Old/New Testament
Naşterea lui Samson
13 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2 Era un om din Ţora, din clanul daniţilor, al cărui nume era Manoah. Soţia lui nu putea să nască pentru că era stearpă. 3 Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că deşi acum nu poţi să naşti fiindcă eşti stearpă, totuşi vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. 4 Acum, ia seama şi fereşte-te, ca să nu bei nici vin, nici tărie şi să nu mănânci nimic necurat, 5 căci sigur vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi el va fi acela care va începe să elibereze Israelul din mâna filistenilor.“
6 Femeia s-a dus şi i-a istorisit soţului ei, spunându-i: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu. Înfăţişarea Lui era foarte înfricoşătoare, ca înfăţişarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea şi nu mi-a dezvăluit care-I este numele. 7 El mi-a zis că voi rămâne însărcinată şi voi naşte un fiu. De aceea nu trebuie să beau nici vin, nici tărie şi nu trebuie să mănânc nimic necurat, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi până în ziua morţii lui.“
8 Atunci Manoah s-a rugat Domnului şi I-a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, fă să revină la noi omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu băiatul care se va naşte!“
9 Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soţul ei, nu era cu ea. 10 Femeia a alergat repede să-i dea de ştire bărbatului ei. Ea i-a zis: „Iată că omul care a venit în acea zi la mine, mi S-a arătat din nou!“
11 Manoah s-a dus repede după soţia sa, iar când a ajuns la omul acela I-a zis:
– Tu eşti omul care i-a vorbit soţiei mele?
El i-a răspuns:
– Eu sunt!
12 Manoah I-a zis:
– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ţinem cu băiatul în vederea lucrării lui?
13 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:
– Femeia să se ferească de tot ce i-am spus! 14 Să nu mănânce nimic care vine din viţa-de-vie, să nu bea nici vin, nici tărie şi să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i-am poruncit.
15 Manoah I-a zis Îngerului Domnului:
– Dă-ne voie să Te reţinem ca să-Ţi pregătim un ied.
16 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:
– Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, atunci să o aduci Domnului!
Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului. 17 Atunci Manoah I-a zis Îngerului Domnului:
– Care-Ţi este Numele, ca să Te onorăm când se vor adeveri cuvintele Tale?
18 Îngerul Domnului i-a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat[a].
19 Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi le-a oferit Domnului pe stâncă. În timp ce Manoah şi soţia sa priveau, s-a înfăptuit o minune. 20 Pe când flacăra se ridica de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah şi soţia sa au căzut cu feţele la pământ. 21 Îngerul Domnului nu S-a mai arătat din nou lui Manoah şi soţiei lui. Atunci Manoah a înţeles că fusese Îngerul Domnului. 22 Manoah i-a zis soţiei sale:
– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!
23 Dar soţia lui i-a răspuns:
– Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare nu ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi darul, nu ne-ar fi descoperit toate acestea şi nu ne-ar fi ascultat în vremuri ca acestea!
24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Băiatul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. 25 Duhul lui Dumnezeu a început să-l pună în mişcare la Mahane-Dan, între Ţora şi Eştaol.
Căsătoria lui Samson
14 Samson s-a dus la Timna şi a văzut acolo o filisteancă tânără. 2 Când s-a întors, şi-a anunţat tatăl şi mama şi le-a zis:
– Am văzut la Timna o filisteancă. Luaţi-mi-o acum de soţie!
3 Tatăl său şi mama sa i-au zis:
– Oare nu este nici o femeie între rudele tale sau în tot poporul, de umbli să-ţi iei soţie de la filistenii cei necircumcişi?
Dar Samson i-a răspuns tatălui său:
– Pe ea să mi-o luaţi căci ea îmi place!
4 Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta era îngăduit de Domnul, căci El căuta un prilej ca să-i provoace pe filisteni. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel. 5 Samson s-a dus la Timna împreună cu tatăl său şi cu mama sa. Când a ajuns la viile din Timna, i-a ieşit înainte un leu tânăr răcnind. 6 Duhul Domnului a venit peste Samson şi el a sfâşiat leul cum se sfâşie un ied, fără să aibă nimic în mâini. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. 7 Apoi s-a dus să vorbească cu femeia şi ea i-a plăcut lui Samson.
8 După o vreme s-a întors să o ia de soţie şi s-a abătut ca să vadă hoitul leului. Şi iată că în hoitul leului era un roi de albine şi miere. 9 A luat un fagure de miere în mână şi a plecat mai departe, mâncând. La întoarcere, când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat să mănânce şi lor din miere. Dar nu le-a dezvăluit că luase fagurele din hoitul leului. 10 Apoi tatăl lui s-a dus la femeia aceea. Acolo Samson dădea un ospăţ căci aşa obişnuiau tinerii. 11 Când cei de acolo l-au văzut, au invitat treizeci de prieteni ca să fie cu el. 12 Samson le-a zis:
– Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi putea explica şi dezlega în cele şapte zile ale ospăţului, vă voi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine. 13 Dar dacă nu veţi fi în stare să mi-o dezlegaţi, atunci voi îmi veţi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine!
Ei i-au răspuns:
– Spune-ne ghicitoarea ca s-o auzim!
14 El le-a zis:
Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă
şi din cel puternic a ieşit dulceaţă!
Timp de trei zile n-au fost în stare să dezlege ghicitoarea.
15 În a patra zi[b], i-au zis soţiei lui Samson: „Momeşte-l pe soţul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel îţi vom da foc atât ţie, cât şi familiei tale! Ne-aţi chemat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?“
16 Soţia lui Samson plângea lângă el şi zicea:
– Cu siguranţă tu mă urăşti şi nu mă iubeşti. Ai spus o ghicitoare celor din poporul meu şi mie nici nu mi-ai dezlegat-o!
El i-a răspuns:
– Din moment ce nu am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele, cum să ţi-o dezleg ţie?
17 Însă ea a plâns lângă el în toate cele şapte zile cât a ţinut ospăţul. Când au ajuns în ziua a şaptea, el i-a dezlegat-o pentru că îl necăjea necontenit. Apoi ea le-a dezlegat ghicitoarea celor din poporul ei. 18 În ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui, oamenii din cetate i-au zis:
– Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai puternic decât leul?
– Dacă n-aţi fi arat cu viţeaua mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea, le-a răspuns el.
19 Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi s-a dus la Aşchelon. A ucis treizeci din oamenii lor şi le-a luat îmbrăcămintea. Apoi a dat schimburile de haine celor ce dezlegaseră ghicitoarea şi, aprins de mânie, s-a întors în casa tatălui său. 20 Soţia lui Samson a fost dată unuia din prietenii lui, chiar celui mai bun dintre ei[c].
Samson îi învinge pe filisteni
15 După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson şi-a vizitat soţia, având la el un ied.
El a zis:
– Vreau să intru în odaia soţiei mele!
Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre, 2 ci i-a zis:
– M-am gândit atunci şi mi-am zis că o urăşti foarte mult, aşa că am dat-o prietenului tău[d]. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea! Te rog, ia-o în locul ei!
3 – De data aceasta voi fi nevinovat faţă de filisteni când le voi face rău! le-a răspuns Samson părinţilor ei.
4 Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi; a luat nişte torţe, a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o torţă la mijloc, între cele două cozi. 5 A aprins torţele şi a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpiţele, cât şi holdele şi livezile de măslini.
6 Atunci filistenii au întrebat:
– Cine a făcut fapta aceasta?
Li s-a răspuns:
– Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i-a luat soţia şi i-a dat-o prietenului lui!
Filistenii s-au dus şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.
7 Samson le-a zis: „Pentru că aţi făcut o asemenea faptă, nu voi înceta să vă fac rău până nu mă voi răzbuna pe voi!“ 8 Şi a început să-i lovească la picioare şi la şolduri[e]; a fost un mare măcel. Apoi el s-a dus şi a locuit în grota din Stânca lui Etam.
9 După aceea, filistenii au venit şi şi-au aşezat tabăra în Iuda. Ei s-au răsfirat până la Lehi. 10 Bărbaţii lui Iuda i-au întrebat:
– De ce aţi venit împotriva noastră?
Ei le-au răspuns:
– Am venit ca să-l legăm pe Samson şi să-i facem aşa cum ne-a făcut şi el nouă!
11 Atunci trei mii de bărbaţi ai lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson:
– N-ai ştiut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?
– După cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu! le-a răspuns el.
12 Ei i-au zis:
– Am venit ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor!
– Juraţi-mi că nu-mi veţi lua viaţa! le-a răspuns Samson.
13 Ei i-au răspuns:
– Doar te vom lega şi te vom da în mâinile lor! De ucis însă nu te vom ucide!
L-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă. 14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au venit spre el strigând. Atunci Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. 15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat-o în mână şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16 Apoi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar,
o grămadă, două grămezi[f];
cu o falcă de măgar
am ucis o mie de oameni!“
17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi[g]. 18 Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul şi I-a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?“ 19 Dumnezeu a despicat groapa[h] din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore[i], el aflându-se şi astăzi în Lehi.
20 Samson a judecat[j] Israelul timp de douăzeci de ani, pe vremea domniei filistene.
Iubirea duşmanilor
27 Eu însă vă spun, vouă, celor ce ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, 28 binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! 29 Celui ce te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt! Pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica[a]! 30 Oricui îţi cere, dă-i, iar de la cel ce-ţi ia din bunurile tale, nu le mai cere înapoi! 31 Aşa cum aţi dori să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!
32 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii[b] îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei! 33 Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel! 34 Iar dacă-i împrumutaţi doar pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să primească înapoi la fel! 35 Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi! 36 Fiţi milostivi, tot aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv!
Paiul şi bârna
37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! 38 Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“
39 Le-a spus apoi şi o pildă:
„Oare poate un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său, dar orice ucenic pregătit va fi ca învăţătorul lui. 41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău? 42 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», fără să vezi însă bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!
Să recunoşti „pomul“ după „roade“
43 Nu este nici un pom bun care să facă roade stricate şi nici un pom stricat care să facă roade bune. 44 Căci fiecare pom se recunoaşte după propriile lui roade. Din mărăcini, oamenii nu culeg smochine şi din ciulini, ei nu culeg struguri! 45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din inima lui cea rea. Căci din belşugul inimii vorbeşte gura!
Casa zidită pe stâncă
46 De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu? 47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le împlineşte: 48 este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. Când a venit şuvoiul de apă, torentul a izbit în casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine[c]. 49 Însă cel ce aude şi nu împlineşte, este asemenea unui om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Când torentul a izbit în ea, casa s-a prăbuşit imediat şi distrugerea acelei case a fost groaznică.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.