Old/New Testament

Moartea lui Miriam. Apă din stâncă

20 Toată adunarea israeliţilor a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Poporul s-a stabilit în Kadeş. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.

² Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul s-a certat cu Moise şi a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ De ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici şi noi şi vitele noastre? ⁵ De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie şi nu este nici apă de băut.

⁶ Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului. ⁷ Domnul i-a spus lui Moise: ⁸ „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“

⁹ Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. ¹⁰ Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii şi Moise le-a zis:

– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

¹¹ Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor.

¹² Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“

¹³ Acestea sunt apele de la Meriba^[a] unde israeliţii s-au certat cu Domnul şi prin care El Şi-a arătat sfinţenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către israeliţi

¹⁴ După aceea, Moise a trimis nişte soli din Kadeş la regele Edomului:

¹⁸ Dar Edom i-a răspuns:

– Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.

¹⁹ Israeliţii i-au zis:

– Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi şi vitele noastre, îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos^[c], nimic mai mult.

²⁰ Dar el le-a zis:

– Să nu treceţi!

Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni şi cu mână puternică. ²¹ Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a întors de la el.

Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar

²² Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.

²³ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: ²⁴ „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. ²⁵ Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

²⁷ Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. ²⁸ Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. ²⁹ Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.

Distrugerea Aradului

21 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev^[d], a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel şi a luat câţiva prizonieri. ² Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime^[e] cetăţile lor.“ ³ Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei şi cetăţile lor. Locul acela a fost numit Horma^[f].

Şarpele din bronz

⁴ De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie^[g] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum ⁵ şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

⁶ Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. ⁷ Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.

⁸ Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ ⁹ Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.

Spre Moab

¹⁰ Israeliţii au plecat de acolo şi şi-au aşezat tabăra la Obot. ¹¹ Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la

Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. ¹² De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în valea Zered. ¹³ De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie şi care iese din teritoriul amoriţilor. Arnonul indică hotarul dintre moabiţi şi amoriţi. ¹⁴ De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului^[h]:

¹⁶ De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă şi Eu îi voi da apă.“ ¹⁷ Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

Apoi a plecat din pustie spre Matana; ¹⁹ din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot ²⁰ şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.

Înfrângerea lui Sihon şi Og

²¹ Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: ²² „Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“

²³ Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci şi-a adunat toţi oamenii, a ieşit la luptă împotriva lui Israel în pustie şi l-a atacat la Iahaţ. ²⁴ Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire ţara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniţii, căci amoniţii îşi întăriseră hotarul. ²⁵ Israel a cucerit toate cetăţile amoriţilor şi a locuit în ele, inclusiv în Heşbon şi în toate satele din împrejurimile lui. ²⁶ Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest pământ până la Arnon. ²⁷ De aceea zic poeţii^[m]:

³¹ Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.

³² După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliţii au cucerit satele din împrejurimi şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. ³³ Apoi s-au întors şi au urcat pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, le-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.

³⁴ Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.“

³⁵ Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui şi cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Apoi au luat în stăpânire ţara lui.

Balak trimite după Balaam

22 Israeliţii au plecat şi şi-au aşezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.

² Balak, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriţilor, ³ iar Moab s-a îngrozit la vederea unui popor aşa de mare; Moab s-a umplut de groază în faţa israeliţilor. ⁴ Atunci moabiţii le-au zis bătrânilor Midianului: „Mulţimea aceasta va înghiţi tot ce se află în jurul nostru, aşa cum mănâncă boul verdeaţa câmpului.“

Balak, fiul lui Ţipor, rege al Moabului în vremea aceea, ⁵ a trimis soli să-l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu^[o], în ţara lui natală. Balak i-a zis:

⁷ Bătrânii Moabului şi ai Midianului au plecat luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam i-au spus cuvintele lui Balak. ⁸ „Petreceţi noaptea aici, le-a spus Balaam, şi vă voi răspunde ce-mi va spune Domnul.“

Conducătorii moabiţi au rămas astfel la Balaam.

⁹ Dumnezeu a venit la Balaam şi i-a zis:

– Cine sunt oamenii aceştia care au venit la tine?

¹⁰ Balaam I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Balak, fiul lui Ţipor, i-a trimis să-mi spună: ¹¹ „Un popor a ieşit din Egipt şi a acoperit faţa pământului. Vino acum şi blestemă-l. Poate atunci îi voi putea învinge şi alunga din ţară.“

¹² Dumnezeu i-a zis lui Balaam:

– Să nu mergi cu ei şi să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.

¹³ Balaam s-a sculat dimineaţa şi le-a zis conducătorilor lui Balak:

– Duceţi-vă în ţara voastră căci Domnul nu-mi dă voie să vin cu voi.

¹⁴ Conducătorii moabiţilor s-au ridicat, s-au întors la Balak şi i-au spus: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“

¹⁵ Atunci Balak a trimis alţi conducători, mai numeroşi şi mai cu vază decât primii. ¹⁶ Aceştia au mers la Balaam şi i-au spus:

– Aşa îţi vorbeşte Balak, fiul lui Ţipor: „Nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine, ¹⁷ căci te voi umple de slavă şi voi face tot ce-mi vei spune. Vino, te rog, şi blestemă acest popor pentru mine!“

¹⁸ Balaam le-a răspuns slujitorilor lui Balak:

– Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, tot n-aş putea să fac nici un lucru, oricât de mic sau mare, peste porunca Domnului, Dumnezeul meu. ¹⁹ Rămâneţi, vă rog, şi voi aici peste noapte şi voi afla ce-mi va mai spune Domnul.

²⁰ În noaptea aceea Domnul a venit la Balaam şi i-a zis: „Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, scoală-te şi mergi cu ei, dar să faci doar ce-ţi voi porunci Eu.“

Măgăriţa lui Balaam

²¹ Dimineaţa, Balaam s-a sculat, a pus şaua pe măgăriţa sa şi a plecat cu conducătorii moabiţi. ²² Dar Dumnezeu s-a aprins de mânie pentru că plecase şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, iar împreună cu el erau şi doi din slujitorii lui. ²³ Măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia în mână şi a părăsit drumul, luând-o pe câmp. Balaam a început să-şi bată măgăriţa ca s-o poată aduce din nou pe drum.

²⁴ Atunci Îngerul Domnului S-a aşezat pe un drum îngust între două vii unde erau ziduri de o parte şi de alta. ²⁵ Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a împins lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a bătut-o din nou.

²⁶ Îngerul Domnului s-a mutat într-un loc strâmt unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. ²⁷ Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a început să o bată cu un băţ. ²⁸ Atunci Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea i-a zis lui Balaam:

– Ce ţi-am făcut de m-ai bătut de trei ori?

²⁹ Balaam i-a răspuns măgăriţei:

– Pentru că ţi-ai bătut joc de mine! Dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide chiar acum.

³⁰ Măgăriţa i-a răspuns:

– Nu sunt eu măgăriţa ta, pe care ai călărit din zilele tinereţii tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?

– Nu, i-a răspuns el.

³¹ Atunci Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi el L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat cu faţa la pământ.

³² Îngerul Domnului l-a întrebat:

– De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci calea ta este una nechibzuită înaintea Mea. ³³ Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s-ar fi abătut, te-aş fi ucis cu siguranţă, dar pe ea aş fi cruţat-o.

³⁴ Balaam I-a răspuns Îngerului Domnului:

– Am păcătuit căci nu am ştiut că stăteai împotriva mea în mijlocul drumului. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.

³⁵ Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam:

– Du-te cu oamenii aceştia, dar să le vorbeşti doar cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.

Astfel Balaam a mers mai departe cu conducătorii lui Balak. ³⁶ Când Balak a auzit că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la capătul teritoriului lui.

³⁷ Balak i-a zis lui Balaam:

– N-am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să te umplu de slavă?

³⁸ – Iată-mă, am venit, i-a răspuns Balaam, dar oare voi putea să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură.

³⁹ Balaam a mers cu Balak şi au intrat în cetatea Chiriat-Huţot. ⁴⁰ Balak a înjunghiat oi şi capre şi a trimis din ele atât lui Balaam, cât şi conducătorilor care erau cu el. ⁴¹ A doua zi Balak l-a luat pe Balaam şi l-a urcat pe Bamot-Baal^[p] de unde se putea vedea o parte din popor.

Isus şi tradiţia bătrânilor

7 Fariseii şi câţiva dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El ² şi i-au văzut pe câţiva dintre ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile „necurate“, adică nespălate. – ³ Căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală cu atenţie mâinile,^[a] respectând astfel tradiţia bătrânilor^[b]. ⁴ Iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu s-au scăldat. Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-au luat să le respecte, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz (şi a paturilor)^[c] –

⁵ Atunci fariseii şi cărturarii L-au întrebat pe Isus:

– De ce ucenicii Tăi nu respectă tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile „necurate“?

⁶ El le-a răspuns:

– Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris:

⁸ Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor^[e]!

⁹ Apoi le-a zis: „Şi aţi respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi^[f] tradiţia voastră! ¹⁰ Căci Moise a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!»^[g] şi «Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.»^{[h] 11} Însă voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: ‘Orice ai putea primi de la mine este korban’ – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu^[i] –, ¹² pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!»^{[j] 13} Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care o răspândiţi! Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“