Old/New Testament

3 Războiul dintre Casa lui Saul şi Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult. ² Fiii lui David care i s-au născut la Hebron sunt următorii: Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;

³ Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, văduva lui Nabal, carmelitul;

Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;

⁴ Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;

Şefatia, al cincilea, fiul lui Abital;

⁵ Itream, al şaselea, fiul soţiei lui David numite Egla.

Aceştia sunt fiii care i s-au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

⁶ În timpul războiului dintre Casa lui Saul şi Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. ⁷ Saul avea o ţiitoare pe nume Riţpa, fiica lui Aia, iar Iş-Boşet i-a zis lui Abner:

– De ce ai intrat la^[a] ţiitoarea tatălui meu?

⁸ Abner s-a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iş-Boşet şi i-a zis:

– Oare cap de câine sunt eu? Sunt oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioşie faţă de Casa tatălui tău, Saul, a fraţilor şi a prietenilor lui şi nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găseşti astăzi vinovat din cauza acestei femei! ⁹ Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de Abner^[b] dacă nu voi face pentru David ceea ce Domnul i-a promis prin jurământ, ¹⁰ şi anume că va lua domnia de la Casa lui Saul şi va ridica tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba^[c].

¹¹ Iş-Boşet n-a mai îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. ¹² Apoi, în numele lui însuşi, Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună: „A cui este ţara?“, adăugând: „Încheie un legământ cu mine şi eu te voi ajuta să întorci întregul Israel la tine.“ ¹³ „Bine, a spus David, voi încheia legământ cu tine, însă cu o singură condiţie: să nu te înfăţişezi înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii la mine!“ ¹⁴ David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru preţul de o sută de prepuţuri de-ale filistenilor!“ ¹⁵ Iş-Boşet a trimis după ea şi ea a fost luată de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş. ¹⁶ Soţul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“ Şi el s-a întors acasă. ¹⁷ Apoi Abner a vorbit cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[d] şi le-a zis: „Odinioară l-aţi dorit ca rege pe David. ¹⁸ Acum faceţi-l rege, căci Domnul a spus despre el: «Prin mâna robului Meu, David, am să-l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, de sub puterea filistenilor şi a tuturor duşmanilor săi.»“ ¹⁹ Abner le-a vorbit, de asemenea, şi beniamiţilor, după care s-a dus să-i spună lui David, la Hebron, tot ceea ce Israel şi întreaga seminţie a lui Beniamin doreşte să facă. ²⁰ A sosit la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi, iar David a dat un ospăţ în cinstea lor. ²¹ Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec şi să adun întreg Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine şi astfel să domneşti peste tot ceea ce sufletul tău doreşte.“

David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

²² Imediat după aceea a sosit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Aceştia se întorceau de la un jaf şi aduceau o mare pradă cu ei. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse voie să plece, iar el a plecat în pace. ²³ Când au sosit, Ioab şi oştirea care era cu el, i s-a spus lui Ioab că Abner, fiul lui Ner a fost la rege, iar acesta i-a dat voie să plece şi el a plecat în pace. ²⁴ Ioab a venit la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce? ²⁵ Îl cunoşti bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înşele, ca să-ţi cunoască mişcările^[e] şi ca să ştie tot ceea ce faci.“

²⁶ După ce a ieşit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna^[f] lui Sira. David însă nu ştia nimic. ²⁷ Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca şi cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac şi a murit. ²⁸ Când David a aflat ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. ²⁹ Fie ca vina acestei morţi să cadă asupra lui Ioab şi asupra familiei tatălui său! Fie ca în neamul său să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere pe trup^[g], cineva lepros^[h], cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă ucis de sabie şi cineva care să ducă lipsă de hrană.“ ³⁰ (Ioab împreună cu fratele său Abişai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

³¹ David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi mergeţi bocind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. ³² L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui şi întreg poporul a făcut acelaşi lucru. ³³ Regele a cântat această cântare de jale:

Şi tot poporul a plâns din nou după Abner. ³⁵ Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce cât mai era încă ziuă însă el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[i] dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“ ³⁶ Lucrul acesta a fost cunoscut de întreg poporul şi a plăcut tuturor. De fapt, tot ceea ce a făcut regele a plăcut poporului. ³⁷ Astfel, în acea zi, tot poporul şi tot Israelul au ştiut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. ³⁸ Apoi David le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă daţi seama că un prinţ şi un mare om a căzut astăzi în Israel? ³⁹ Şi astăzi, deşi sunt uns ca rege, sunt slab, iar aceşti bărbaţi, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

Asasinarea lui Iş-Boşet

4 Când a auzit Iş-Boşet, fiul lui Saul, că Abner a fost ucis în Hebron, i-a pierit curajul, iar întreg Israelul s-a îngrozit. ² Fiul lui Saul avea două căpetenii peste cetele de prădători. Una se numea Baana, iar cealaltă se numea Recab. Aceştia erau fiii lui Rimon, din Beerot, din seminţia lui Beniamin – Beerot este considerat ca făcând parte din Beniamin ³ deoarece beerotiţii fugiseră la Ghitaim. Ei au locuit acolo ca străini până astăzi.

⁴ (Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu care era olog de ambele picioare. Acesta era în vârstă de cinci ani când a sosit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan. Doica sa l-a luat şi a fugit cu el, însă în graba ei, copilul a căzut şi a rămas olog. Numele lui era Mefiboşet).

⁵ Într-o zi, aceşti fii ai lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, au plecat spre casa lui Iş-Boşet şi au sosit acolo în arşiţa zilei, tocmai când acesta se odihnea la prânz. ⁶ Au pătruns până în interiorul casei ca şi cum ar fi dorit să ia nişte grâu şi l-au înjunghiat în stomac. Apoi Recab şi fratele său, Baana, au reuşit să scape. ⁷ Ei intraseră în casă, în timp ce acesta era culcat pe pat, în dormitorul său. După ce l-au înjunghiat şi l-au ucis, i-au tăiat capul. Apoi, luându-i capul cu ei, au străbătut Araba^[j] toată noaptea. ⁸ Au adus capul lui Iş-Boşet la David, la Hebron şi i-au zis regelui:

– Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care a căutat să-ţi ia viaţa. Astăzi, Domnul l-a răzbunat pe stăpânul meu, regele, împotriva lui Saul şi a urmaşilor săi.

⁹ David însă le-a răspuns lui Recab şi fratelui său, Baana, fiii lui Rimon din Beerot:

– Viu este Domnul, Care m-a izbăvit din toate necazurile, ¹⁰ că pe cel care mi-a zis: „Saul este mort!“, crezând că îmi aduce veşti bune, l-am prins şi l-am omorât la Ţiklag. Aceasta a fost răsplata pentru vestea pe care mi-a adus-o. ¹¹ Oare nu voi face cu atât mai mult unor ticăloşi care ucid un om nevinovat în casa şi în patul său? Prin urmare, să nu cer eu sângele lui din mâinile voastre şi să nu vă şterg de pe faţa pământului?

¹² David a dat ordin oamenilor săi, iar aceştia i-au ucis. Le-au tăiat mâinile şi picioarele şi le-au atârnat trupurile lângă iazul din Hebron. Capul lui Iş-Boşet însă l-au luat şi l-au înmormântat în mormântul lui Abner din Hebron.

David, uns drept rege al lui Israel

5 Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron şi i-au zis: „Suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta! ² Odinioară, pe când Saul ne era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Domnul ţi-a promis, de altfel: «Tu vei păstori poporul Meu Israel şi vei fi conducător peste Israel!»“ ³ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel veniseră la rege, în Hebron, astfel că regele David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege peste Israel. ⁴ David era în vârstă de treizeci de ani când a devenit rege şi a domnit timp de patruzeci de ani: ⁵ la Hebron a domnit, peste Iuda, timp de şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani peste întreg Israelul şi peste Iuda.

David cucereşte Ierusalimul

⁶ Regele şi oamenii săi au înaintat spre Ierusalim împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. Aceştia i-au zis lui David: „Nu vei intra aici, căci până şi orbii şi ologii te vor respinge.“ Credeau că David nu va reuşi să intre în cetate. ⁷ David a capturat însă fortăreaţa Sionului, care a devenit Cetatea lui David. ⁸ David zisese în acea zi: „Oricine vrea să îi învingă pe iebusiţi să folosească canalul de apă^[k] pentru a ajunge la acei «ologi» şi «orbi»^[l], care sunt duşmanii lui David^[m].“ De aceea se zice: „Orbii şi ologii n-au voie să intre în palat^[n].“ ⁹ David s-a stabilit în fortăreaţă şi a numit-o „Cetatea lui David“. David a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo^[o] înspre interior.

¹⁰ David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul, Dumnezeul Oştirilor^[p], era cu el. ¹¹ Hiram, regele Tirului, i-a trimis soli lui David, iar aceştia i-au adus lemn de cedru, precum şi tâmplari şi zidari care i-au zidit un palat. ¹² David a înţeles că Domnul l-a pus drept rege peste Israel şi i-a întărit domnia de dragul poporului Său, Israel. ¹³ După ce a părăsit Hebronul, David şi-a luat mai multe ţiitoare şi soţii din Ierusalim şi i s-au mai născut astfel mulţi fii şi multe fiice. ¹⁴ Acestea sunt numele celor care i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon, ¹⁵ Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia, ¹⁶ Elişama, Eliada şi Elifelet.

Războiul cu filistenii

¹⁷ Când au auzit filistenii că David a fost uns drept rege peste Israel, toţi filistenii au pornit în căutarea lui. David a aflat însă acest lucru şi s-a adăpostit în fortăreaţă^[q]. ¹⁸ Filistenii au venit şi s-au răspândit în valea Refaim. ¹⁹ David L-a întrebat pe Domnul:

– Să pornesc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?

Domnul i-a răspuns lui David:

– Du-te, căci negreşit îi voi da pe filisteni în mâna ta.

²⁰ David s-a dus la Baal-Peraţim^[r] şi i-a învins acolo. El a zis: „Domnul i-a zdrobit pe duşmanii mei dinaintea mea precum apele care dau năvală rupând totul în cale.“ De aceea locului aceluia i-au pus numele Baal-Peraţim. ²¹ Filistenii şi-au lăsat idolii acolo, iar David şi oamenii săi i-au luat. ²² Filistenii au venit din nou şi s-au răspândit în valea Refaim. ²³ David L-a întrebat pe Domnul, iar El i-a răspuns: „Să nu-i ataci din faţă, ci ia-i pe la spate şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam. ²⁴ Când vei auzi vuietul de marş în vârful arbuştilor de balsam, să porneşti la atac, căci atunci Domnul va ieşi înaintea ta ca să zdrobească oştirea filistenilor.“ ²⁵ David a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. El i-a lovit pe filisteni de la Ghivon^[s] până la Ghezer.

Costul uceniciei

²⁵ Împreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte^[a] tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

²⁸ Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el ³⁰ şi să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»

³¹ Sau care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! ³² Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

³⁴ Sarea este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! ³⁵ Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“