Old/New Testament

David, Nabal şi Abigail

25 Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat şi l-a bocit, apoi l-au îngropat acasă la el, în Rama. După aceea, David a plecat în pustia Paran^[a].

² În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre şi tocmai se afla în Carmel pentru a-şi tunde oile. ³ Numele lui era Nabal, iar numele soţiei lui era Abigail. Femeia era ageră la minte şi frumoasă, însă bărbatul era aspru şi rău în faptele lui; el era calebit. ⁴ În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal îşi tunde oile ⁵ şi a trimis zece tineri, spunându-le: „Duceţi-vă la Carmel! Când ajungeţi la Nabal să-l salutaţi în numele meu, ⁶ zicându-i: «Să trăieşti în pace tu, familia ta şi tot ceea ce este al tău! ⁷ Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i-am jignit şi nimic din ce era al lor nu s-a pierdut în tot timpul cât au fost în Carmel. ⁸ Întreabă-ţi slujitorii şi îţi vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoinţă în ochii tăi pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum dă-le, te rog, slujitorilor tăi şi fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“ ⁹ Tinerii lui David au venit la Nabal şi i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au aşteptat. ¹⁰ Nabal însă le-a răspuns tinerilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Işai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpânii lor. ¹¹ Să iau oare pâinea mea, apa mea şi carnea pe care am pregătit-o pentru cei ce-mi tund oile şi s-o dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?“

¹² Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă şi i-au spus lui David toate aceste cuvinte. ¹³ Atunci David le-a spus oamenilor săi: „Fiecare să-şi încingă sabia!“ Fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi după el au venit cam patru sute de bărbaţi, în timp ce două sute au rămas la bagaje.

¹⁴ Unul dintre slujitori i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal: „David a trimis, din pustie, mesageri pentru a-l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s-a răstit la ei. ¹⁵ Totuşi aceşti oameni au fost foarte buni cu noi, nu ne-au jignit şi nu am pierdut nimic cât timp am mers cu ei, atunci când eram pe câmp. ¹⁶ Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât şi noaptea, în tot timpul cât am fost cu ei, păzind oile. ¹⁷ Acum, gândeşte-te şi vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru şi împotriva întregii lui familii. El este un om atât de rău, încât nimeni nu poate să-i vorbească.“ ¹⁸ Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri^[b] de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide şi două sute de prăjituri din smochine şi le-a aşezat pe măgari. ¹⁹ Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeţi înaintea mea, iar eu vă voi urma!“ Soţului ei, Nabal, nu i-a spus însă nimic.

²⁰ În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită^[c] a muntelui, David şi oamenii lui tocmai veneau înspre ea, aşa că aceasta i-a întâlnit. ²¹ David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine. ²² Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea^[d] cu David^[e] dacă voi lăsa în viaţă, până dimineaţă, vreun bărbat dintre toţi cei ce sunt ai lui Nabal.“

²³ Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, şi-a plecat faţa înaintea lui şi i s-a închinat până la pământ. ²⁴ Căzând la picioarele lui i-a zis:

– Numai asupra mea să fie pedeapsa, stăpânul meu. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ţi vorbească şi ascultă cuvintele ei. ²⁵ Te rog, stăpânul meu, nu-ţi pune mintea cu acel om rău, care este Nabal, pentru că aşa cum îi este numele, aşa este şi el. Nabal^[f] îi este numele şi nebunia se ţine de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis. ²⁶ Acum, stăpânul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că Domnul te-a oprit de la vărsare de sânge şi de la răzbunare. Duşmanii tăi şi cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal! ²⁷ Darul acesta, pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care-l urmează pe stăpânul meu. ²⁸ Iartă, te rog, păcatul slujitoarei tale, căci Domnul, cu adevărat, îi va face stăpânului meu o dinastie trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale. ²⁹ Iar dacă vreun om se va ridica pentru a te urmări şi pentru a căuta să-ţi ia viaţa, viaţa stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la Domnul, Dumnezeul tău. În schimb, viaţa duşmanilor tăi El o va azvârli ca dintr-o praştie. ³⁰ Când Domnul îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el şi îl va pune drept conducător peste Israel, ³¹ să nu fie vărsarea de sânge şi răzbunarea o remuşcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. Când Domnul îi va face bine stăpânului meu atunci să-ţi aduci aminte de slujitoarea ta.

³² David i-a răspuns lui Abigail:

– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlneşti. ³³ Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge şi de la răzbunare. ³⁴ Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ţi fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineţii nu ar fi fost lăsat în viaţă nici un bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.

³⁵ Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese şi i-a zis:

– Du-te în pace la casa ta! Să ştii că am ascultat de glasul tău şi că ţi-am împlinit cererea.

³⁶ Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa sa un ospăţ, ca ospăţul unui rege. Inima lui Nabal era veselă şi el era foarte beat. Ea nu i-a spus nimic până în zorii dimineţii. ³⁷ Dimineaţa, când îi trecuse beţia lui Nabal, soţia lui i-a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi el s-a făcut ca o piatră^[g]. ³⁸ Cam după zece zile Domnul l-a lovit pe Nabal, iar acesta a murit. ³⁹ Când David a auzit că Nabal a murit, a zis:

– Binecuvântat să fie Domnul, Care mi-a apărat cauza în ocara pe care mi-a adus-o Nabal şi l-a oprit pe robul Său de la a face rău. Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.

Apoi David i-a dat de veste lui Abigail că vrea s-o ia de soţie. ⁴⁰ Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au zis:

– David ne-a trimis la tine ca să te luăm pentru a-i fi soţie.

⁴¹ Atunci ea s-a sculat şi s-a prosternat cu faţa la pământ, zicând:

– Iată, slujitoarea ta este gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.

⁴² Apoi Abigail s-a sculat repede, a încălecat pe un măgar şi a plecat împreună cu cinci slujitoare ale sale. I-a urmat pe oamenii lui David şi a devenit soţia acestuia; ⁴³ David îşi luase de soţie şi pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soţiile lui. ⁴⁴ Saul a dat-o pe fiica sa Mihal, care era soţia lui David, lui Paltiel^[h], fiul lui Laiş, care era din Galim.

David cruţă pentru a doua oară viaţa lui Saul

26 Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus:

– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieşimon.

² Saul s-a ridicat şi s-a dus în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David. ³ Şi-a aşezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie, ⁴ David a trimis iscoade şi a aflat că într-adevăr Saul venise. ⁵ Atunci David s-a ridicat şi a venit la locul în care îşi aşezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul şi Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul. Saul era culcat înăuntrul taberei, iar oştirea era aşezată în jurul său. ⁶ Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek şi pe Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab:

– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?

– Eu voi coborî cu tine, i-a răspuns Abişai.

⁷ Astfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu suliţa înfiptă în pământ, la capul său. Abner şi oştirea erau culcaţi în jurul lui. ⁸ Abişai i-a zis lui David:

– Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l ţintuiesc cu suliţa de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

⁹ David însă i-a zis lui Abişai:

– Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului şi să fie fără vină?

¹⁰ Apoi a adăugat:

– Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul şi va muri, fie va intra în luptă şi va pieri. ¹¹ Să mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia suliţa care se află la capul lui şi urciorul cu apă şi să plecăm.

¹² David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni n-a văzut şi n-a ştiut nimic şi nimeni nu s-a trezit pentru că toţi dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. ¹³ David a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la distanţă; între ei se afla o suprafaţă mare. ¹⁴ Apoi David a strigat către popor şi l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:

– Abner, nu răspunzi?

Abner a răspuns:

– Cine-l strigă pe rege?

¹⁵ – Ce bărbat eşti tu? i-a zis David lui Abner. Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele, pentru că cineva din popor a venit ca să-l ucidă? ¹⁶ Nu este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritaţi moartea, voi, cei care nu aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este suliţa regelui şi urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?

¹⁷ Saul a recunoscut vocea lui David şi a zis:

– Tu eşti fiul meu David?

David a răspuns:

– Da, rege, stăpânul meu, eu sunt. ¹⁸ Apoi a continuat: De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat? ¹⁹ Acum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moştenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujeşte altor dumnezei!“ ²⁰ Acum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de faţa Domnului, căci regele a ieşit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmăreşte o potârniche în munţi.

²¹ – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ţi voi mai face rău; înţeleg că ai pus preţ pe viaţa mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun şi am greşit foarte mult.

²² David a răspuns:

– Aici este suliţa regelui. Să vină unul dintre tineri şi s-o ia. ²³ Domnul răsplăteşte fiecăruia după dreptatea şi credincioşia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să mă ating de unsul Domnului. ²⁴ Fie ca, după cum eu am preţuit astăzi viaţa ta, tot aşa să preţuiască şi Domnul viaţa mea şi El să mă izbăvească din toate necazurile.

²⁵ – Fii binecuvântat, fiul meu David, i-a zis Saul. Cu siguranţă, vei face lucruri mari şi vei avea izbândă.

Apoi David a plecat pe drumul său, iar Saul s-a întors acasă.

³² Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! ³³ Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. ³⁴ Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!

Îndemn la veghere

³⁵ Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, ³⁶ întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! ³⁸ Fie că vine la a doua strajă^[a] din noapte, fie că vine la a treia strajă^[b], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! ³⁹ Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)^[c] n-ar lăsa să i se spargă casa. ⁴⁰ Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“

Sclavul credincios şi înţelept

⁴¹ Petru L-a întrebat:

– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?

⁴² Domnul a răspuns:

– Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? ⁴³ Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! ⁴⁵ Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ şi începe să bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. El îl va tăia în două^[d] şi-i va stabili partea la un loc cu necredincioşii.

⁴⁷ Sclavul acela, care ştie voia stăpânului său şi nu se pregăteşte sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Iar cel ce nu ştie, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.

Nu pacea, ci dezbinarea

⁴⁹ Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş vrea ca focul să fi fost deja aprins! ⁵⁰ Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit! ⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

Înţelegând vremurile

⁵⁴ Apoi le-a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: «Vine ploaia!» şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Iar când vântul suflă din sud, ziceţi: «Va fi arşiţă!» şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Ipocriţilor! Înfăţişarea cerului şi a pământului ştiţi s-o deosebiţi, dar perioada aceasta cum de n-o deosebiţi?

⁵⁷ Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept? ⁵⁸ În timp ce te duci cu acuzatorul tău la magistrat, dă-ţi silinţa, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare! ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul lepton^[e]!“