Old/New Testament

Samson şi Dalila

16 Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată şi a intrat la ea^[a]. ² S-a spus celor din Gaza:

– Samson a intrat aici!

Atunci au înconjurat locul unde era şi l-au pândit toată noaptea la poarta cetăţii; toată noaptea au stat liniştiţi, zicându-şi unii altora:

– Când se va lumina de ziuă îl vom ucide!

³ Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii s-a trezit, a apucat porţile de la intrarea în cetate, cu amândoi stâlpii, le-a smuls cu tot cu zăvor, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

⁴ După aceea, el a iubit o femeie din valea Sorek, care se numea Dalila. ⁵ Domnitorii filistenilor s-au dus la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum l-am putea birui, ca să-l putem lega şi să-l umilim! Apoi îţi vom da fiecare câte o mie o sută de şecheli^[b] de argint!“

⁶ Dalila i-a zis lui Samson:

– Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cum ar trebui să fii legat pentru a fi biruit?

⁷ Samson i-a răspuns:

– Dacă m-ar lega cu şapte coarde de arc noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca oricare alt om!

⁸ Domnitorii filistenilor i-au adus şapte coarde de arc noi, care încă nu fuseseră uscate şi ea l-a legat cu ele. ⁹ Cei ce pândeau stăteau la ea în odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Dar el a rupt coardele de arc aşa cum se rupe un fir de fuior când este atins de foc. Astfel că ei nu au aflat de unde-i vine puterea. ¹⁰ Dalila i-a zis lui Samson:

– Ai glumit cu mine şi mi-ai spus minciuni. Te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat!

¹¹ El i-a răspuns:

– Dacă m-ar lega cu funii noi, cu care să nu se fi făcut nici o lucrare, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca orice alt om!

¹² Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Cei ce pândeau stăteau în odaie. El însă a rupt funiile de la braţe ca pe nişte aţe.

¹³ Dalila i-a zis lui Samson:

– Până acum te-ai jucat cu mine şi mi-ai spus minciuni. Arată-mi cu ce trebuie să fii legat!

El i-a răspuns:

– Dacă vei împleti în ţesătură cele şapte şuviţe de pe capul meu şi le vei ţintui cu ajutorul unui ţăruş, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca oricare alt om!

În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe de pe capul lui şi le-a împletit în ţesătură. ¹⁴ Le-a ţintuit^[c] cu ajutorul unui ţăruş şi apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s-a trezit din somn şi a smuls ţăruşul gherghefului cu tot cu ţesătura.

¹⁵ Atunci ea i-a zis: „Cum poţi să spui că mă iubeşti când inima ta nu este cu mine? Ţi-ai bătut joc de mine de trei ori şi nu mi-ai dezvăluit de unde-ţi vine puterea ta cea mare!“ ¹⁶ Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei şi îl cicălea, el n-a mai suportat^[d]. ¹⁷ I-a dezvăluit tot ce era în mintea lui şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al Domnului încă din pântecele mamei mele. Dacă aş fi ras, atunci puterea mea s-ar depărta de la mine, aş slăbi şi aş deveni ca orice alt om!“

¹⁸ Când a văzut Dalila că i-a dezvăluit tot ce tăinuia, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, spunându-le: „Veniţi, pentru că de data aceasta mi-a dezvăluit tot ce avea în minte!“ Domnitorii filistenilor au venit la ea şi i-au adus argint. ¹⁹ Ea l-a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i-a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui şi a început astfel să-l umilească^[e]. Şi puterea lui l-a părăsit. ²⁰ Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s-a trezit din somn şi şi-a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte rânduri şi mă voi scutura.“ Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. ²¹ Filistenii l-au înşfăcat şi i-au scos ochii; apoi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu lanţuri de aramă. Acolo învârtea la moară în temniţă. ²² După ce a fost ras, părul capului lui a început din nou să crească.

²³ Domnitorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon, şi să se veselească. Ei ziceau:

²⁴ Când l-a văzut poporul, au început să-şi laude zeul, căci îşi ziceau:

²⁵ În bucuria inimii lor au zis: „Chemaţi-l pe Samson ca să ne distreze!“ L-au luat pe Samson dintre întemniţaţi şi el a început să joace înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi, în faţa lor. ²⁶ Samson i-a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Dă-mi voie să ating şi să mă sprijin de stâlpii care susţin templul, ca să mă pot odihni!“ ²⁷ Templul era plin de bărbaţi şi de femei. Toţi domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiş erau aproape trei mii de bărbaţi şi de femei care-l priveau pe Samson jucând. ²⁸ Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte de mine şi mai dă-mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“ ²⁹ Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi care susţineau templul şi s-a aplecat spre ei; unul era la dreapta lui şi celălalt la stânga. ³⁰ Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi a împins cu putere şi templul a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii. ³¹ Fraţii lui şi rudele sale au venit şi l-au luat. Apoi l-au dus şi l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase^[f] pe Israel timp de douăzeci de ani.

Mica şi idolii lui

17 Era un om din regiunea muntoasă a lui Efraim care se numea Mica. ² El i-a zis mamei sale:

– Cei o mie o sută de şecheli^[g] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar de faţă cu mine, argintul acela este la mine. Eu îl luasem!

Mama lui i-a răspuns:

– Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!

³ El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de şecheli de argint şi ea i-a zis:

– Pun deoparte acest argint, închinându-l Domnului cu mâna mea, pentru ca fiul meu să-şi facă din el un idol cioplit şi un idol turnat. În acest fel ţi-l voi restitui!

⁴ El i-a dat înapoi mamei sale argintul. Mama lui a luat două sute de şecheli^[h] de argint şi i-a dat argintarului. Acesta a făcut din el un idol cioplit şi un idol turnat. ⁵ Acest om, Mica, avea un templu^[i]; şi-a făcut un efod^[j] şi nişte terafimi^[k] şi l-a învestit ca preot pe unul din fiii săi. ⁶ În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.

⁷ Era un tânăr levit ce locuia în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda. ⁸ Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să locuiască acolo unde va găsi un loc potrivit. În drumul său^[l], a ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica. ⁹ Mica i-a zis:

– De unde vii?

El i-a răspuns:

– Sunt un levit din Betleemul lui Iuda şi călătoresc ca să-mi găsesc un loc unde să locuiesc!

¹⁰ Mica i-a zis:

– Rămâi la mine! Îmi vei fi părinte şi preot, iar eu îţi voi da zece şecheli^[m] de argint pe an, un rând de haine şi mijloace de trai.

Levitul a rămas. ¹¹ Astfel, levitul a fost de acord să locuiască la acel om care l-a privit ca pe unul din fiii lui. ¹² Mica l-a învestit pe levit şi tânărul a slujit ca preot în casa lui. ¹³ Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!“

Conflictul dintre Mica şi daniţi

18 În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminţia lui Dan îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-şi însuşiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. ² Daniţii au trimis dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci bărbaţi viteji din Ţora şi din Eştaol, ca să umble prin ţară şi s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!“ Aceştia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica şi au înnoptat acolo. ³ Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul^[n] tânărului levit şi s-au dus într-acolo. Ei i-au zis:

– Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?

⁴ El le-a răspuns:

– Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, el mă plăteşte şi eu îi sunt preot!

⁵ Ei i-au zis:

– Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!

⁶ Preotul le-a răspuns:

– Mergeţi în pace deoarece călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului!

⁷ Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranţă, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei locuiau nestânjeniţi în ţară şi nu erau vasalii nimănui.^[o] Erau departe de sidonieni şi nu ţineau legătura cu alţi oameni^[p]. ⁸ Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi Eştaol, aceştia i-au întrebat:

– Ce veste ne aduceţi?

⁹ Ei le-au răspuns:

– Haideţi să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ţinutul şi este foarte bun! Nu fiţi aşa de nepăsători şi de leneşi, ci duceţi-vă şi puneţi stăpânire pe ţinut! ¹⁰ Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor încrezător. Ţinutul este întins şi încăpător şi Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!

¹¹ Şase sute de oameni din clanul daniţilor, înzestraţi cu arme de război, au pornit din Ţora şi din Eştaol. ¹² Ei au înaintat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan^[q], el aflându-se şi astăzi în Chiriat-Iearim. ¹³ De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui Mica. ¹⁴ Cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul Laiş, au luat cuvântul şi le-au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una din aceste case există un efod^[r], terafimi^[s], un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că ştiţi acum ce aveţi de făcut!“ ¹⁵ S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. ¹⁶ Cei şase sute de războinici înarmaţi stăteau la intrarea porţii. ¹⁷ Apoi cele cinci iscoade au plecat de lângă el şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de războinici înarmaţi, cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, efodul, terafimii şi idolul turnat. ¹⁸ Când aceştia au intrat în casa lui Mica să ia idolul cioplit, terafimii şi idolul turnat, preotul le-a zis:

– Ce faceţi?

¹⁹ Ei i-au răspuns:

– Taci, nu mai zice nimic şi vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unui clan din Israel?

²⁰ Preotul s-a bucurat în inima lui şi, luând efodul, terafimii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul. ²¹ Apoi au plecat mai departe, punând în faţa lor copiii, vitele şi bunurile. ²² După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care îşi aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemaţi să pornească în urmărirea daniţilor.

²³ Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica:

– Ce ai de strigi după noi?

²⁴ El le-a răspuns:

– Cum puteţi să-mi spuneţi ce am? Mi-aţi luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-aţi luat şi preotul şi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?

²⁵ Daniţii i-au zis:

– Să nu te mai auzim, căci altfel nişte oameni înverşunaţi se vor năpusti asupra ta şi îţi vei pierde viaţa atât tu, cât şi familia ta!

²⁶ Apoi daniţii şi-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceştia erau mai puternici decât el,

s-a întors acasă.

Daniţii cuceresc cetatea Laiş

²⁷ Astfel, după ce au luat preotul şi ceea ce făcuse Mica, aceştia şi-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiş, la un popor liniştit şi încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia şi au dat foc cetăţii. ²⁸ Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon şi nu ţineau legătura cu alţi oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniţii au rezidit-o şi au locuit în ea. ²⁹ Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoşul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetăţii era Laiş. ³⁰ Daniţii şi-au înălţat unul din idoli pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise^[t]; el şi urmaşii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan până în ziua când ţara a ajuns în captivitate. ³¹ Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Şilo, daniţii au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.

Credinţa centurionului

7 După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. ² Un sclav al unui centurion^[a], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. ³ Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni^[b] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. ⁴ Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ ⁶ Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! ⁷ De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! ⁸ Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

⁹ Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ ¹⁰ Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. ¹³ Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

¹⁴ Apoi S-a dus şi a atins sicriul^[c], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ ¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

¹⁶ Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ ¹⁷ Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea^[d] şi în toate împrejurimile.

Isus şi Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi ¹⁹ şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²⁰ Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:

– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²¹ Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

²² Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii^[e] sunt curăţiţi^[f], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.^{[g] 23} Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

²⁴ După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ²⁷ Acesta este cel despre care a fost scris:

²⁸ Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“^[i]

²⁹ Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. ³⁰ Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.