) un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, ¹⁷ cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea^(L) Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. ¹⁸ Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, ¹⁹ atunci^(M) să-i faceţi cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoţi^(N) astfel răul din mijlocul tău. ²⁰ În felul acesta, ceilalţi vor^(O) auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău. ²¹ Să n-ai^(P) nicio milă, ci să ceri viaţă^(Q) pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Scutirile de militărie

20 Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care^(R) şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine^(S). ² La apropierea luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului. ³ Să le spună: ‘Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteţi aproape de luptă împotriva vrăjmaşilor voştri. Să nu vi se tulbure inima, fiţi fără teamă, nu vă înspăimântaţi, nu vă îngroziţi dinaintea lor. ⁴ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să bată^(T) pe vrăjmaşii voştri, ca să vă mântuiască.’ ⁵ Mai-marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: ‘Cine a zidit o casă nouă şi nu s-a aşezat^(U) încă în ea să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să se aşeze altul în ea. ⁶ Cine a sădit o vie şi n-a mâncat încă din ea să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea. ⁷ Cine^(V) s-a logodit cu o femeie şi n-a luat-o încă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi s-o ia altul’. ⁸ Mai-marii oştirii să vorbească mai departe poporului şi să spună: ‘Cine este^(W) fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui’. ⁹ După ce mai-marii oştirii vor isprăvi de vorbit poporului, să aşeze pe căpeteniile oştirii în fruntea poporului.

Cum să se poarte cu cetăţile vrăjmaşe

¹⁰ Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s-o^(X) îmbii cu pace. ¹¹ Dacă primeşte pacea şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să-ţi dea bir şi să-ţi fie supus. ¹² Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. ¹³ Şi, după ce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să treci^(Y) prin ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească. ¹⁴ Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele^(Z) şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci^(AA) toată prada vrăjmaşilor tăi pe care ţi-i va da în mână Domnul, Dumnezeul tău. ¹⁵ Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine şi care nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora. ¹⁶ Dar în cetăţile^(AB) popoarelor acestora, a căror ţară ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă. ¹⁷ Ci să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe hetiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ¹⁸ ca^(AC) să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor şi să păcătuiţi^(AD) astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru. ¹⁹ Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care eşti în război, ca s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei şi să nu-i tai, căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine? ²⁰ Numai copacii pe care-i vei şti că nu sunt pomi buni de mâncat, vei putea să-i strici şi să-i tai şi vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetăţii care este în război cu tine, până va cădea.

Omorurile ai căror făptuitori sunt necunoscuţi

21 Dacă, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău, se găseşte întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se ştie cine l-a lovit, ² bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetăţile de primprejur. ³ Când se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o viţea care să nu fi fost pusă la muncă şi care să nu fi tras la jug. ⁴ Să ducă viţeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată şi unde nu se ară, nici nu se seamănă şi, acolo, să taie capul viţelei în vale. ⁵ Atunci să se apropie preoţii, fiii lui Levi, căci pe ei^(AE) i-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca să-I slujească şi să binecuvânteze în Numele Domnului, şi ei trebuie să hotărască^(AF) în orice ceartă şi în orice rănire. ⁶ Toţi bătrânii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-şi spele^(AG) mâinile pe viţeaua căreia i-au tăiat capul în vale. ⁷ Şi, luând cuvântul, să zică: ‘Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se. ⁸ Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu^(AH) pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.’ Şi sângele acela nu-i va fi pus în socoteală. ⁹ Astfel trebuie să cureţi^(AI) din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.

Prinşii de război. Drepturile întâilor născuţi

¹⁰ Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei, ¹¹ poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă. ¹² Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, ¹³ să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta şi să plângă^(AJ) pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat şi ea să-ţi fie nevastă. ¹⁴ Dacă nu-ţi va mai place, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca şi cu o roabă, pentru că ai înjosit-o^(AK). ¹⁵ Dacă un om care are două neveste iubeşte pe una şi nu iubeşte^(AL) pe cealaltă şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubeşte, ¹⁶ când îşi^(AM) va împărţi averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubeşte, în locul fiului aceleia pe care n-o iubeşte şi care este întâiul născut. ¹⁷ Ci să recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n-o iubeşte şi să-i dea o parte îndoită^(AN) din averea lui, căci fiul acesta este cel dintâi rod^(AO) al puterii lui şi lui i se cuvine dreptul^(AP) de întâi născut.

Fiii neascultători

¹⁸ Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, ¹⁹ tatăl şi mama să-l ia şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte. ²⁰ Să spună bătrânilor cetăţii lui: ‘Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru şi este lacom şi beţiv.’ ²¹ Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre şi să moară. Astfel să cureţi^(AQ) răul din mijlocul tău, pentru ca^(AR) tot Israelul s-audă şi să se teamă.

Despre cei spânzuraţi

²² Dacă se va omorî un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa^(AS) cu moartea şi l-ai spânzurat de un lemn, ²³ trupul lui^(AT) mort să nu stea noaptea pe lemn, ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat^(AU) este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci^(AV) ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

²¹ Dacă vă va zice cineva atunci^(A): ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. ²² Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. ²³ Păziţi-vă^(B); iată că vi le-am spus toate dinainte. ²⁴ Dar, în^(C) zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, ²⁵ stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. ²⁶ Atunci^(D) se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. ²⁷ Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. ²⁸ Luaţi^(E) învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele^(F) Mele nu vor trece. ³² Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Luaţi seama^(G), vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. ³⁴ Se^(H) va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. ³⁵ Vegheaţi^(I) dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. ³⁶ Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. ³⁷ Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”