Old/New Testament

Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon

10 Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon datorată Numelui Domnului, a venit ca să-l încerce prin întrebări grele. ² Ea a sosit la Ierusalim însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. ³ Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care regele să nu fi ştiut să i-l clarifice. ⁴ Când regina din Şeba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, ⁵ mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi, veşmintele acestora, paharnicii lui şi arderile lui de tot, pe care le aducea la Casa Domnului,^[a] i s-a tăiat răsuflarea. ⁶ Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! ⁷ Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate! Tu ai mai multă înţelepciune şi bogăţie decât se spune în zvonul pe care l-am auzit. ⁸ Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! ⁹ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul lui Israel. Domnul îl iubeşte pe vecie pe Israel! El te-a pus rege ca să faci judecată şi dreptate.“ ¹⁰ Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi^[b] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Niciodată n-au mai fost aduse aşa de multe mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. ¹¹ (Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au mai adus din Ofir şi mari cantităţi de lemn de almug^[c] şi pietre preţioase. ¹² Din lemnul de almug regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată n-a mai fost adus lemn de almug şi nici n-a mai fost văzut de atunci.) ¹³ Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ceea ce ea şi-a dorit şi a cerut, pe lângă ceea ce regele Solomon i-a dăruit din generozitate. După aceea ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.

Pericolele gloriei lui Solomon: condamnarea lui Solomon

¹⁴ Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi^[d] de aur, ¹⁵ în afară de cel care venea de la negustori şi din negoţul comercianţilor, de la toţi regii Arabiei şi de la guvernatorii ţării. ¹⁶ Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli^[e] de aur, ¹⁷ şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei mine^[f] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului. ¹⁸ Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur pur. ¹⁹ Tronul avea şase trepte, iar partea de sus era rotundă în spate. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. ²⁰ Pe cele şase trepte erau aşezaţi, de-o parte şi de alta, doisprezece lei. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. ²¹ Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur. Nici unul nu era din argint, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. ²² Căci regele avea pe mare corăbii de Tarşiş^[g] care navigau împreună cu corăbiile lui Hiram şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni. ²³ Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. ²⁴ Toată lumea căuta să-l vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în mintea lui. ²⁵ An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aduceau darul: vase de argint şi de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri.

²⁶ Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai^[h], pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el, la Ierusalim. ²⁷ Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri^[i]. ²⁸ Caii, pe care Solomon îi avea, erau aduşi din Egipt^[j] şi din Kue^[k]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. ²⁹ Un car era cumpărat din Egipt cu şase sute de şecheli^[l] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli^[m]. De asemenea, prin ei erau vânduţi cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.

11 Regele Solomon însă, pe lângă fiica lui Faraon, a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hitite. ² Ele erau din neamurile despre care Domnul le poruncise israeliţilor: „Să nu vă căsătoriţi cu ele^[n], căci cu siguranţă vă vor întoarce inimile înspre zeii lor!“ Dar Solomon s-a alipit de ei, iubindu-i. ³ El avea ca soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de ţiitoare; iar soţiile sale i-au pervertit inima. ⁴ Când Solomon a îmbătrânit, soţiile sale i-au întors inima înspre alţi dumnezei, astfel că inima lui nu a mai fost în întregime a Domnului, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima tatălui său, David. ⁵ El i-a slujit lui Aştoret^[o], zeiţa sidonienilor, şi lui Moleh^[p], urâciunea amoniţilor. ⁶ Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu L-a urmat întru totul pe Domnul ca tatăl său, David. ⁷ Pe muntele din faţa Ierusalimului, el a zidit o înălţime pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Moleh, urâciunea amoniţilor. ⁸ Aşa a făcut pentru toate soţiile sale străine care ardeau tămâie şi aduceau jertfe zeilor lor.

⁹ Domnul s-a mâniat pe Solomon pentru că-şi îndepărtase inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care i Se arătase de două ori. ¹⁰ El îi poruncise să nu slujească altor dumnezei; dar el nu a ascultat de porunca Domnului. ¹¹ Şi Domnul i-a spus lui Solomon: „Pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai păzit legământul Meu şi legile Mele, pe care ţi le-am dat, voi smulge regatul de la tine şi îl voi da slujitorului tău. ¹² Însă nu voi face acest lucru în timpul vieţii tale, datorită tatălui tău, David, ci îl voi smulge din mâna fiului tău. ¹³ Totuşi, nu voi smulge întregul regat de la el, ci îi voi lăsa fiului tău o seminţie, datorită robului Meu David şi datorită Ierusalimului pe care l-am ales.“

Ultimii ani ai domniei lui Solomon: duşmanii lui Solomon

¹⁴ Apoi Domnul a ridicat un duşman împotriva lui Solomon, pe edomitul Hadad, din neamul regal al Edomului. ¹⁵ Pe vremea când David se lupta cu Edomul, Ioab, conducătorul oştirii, mergând să-i îngroape pe cei morţi, i-a omorât pe toţi bărbaţii din Edom. ¹⁶ Ioab şi tot Israelul rămăseseră acolo timp de şase luni, până i-au omorât pe toţi bărbaţii din Edom, ¹⁷ însă Hadad fugise în Egipt împreună cu câţiva edomiţi dintre slujitorii tatălui său; pe atunci el era doar un copil. ¹⁸ Ei plecaseră din Midian şi se duseseră în Paran; din Paran au luat cu ei nişte bărbaţi şi s-au dus în Egipt, la Faraon, monarhul Egiptului, care i-a dat lui Hadad o casă şi nişte pământ şi s-a îngrijit de hrana lui. ¹⁹ Hadad a găsit o aşa mare bunăvoinţă înaintea lui Faraon, încât acesta i-a dat-o de soţie pe sora soţiei sale, regina Tahpenes. ²⁰ Sora reginei Tahpenes i-a născut un fiu cu numele Ghenubat, pe care Tahpenes l-a crescut la curtea lui Faraon. Ghenubat a locuit împreună cu fiii lui Faraon în palatul acestuia.

²¹ În timp ce era în Egipt, Hadad a aflat că David s-a culcat alături de părinţii săi şi că şi Ioab, conducătorul oştirii, era mort. Atunci Hadad i-a zis lui Faraon:

– Dă-mi voie să mă întorc în ţara mea!

²² – Ce-ţi lipseşte la mine de vrei să te întorci în ţara ta? l-a întrebat Faraon.

– Nimic, a răspuns el, dar lasă-mă să plec!

²³ Dumnezeu a ridicat un alt duşman împotriva lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său, Hadad-Ezer, regele din Ţoba. ²⁴ El a adunat în jurul său nişte bărbaţi şi a devenit căpetenia unei bande de prădători, atunci când David i-a omorât pe cei din Ţoba. Ei s-au dus la Damasc, s-au stabilit şi au domnit^[q] acolo. ²⁵ Rezon a fost un duşman al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, adăugând la răul pe care Hadad i l-a făcut lui Solomon. El domnea peste Aram şi l-a urât pe Israel.

²⁶ Apoi, slujitorul lui Solomon, Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Ţereda, a cărui mamă era Ţerua, a ridicat mâna împotriva regelui. ²⁷ Iată cu ce prilej a ridicat el mâna împotriva regelui: Solomon zidea Milo^[r] şi astupa spărturile cetăţii tatălui său, David. ²⁸ Ieroboam era un om viteaz, iar când Solomon a văzut cum îşi îndeplineşte acest tânăr slujba, i-a încredinţat supravegherea tuturor oamenilor de corvoadă din Casa lui Iosif. ²⁹ Pe atunci, Ieroboam a ieşit din Ierusalim şi s-a întâlnit pe drum cu profetul Ahia din Şilo, care era îmbrăcat cu o manta nouă. Cei doi erau singuri pe câmp. ³⁰ Atunci profetul Ahia a luat mantaua de pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi ³¹ şi i-a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi, căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi rupe regatul din mâinile lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii. ³² Dar lui îi va rămâne o seminţie datorită robului Meu David şi datorită cetăţii Ierusalim, pe care am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel. ³³ Voi face aceasta pentru că M-a^[s] părăsit, pentru că s-a închinat la Aştoret, zeiţa sidonienilor, lui Chemoş, zeul moabiţilor, şi lui Moleh, zeul amoniţilor, şi pentru că nu a umblat în căile Mele, ca să facă ceea ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi hotărârile Mele, ca David, tatăl lui. ³⁴ Însă nu voi lua întregul regat din mâinile lui Solomon, căci l-am pus domnitor pentru toate zilele vieţii lui, datorită robului Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. ³⁵ Voi lua regatul din mâinile fiului său şi-ţi voi da ţie zece seminţii. ³⁶ Însă îi voi da o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă întotdeauna o lumină înaintea Mea, la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru a-Mi pune Numele acolo. ³⁷ Iar pe tine te voi lua şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul! Vei fi rege peste Israel! ³⁸ Dacă vei asculta de tot ceea ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi vei face ceea ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut robul Meu David, atunci voi fi cu tine, îţi voi zidi o Casă statornică, ca aceea pe care i-am zidit-o lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. ³⁹ Îi voi smeri prin aceasta pe urmaşii lui David, dar nu pentru totdeauna.»“

⁴⁰ Solomon a încercat să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta a fugit în Egipt, la monarhul Şişak şi a rămas acolo până când Solomon a murit.

⁴¹ Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea sa, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor lui Solomon“? ⁴² Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. ⁴³ Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, ²² căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. ²³ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare peste pământ şi urgie peste poporul acesta! ²⁴ Vor cădea ucişi de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi captivi prin toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, lună şi stele,^[a] iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate^[b]. ²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor,^[c] cu putere şi mare slavă. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

²⁹ Le-a spus apoi o pildă:

– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. ³⁰ Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³³ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, ³⁵ ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!

³⁷ În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. ³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.