Old/New Testament
Chivotul este aşezat în Casa Domnului
8 Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel[a], toate căpeteniile seminţiilor şi conducătorii clanurilor israelite ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion. 2 Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la regele Solomon cu prilejul sărbătorii din luna Etanim[b], adică luna a şaptea. 3 După ce au venit toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, preoţii au ridicat Chivotul. 4 Preoţii şi leviţii au mutat Chivotul Domnului, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. 5 Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat împreună înaintea Chivotului şi au jertfit atât de multe oi şi vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite. 6 Preoţii au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior[c] al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. 7 Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât şi drugii acestuia. 8 Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo şi astăzi. 9 În Chivot nu se mai aflau decât cele două table de piatră puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din ţara Egiptului. 10 Când preoţii au ieşit din Locul Sfânt, norul a acoperit Casa Domnului. 11 Preoţii n-au putut rămâne să-şi îndeplinească slujba din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.
12 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 13 Eu am zidit o Casă măreaţă pentru Tine, un loc unde vei locui pe vecie!“ 14 Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a lui Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 15 El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis: 16 «Din ziua în care l-am scos pe poporul Meu, Israel, din Egipt, nu am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu, ci l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 17 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 18 Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zideşti o Casă Numelui Meu şi este bine că te-ai gândit în felul acesta! 19 Totuşi, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ţi s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu.» 20 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am aşezat pe tronul lui Israel, aşa cum a promis Domnul, şi am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 21 Am pregătit acolo un loc pentru Chivotul în care se află legământul Domnului, pe care l-a încheiat cu strămoşii noştri după ce i-a scos din ţara Egiptului.“
Rugăciunea lui Solomon
22 După aceea, Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului şi, stând în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer 23 şi a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ţie, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu păstrezi legământul şi îndurarea[d] faţă de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 24 Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi. 25 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlineşte ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor şi vor umbla înaintea Mea tot aşa cum ai umblat şi tu.» 26 Acum, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu.
27 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ? Iată că nici chiar cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puţin Casa aceasta pe care am zidit-o eu! 28 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău astăzi! 29 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi şi noapte asupra acestei Case, asupra locului despre care ai zis: «Acolo va fi Numele Meu!» Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc. 30 Ascultă cererea slujitorului Tău şi a poporului Tău, Israel, când se va ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă.
31 Când va păcătui cineva împotriva semenului său şi va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 32 ascultă din ceruri, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui, şi îndreptăţindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui!
33 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunăvoinţa Ta în Casa aceasta, 34 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-l înapoi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor lui!
35 Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai pedepsit, 36 ascultă din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău, Israel. Învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să meargă şi trimite ploaie peste ţara Ta, pe care i-ai dat-o ca moştenire poporului Tău! 37 Când va fi în ţară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când duşmanul lor le va asedia cetăţile, orice urgie sau boală ar veni, 38 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare întinarea inimii lui şi va întinde mâinile spre Casa aceasta, 39 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi iartă-l! Lucrează şi răsplăteşte-i fiecăruia după faptele lui, Tu Care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile tuturor oamenilor. 40 Astfel, ei se vor teme de Tine în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.
41 De asemenea, când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău, 42 căci oamenii vor auzi despre Numele Tău cel mare, despre mâna Ta cea tare şi despre braţul Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă, 43 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.
44 Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanului său, acolo unde îl vei trimite, şi se va ruga Domnului cu mâinile îndreptate înspre cetatea pe care ai ales-o Tu şi înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău, 45 ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate.
46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi, mâniindu-Te pe ei, îi vei da pe mâna duşmanilor lor care îi vor duce captivi într-o ţară vrăjmaşă, îndepărtată sau apropiată, 47 dacă acolo, în ţara în care au fost luaţi captivi, îşi vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine şi vor căuta bunăvoinţa Ta în ţara celor ce i-au luat captivi, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am săvârşit răul!», 48 dacă de acolo, din ţara duşmanilor lor care i-au luat captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, dacă Ţi se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre ţara lor, pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o şi înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău, 49 atunci ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate. 50 Iartă poporul Tău, cel ce a păcătuit faţă de Tine! Iartă toate fărădelegile pe care le-au săvârşit împotriva Ta şi fă să găsească îndurare la cei ce i-au luat captivi, ca să le arate milă; 51 căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, poporul pe care l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier!
52 Fie ca ochii Tăi să fie deschişi la cererea slujitorului Tău şi la cererea poporului Tău, Israel, ca să-i asculţi ori de câte ori vor striga către Tine după ajutor, 53 căci Tu, Stăpâne Doamne, i-ai pus deoparte dintre toate popoarele pământului pentru a fi moştenirea Ta, după cum i-ai spus robului Tău Moise când i-ai scos pe strămoşii noştri din Egipt!“
54 Când Solomon a terminat de spus toată această rugăciune şi cerere Domnului, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde stătuse îngenuncheat, cu mâinile ridicate spre cer 55 şi, stând în picioare, a binecuvântat întreaga adunare a lui Israel cu voce tare, zicând:
56 „Binecuvântat să fie Domnul Care i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce a promis. Dintre toate promisiunile bune pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici una n-a rămas neîmplinită. 57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi aşa cum a fost cu strămoşii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase, 58 ci să ne aplece inimile spre El ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile, legile şi hotărârile Lui, pe care le-a dat strămoşilor noştri. 59 Fie ca aceste cuvinte ale mele, pe care le-am adus înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, pentru a face dreptate slujitorului Său şi poporului Său, Israel, după nevoile zilnice 60 şi pentru ca toate popoarele pământului să ştie că Domnul este Dumnezeu şi că nu este altul. 61 Dar inimile trebuie să vă fie în întregime ale Domnului, Dumnezeul nostru, trăind după hotărârile Lui şi păzind poruncile Lui ca şi astăzi.“
Inaugurarea Casei Domnului
62 Apoi, regele împreună cu tot Israelul au adus jertfe înaintea Domnului. 63 Solomon I-a adus Domnului douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi ca jertfă de pace[e]. Astfel, regele şi tot poporul Israel au sfinţit Casa Domnului. 64 În aceeaşi zi, regele a sfinţit mijlocul curţii, locul din faţa Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea jertfelor de pace, deoarece altarul de bronz dinaintea Domnului era prea mic pentru a cuprinde arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimea jertfelor de pace.
65 Solomon a ţinut atunci sărbătoarea împreună cu tot Israelul. O mare mulţime de oameni veniţi de la Lebo-Hamat[f] şi până dinspre Râul Egiptului[g] au sărbătorit înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, timp de şapte zile şi apoi alte şapte zile, adică paisprezece zile. 66 În ziua a opta[h] Solomon a trimis poporul acasă. Ei l-au binecuvântat pe rege şi au plecat la corturile lor bucuroşi şi cu inimile mulţumite pentru tot binele făcut de Domnul robului Său David şi poporului Său, Israel.
Vedenia de la Ghivon: Solomon este avertizat
9 După ce Solomon a terminat de zidit Casa Domnului, palatul regelui şi tot ceea ce-şi dorise să facă, 2 Domnul i S-a arătat a doua oară, tot aşa cum i Se arătase la Ghivon. 3 Domnul i-a zis:
„Ţi-am ascultat rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o; am sfinţit această Casă pe care ai zidit-o, punându-Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii şi inima Mea vor fi acolo în toate zilele. 4 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat tatăl tău, David, în curăţie de inimă şi în dreptate, împlinind tot ce ţi-am poruncit şi păzind legile şi hotărârile Mele, 5 voi întări pe vecie tronul domniei tale peste Israel, aşa cum i-am promis tatălui tău, David, atunci când am spus: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel!» 6 Dar dacă voi sau urmaşii voştri vă veţi întoarce de la Mine, dacă nu veţi păzi poruncile şi legile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta, dacă veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor, 7 atunci îl voi îndepărta pe Israel din ţara pe care i-am dat-o şi voi lepăda dinaintea Mea Casa pe care am sfinţit-o pentru Numele Meu, iar Israel va ajunge de pomină şi de batjocură printre toate popoarele. 8 Şi oricât de impunătoare este această Casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea se vor îngrozi, vor fluiera şi vor întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei ţări şi acestei Case?» 9 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Cel Care i-a scos pe strămoşii lor din ţara Egiptului, şi pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire.»“
Alte realizări ale lui Solomon
10 La sfârşitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise cele două clădiri – Casa Domnului şi palatul regelui – 11 (Hiram, regele Tirului, îi dăduse lui Solomon lemne de cedru şi de chiparos şi aur cât a dorit), regele Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii. 12 Hiram a ieşit din Tir să vadă cetăţile pe care i le-a dat Solomon, dar nu i-au plăcut. 13 Atunci a zis: „Ce fel de cetăţi mi-ai dat, frate?“ Şi le-a numit ţara Cabul[i], nume pe care îl poartă şi astăzi. 14 Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanţi[j] de aur.
15 Aşa au stat lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe care i-a folosit regele Solomon pentru a zidi Casa Domnului, palatul său, Milo[k], zidul Ierusalimului şi cetăţile Haţor, Meghido şi Ghezer. 16 Faraonul Egiptului se dusese, capturase Ghezerul şi-i dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniţii din cetate şi i-o dăduse ca zestre fiicei sale, soţia lui Solomon. 17 Solomon a rezidit cetăţile Ghezer, Bet-Horonul de Jos, 18 Baalat şi Tadmor[l] în pustie, în interiorul ţării, 19 precum şi toate cetăţile pentru provizii, pe care Solomon le avea, cetăţile pentru care şi cetăţile pentru cavalerie[m], şi tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara aflată sub stăpânirea sa. 20 Iar pe toţi cei ce au mai rămas dintre amoriţi, hitiţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi – cei ce nu făceau parte din Israel – 21 adică dintre urmaşii acestora, care au rămas în ţară şi pe care israeliţii nu i-au putut nimici[n] de tot, Solomon i-a folosit la muncă forţată şi aşa au rămas până astăzi. 22 Dar Solomon nu i-a folosit pe israeliţi ca sclavi, căci aceştia îi slujeau ca ostaşi, slujitori, demnitari, ofiţeri şi conducători de care şi de cavalerie. 23 Căpeteniile puse să supravegheze lucrarea lui Solomon şi poporul care o făcea, erau în număr de cinci sute cincizeci.
24 Fiica lui Faraon s-a suit din Cetatea lui David, la palatul pe care Solomon îl zidise pentru ea. Atunci a zidit el Milo.
25 De trei ori pe an, Solomon aducea arderi de tot şi jertfe de pace[o] pe altarul pe care-l zidise pentru Domnul şi ardea tămâie înaintea Domnului împreună cu jertfele. Astfel, el a terminat Casa.
26 Regele Solomon a construit şi nişte corăbii la Eţion-Gheber, care se află lângă Elat, în ţara Edomului, pe ţărmul Mării Roşii[p]. 27 Hiram şi-a trimis slujitorii, marinari care cunoşteau marea, pentru a sluji împreună cu slujitorii lui Solomon. 28 Ei s-au dus la Ofir şi au luat de acolo patru sute douăzeci de talanţi[q] de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.
Văduva săracă şi dărnicia ei
21 Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria[a] Templului. 2 A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta[b]. 3 Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4 pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“
Semne ale sfârşitului
5 În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit[c] cu pietre frumoase[d] şi cu daruri, El a zis:
6 – Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.[e]
7 Ei L-au întrebat:
– Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?
8 El le-a răspuns:
– Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceţi după ei! 9 Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.
10 Apoi El le-a zis:
– Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer. 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. 14 Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! 15 Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! 16 Veţi fi trădaţi chiar şi de părinţi, de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor da la moarte. 17 Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. 18 Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde. 19 Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele[f].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.