Old/New Testament

Fuga lui David la Adulam şi Miţpa

22 David a plecat de acolo şi a fugit în peştera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, fraţii săi şi întreaga familie a tatălui său au venit acolo la el. ² Toţi cei care erau strâmtoraţi, datori şi nemulţumiţi s-au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbaţi.

³ David a plecat de acolo la Miţpa, în Moab. I-a spus regelui Moabului:

– Dă-le voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.

⁴ David i-a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s-a aflat în fortăreaţă^[a]. ⁵ Însă profetul Gad i-a spus lui David:

– Să nu rămâi în fortăreaţă, ci du-te în teritoriul lui Iuda!

Astfel, David a plecat şi a ajuns în pădurea Heret.

Represaliile lui Saul asupra cetăţii Nob

⁶ Saul a auzit că David, împreună cu oamenii care se aflau cu el, a fost descoperit. Saul, având în mână o suliţă, şedea sub tamariscul de pe înălţimea din Ghiva şi toţi slujitorii săi se aflau în jurul său. ⁷ Saul le-a zis acestora:

– Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da fiul lui Işai vouă, tuturor, ogoare şi vii? Vă va face el pe voi, pe toţi, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute? ⁸ Totuşi voi toţi aţi uneltit împotriva mea şi nimeni nu m-a înştiinţat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Işai. Nici unuia dintre voi nu i-a păsat de mine şi nu m-a înştiinţat că fiul meu l-a răsculat pe slujitorul meu împotriva mea, ca să mă pândească aşa cum o face astăzi.

⁹ Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a zis:

– Eu l-am văzut pe fiul lui Işai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub. ¹⁰ Acesta a întrebat pe Domnul pentru David^[b], i-a dat provizii şi i-a dat şi sabia filisteanului Goliat.

¹¹ Atunci regele a trimis să cheme pe preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, şi pe tot neamul său, preoţii care se aflau în Nob. Aceştia au venit cu toţii la rege. ¹² Saul a zis:

– Ascultă, fiul lui Ahitub!

– Porunceşte, stăpânul meu! i-a răspuns acesta.

¹³ Saul i-a spus:

– De ce ai uneltit împotriva mea, împreună cu fiul lui Işai, dându-i pâine şi o sabie şi întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea şi să mă pândească aşa cum o face astăzi?

¹⁴ Ahimelek i-a răspuns regelui:

– Care dintre toţi supuşii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale şi cu mare vază în casa ta. ¹⁵ Oare de astăzi am început să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce regele nici o vină asupra slujitorului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că slujitorul tău n-a ştiut nimic de toate acestea, nici lucru mic şi nici lucru mare.

¹⁶ Dar regele a zis:

– Trebuie să mori, Ahimelek, tu şi toată familia tatălui tău.

¹⁷ Apoi le-a zis gărzilor care stăteau lângă el:

– Ucideţi-i pe preoţii Domnului căci şi ei sunt de partea lui David. Au ştiut că este un fugar şi nu mi-au dat de ştire.

Însă slujitorii regelui n-au vrut să-şi întindă mâna şi să lovească preoţii Domnului. ¹⁸ Atunci regele i-a spus lui Doeg:

– Loveşte-i tu pe preoţi!

Edomitul Doeg i-a lovit el pe preoţi. A ucis în acea zi optzeci şi cinci de bărbaţi care purtau efodul de in. ¹⁹ A trecut chiar şi cetatea preoţească Nob prin ascuţişul sabiei: bărbaţi şi femei, copii şi sugari, boi, măgari şi oi; pe toţi i-a trecut prin ascuţişul sabiei.

²⁰ Un fiu de-al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reuşit să scape şi a fugit după David. ²¹ Acesta i-a spus lui David că Saul i-a ucis pe preoţii Domnului. ²² Atunci David i-a spus lui Abiatar:

– Am ştiut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va da de ştire lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău. ²³ Rămâi cu mine şi nu te teme, pentru că cel care caută să-mi ia mie viaţa caută să ţi-o ia şi ţie. Cu mine vei fi în siguranţă.

David salvează cetatea Cheila

23 I s-a spus lui David:

– Filistenii luptă împotriva Cheilei şi îi pradă ariile.

² David L-a întrebat pe Domnul:

– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?

– Du-te, luptă împotriva filistenilor şi izbăveşte Cheila! i-a răspuns Domnul.

³ Dar oamenii lui David i-au zis acestuia:

– Noi ne temem chiar şi aici, în Iuda, deci cu cât mai mult ne vom teme dacă vom merge la Cheila, împotriva oştirilor filistene?

⁴ Atunci David L-a întrebat din nou pe Domnul şi Domnul i-a răspuns:

– Scoală-te şi mergi la Cheila, pentru că Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.

⁵ David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le-a luat turmele şi le-a pricinuit mari pierderi. Astfel, David i-a izbăvit pe locuitorii Cheilei. ⁶ Abiatar, fiul lui Ahimelek, adusese cu el şi efodul atunci când a fugit la David, la Cheila.

David, urmărit de Saul

⁷ Saul a fost înştiinţat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l-a dat în mâna mea pentru că s-a închis, intrând într-o cetate cu porţi şi cu zăvoare. ⁸ Saul a chemat tot poporul la război ca să meargă la Cheila şi să-l asedieze pe David şi pe oamenii săi. ⁹ Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa şi i-a zis preotului Abiatar:

– Adu efodul aici!

¹⁰ Apoi David a zis:

– Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea. ¹¹ Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va veni, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde-i robului Tău.

– Va veni! i-a răspuns Domnul.

¹² David a continuat:

– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine şi pe oamenii mei în mâna lui Saul?

– Te vor da, i-a răspuns Domnul.

¹³ Astfel, David şi oamenii lui, în număr de aproape şase sute de bărbaţi, au părăsit Cheila şi au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înştiinţat că David a scăpat din Cheila nu s-a mai dus acolo. ¹⁴ David a locuit în pustie, în fortificaţii^[c]; a locuit în regiunea muntoasă a pustiei Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui. ¹⁵ În timp ce se afla la Horeş, în pustia Zif, David a înţeles că Saul îl caută ca să-l omoare. ¹⁶ Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David, la Horeş şi i-a întărit încrederea în Dumnezeu, ¹⁷ zicându-i:

– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi! Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar şi tatăl meu, Saul, ştie că este aşa.

¹⁸ Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeş, iar Ionatan s-a întors acasă.

¹⁹ Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au zis:

– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificaţiile de la Horeş, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon? ²⁰ Acum, o, rege, vino, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile tale!

²¹ Saul le-a zis:

– Fiţi binecuvântaţi de Domnul pentru că aţi avut milă de mine. ²² Duceţi-vă, vă rog, să mai cercetaţi! Aflaţi şi vedeţi locul în care se află, precum şi cine l-a văzut acolo, pentru că mi s-a spus că este foarte şiret. ²³ Cercetaţi, aflaţi toate locurile în care se ascunde şi întoarceţi-vă la mine cu ceva sigur. Atunci voi veni cu voi şi, dacă se află în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.

²⁴ Zifiţii s-au sculat şi au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David şi oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba^[d], la sud de Ieşimon. ²⁵ Saul a plecat împreună cu oamenii lui să-l caute, însă David a fost înştiinţat de acest lucru. A coborât la stâncă şi a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l-a urmărit pe David în pustia Maon. ²⁶ Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta şi oamenii lui încercau să-i înconjoare pe David şi pe oamenii săi ca să-i prindă. ²⁷ A venit însă un mesager la Saul ca să-i spună: „Grăbeşte-te să vii pentru că filistenii au invadat ţara!“ ²⁸ Atunci Saul s-a întors din urmărirea lui David şi a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l-au numit Sela Hamahlekot^[e]. ²⁹ David a plecat de acolo şi a locuit în fortificaţiile din En-Ghedi.

David îi cruţă viaţa lui Saul

24 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi. ² Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici. ³ A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele^[f]. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii. ⁴ Oamenii lui David i-au zis:

– Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“

David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul. ⁵ După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul. ⁶ El le-a spus oamenilor săi:

– Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

⁷ Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul. ⁸ După aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul:

– O, rege, stăpânul meu!

Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ⁹ I-a spus lui Saul:

– De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău? ¹⁰ În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului. ¹¹ Priveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa. ¹² Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹³ Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹⁴ După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice? ¹⁵ Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

¹⁶ Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

–Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare, ¹⁷ zicându-i lui David:

– Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău. ¹⁸ Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. ¹⁹ Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! ²⁰ Acum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău! ²¹ Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.

²² David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreaţă^[g].

Ipocrizia fariseilor

12 Între timp, mulţimea s-a adunat cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Păziţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! ² Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut! ³ De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

⁴ Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic! ⁵ Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Gheenă^[a]! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi! ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni^[b]? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! ⁷ Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!

⁸ Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ⁹ Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

¹¹ Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune, ¹² pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.“

Pilda bogatului nesăbuit

¹³ Cineva din mulţime I-a zis:

– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!

¹⁴ Dar Isus i-a răspuns:

– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!

¹⁵ Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“

¹⁶ Şi le-a spus o pildă:

Despre îngrijorări

²² Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! ²³ Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot^[c] la firul vieţii lui^[d]?! ²⁶ Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!

²⁷ Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc^[e]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! ²⁸ Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!

²⁹ Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, ³⁰ căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. ³¹ Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.