Old/New Testament
3 Solomon s-a înrudit cu Faraon, monarhul Egiptului. El a luat-o de soţie pe fiica acestuia şi a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului şi zidul din jurul Ierusalimului.
Vedenia de la Ghivon: Solomon primeşte înţelepciune
2 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului. 3 Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. 4 Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe, pentru că acolo se afla cea mai însemnată înălţime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi de tot. 5 La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis şi Dumnezeu i-a zis:
– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
6 – Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de robul Tău David, tatăl meu, a răspuns Solomon, căci a umblat înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă. Tu ai arătat această mare îndurare faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. 7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr şi nu ştiu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle. 8 Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi socotit sau numărat. 9 Dă-i slujitorului Tău o minte cu discernământ ca să pot judeca[b] poporul Tău şi să pot deosebi între bine şi rău, căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?
10 Domnului I-a plăcut cererea lui Solomon. 11 Şi Dumnezeu i-a zis:
– Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine nici viaţa lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune pentru a face dreptate, 12 voi face după cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ţie. 13 Mai mult, îţi voi da şi ceea ce nu ai cerut, bogăţii şi faimă, aşa încât nu va fi nici un alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut tatăl tău, David, îţi voi lungi zilele.
15 Solomon s-a trezit şi şi-a dat seama că a fost un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfăţişat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Apoi a dat un ospăţ pentru toţi slujitorii săi.
Înţelepciunea lui Solomon
16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. 17 Cea dintâi a zis:
– Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă, 18 iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două. 19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu. 21 M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.
22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!
Dar cea dintâi a răspuns:
– Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!
Aşa se certau ele înaintea regelui. 23 Atunci regele a zis:
– Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
24 Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie. 25 Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“
26 Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis:
– Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî!
Cealaltă însă zicea:
– Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!
27 Regele a răspuns:
– Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.
28 Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.
Funcţionarii şi administratorii lui Solomon
4 Aşadar, regele Solomon domnea peste tot Israelul. 2 Aceştia erau dregătorii pe care-i avea în slujba lui:
Azaria, fiul preotului Ţadok;
3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau scribi;
Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
4 Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul oştirii;
Ţadok şi Abiatar erau preoţi;
5 Azaria, fiul lui Natan, răspundea de administratorii ţinuturilor;
Zabud, fiul lui Natan, era preot şi prieten al regelui;
6 Ahişar răspundea de palat, iar Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste oamenii de corvoadă.
7 Solomon avea în tot Israelul doisprezece administratori de ţinuturi, care se îngrijeau de hrana regelui şi a familiei sale, fiecare timp de o lună pe an. 8 Acestea sunt numele lor:
Ben-Hur – în regiunea muntoasă a lui Efraim;
9 Ben-Deker – în Makaţ, în Şaalbim, în Bet-Şemeş şi în Elon Bet-Hanan;
10 Ben-Hesed – în Arubot; (Soco şi toată ţara Hefer erau ale lui);
11 Ben-Abinadab avea toate înălţimile Dorului[d]; (Tafat, fiica lui Solomon, era soţia lui);
12 Baana, fiul lui Ahilud – în Taanah, în Meghido şi în tot Bet-Şanul care este lângă Ţortan, sub Izreel; apoi de la Bet-Şan până la Abel-Mehola, până dincolo de Iokmeam;
13 Ben-Gheber – în Ramot-Ghilad; el avea aşezările lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Ghilad, precum şi ţinutul Argob, care este în Başan – şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de bronz;
14 Ahinadab, fiul lui Ido – în Mahanayim;
15 Ahimaaţ – în Neftali; el o luase de soţie pe Bosmat, fiica lui Solomon;
16 Baana, fiul lui Huşai – în Aşer şi în Bealot;
17 Iehoşafat, fiul lui Paruah – în Isahar;
18 Şimei, fiul lui Ela – în Beniamin;
19 Gheber, fiul lui Uri – în ţinutul Ghiladului, ţara lui Sihon, regele amoriţilor, şi a lui Og, regele Başanului; era singurul administrator în acest ţinut.
Bogăţia şi înţelepciunea lui Solomon
20 Oamenii din Iuda şi din Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau. 21 Solomon mai domnea şi peste toate regatele de la râu[e], până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului; acestea îi plăteau tribut şi i-au fost supuse lui Solomon toată viaţa lui. 22 Hrana de fiecare zi a lui Solomon era următoarea: treizeci de cori[f] de făină fină şi şaizeci de cori[g] de făină integrală, 23 zece boi îngrăşaţi în grajd, douăzeci de boi îngrăşaţi la păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi, gazele, căpriori şi păsări îngrăşate. 24 El stăpânea peste toată regiunea de dincoace de râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi regii de dincoace de râu şi avea pace din toate părţile. 25 Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba[h], au locuit în siguranţă, fiecare sub via şi sub smochinul lui, în tot timpul domniei lui Solomon. 26 Solomon avea patru mii[i] de iesle pentru caii de la carele sale şi douăsprezece mii de cai[j]. 27 Administratorii ţinuturilor se îngrijeau, fiecare în luna lui, de hrana regelui şi a tuturor celor ce veneau la masa regelui Solomon, urmărind ca nimic să nu lipsească. 28 Ei aduceau şi orz şi paie pentru cai şi pentru armăsari, fiecare potrivit sarcinii care i se ceruse. 29 Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune, o foarte mare pricepere şi o înţelegere nemăsurată, ca nisipul de pe ţărmul mării. 30 Înţelepciunea lui Solomon era mai mare decât înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi decât toată înţelepciunea Egiptului. 31 El era mai înţelept decât oricare alt om, mai înţelept decât ezrahitul Etan, decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol. Faima lui s-a răspândit printre toate neamurile din jur. 32 El a alcătuit trei mii de proverbe şi a compus o mie cinci cântări. 33 A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe ziduri, despre animale, despre păsări, despre reptile şi despre peşti. 34 Oameni din toate neamurile, trimişi de toţi regii pământului, care auziseră despre înţelepciunea lui Solomon, veneau ca să asculte înţelepciunea sa.
Pregătirile pentru construirea Casei Domnului
5 Hiram, regele Tirului, şi-a trimis slujitorii la Solomon, întrucât auzise că a fost uns ca rege în locul tatălui său, iar el îl iubise pe David[k] toată viaţa lui. 2 Apoi Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram, spunându-i:
3 „Tu ştii că tatăl meu, David, n-a putut zidi o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul său, datorită războaielor cu care duşmanii lui l-au înconjurat din toate părţile, până ce Domnul i-a pus sub picioarele lui. 4 Acum Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici un duşman, nici o nenorocire. 5 Prin urmare, am de gând să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu, după cuvântul pe care Domnul i-l rostise tatălui meu, David, când a zis: «Fiul tău, pe care-l voi pune pe tronul tău, în locul tău, va zidi o Casă pentru Numele Meu.» 6 Porunceşte deci să se taie cedri din Liban pentru mine. Slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi, iar eu îţi voi plăti pentru munca slujitorilor tăi ceea ce-mi vei cere, căci ştii că nimeni dintre noi nu se pricepe să taie lemne ca sidonienii.“
7 Când Hiram a auzit cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte mult şi a zis: „Binecuvântat să fie astăzi Domnul pentru că i-a dat lui David un fiu înţelept, care să domnească peste acest popor numeros!“ 8 Hiram i-a trimis vorbă lui Solomon, spunându-i: „Am primit mesajul pe care mi l-ai trimis. Voi face tot ceea ce doreşti cu lemnele de cedru şi de chiparos. 9 Slujitorii mei le vor aduce din Liban la mare şi le voi trimite pe plute, pe mare, până la locul pe care mi-l vei arăta. Le voi descărca acolo, iar tu le vei putea duce mai departe. Cer în schimb să trimiţi hrană familiei mele.“
10 Astfel, Hiram i-a dat lui Solomon câte lemne de cedru şi de chiparos a dorit el, 11 iar Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori[l] de grâu ca hrană pentru familia lui şi douăzeci de mii[m] de cori de ulei din măsline presate. Atât îi dădea Solomon lui Hiram în fiecare an. 12 Domnul îi dăduse înţelepciune lui Solomon, aşa cum promisese. Între Hiram şi Solomon a fost pace, iar ei au încheiat împreună un legământ.
13 Regele Solomon a luat din tot Israelul treizeci de mii de oameni de corvoadă. 14 I-a trimis în Liban cu schimbul, câte zece mii pe lună: o lună erau în Liban, două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă. 15 Solomon mai avea şaptezeci de mii de cărăuşi şi optzeci de mii de cioplitori în regiunea muntoasă, 16 pe lângă trei mii trei sute[n] de conducători ai lui Solomon care supravegheau lucrarea şi poporul care muncea. 17 După porunca regelui, ei au adus pietre mari şi costisitoare, pietre cioplite pentru temelia Casei. 18 Constructorii lui Solomon, cei ai lui Hiram şi oamenii din Ghebal[o] au cioplit şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea Casei.
Autoritatea lui Isus
20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi L-au întrebat:
– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?
3 El le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5 Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 6 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ 7 Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. 8 Atunci şi Isus le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda vierilor
9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:
„Un om a plantat o vie[a], a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori, ca să-i dea partea cuvenită din rodul viei.
Viticultorii însă l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt sclav, dar şi pe acela l-au bătut, l-au înjosit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară.
13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că pe el îl vor respecta!» 14 Dar viticultorii, când l-au văzut, şi-au zis unii altora: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm pentru ca moştenirea să fie a noastră!» 15 Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
Aşadar, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“
Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“[b] 17 Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:
«Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.»[c]?
18 Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“
19 Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.
Tributul datorat Cezarului
20 Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Aceştia L-au întrebat:
– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu?
23 El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:
24 – Arătaţi-mi un denar[e]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?
– Ale Cezarului, au răspuns ei.
25 El le-a zis:
– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]
26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.