Old/New Testament

Împrejurările întronării lui Solomon

1 Regele David îmbătrânise şi acum era înaintat în vârstă. L-au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. ² Slujitorii săi i-au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui şi care să-i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău şi stăpânul nostru, regele, se va încălzi.“ ³ Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă şi au găsit-o pe Abişag şunamita, pe care au adus-o la rege. ⁴ Tânăra era foarte frumoasă. Ea i-a devenit regelui servitoare şi s-a îngrijit de el, dar regele n-a cunoscut-o^[a].

⁵ Adonia, fiul Haghitei, s-a îngâmfat zicând: „Eu voi deveni rege!“ El şi-a pregătit un car, călăreţi^[b] şi cincizeci de bărbaţi care alergau înaintea lui. ⁶ Tatăl său nu l-a mustrat niciodată, spunând: „De ce ai făcut astfel?“ El s-a născut după Absalom şi era, de asemenea, foarte frumos la chip. ⁷ El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia l-au sprijinit pe Adonia. ⁸ Dar preotul Ţadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Şimei, Rei^[c] şi vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. ⁹ Adonia a tăiat oi, vite şi viţei îngrăşaţi lângă Piatra lui Zohelet, care se află în apropiere de En-Roghel. El i-a invitat pe toţi fraţii săi, fiii regelui, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, slujitorii regelui. ¹⁰ Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a invitat. ¹¹ Natan i-a spus Batşebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege? Stăpânul nostru David nu ştie acest lucru! ¹² Prin urmare, dă-mi voie să te sfătuiesc cum să-ţi scapi viaţa, tu şi fiul tău Solomon. ¹³ Du-te, intră la regele David şi spune-i: «Stăpâne, regele meu, oare nu i-ai jurat tu însuţi slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine şi că el va urma la tron? Atunci de ce domneşte Adonia?» ¹⁴ În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine şi voi întări cuvintele tale.“ ¹⁵ Batşeba s-a dus în odaia regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abişag şunamita se îngrijea de el. ¹⁶ Batşeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea regelui.

– Ce doreşti? a întrebat regele.

¹⁷ – Stăpânul meu, a răspuns ea, tu însuţi ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu!“ ¹⁸ Totuşi, acum Adonia domneşte, iar stăpânul meu, regele, nu ştie acest lucru. ¹⁹ El a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, conducătorul oştirii. Dar pe Solomon, slujitorul tău, nu l-a invitat. ²⁰ Acum, o, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt aţintiţi spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. ²¹ Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, se va culca alături de părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.

²² În timp ce vorbea ea cu regele, a venit şi profetul Natan. ²³ L-au înştiinţat pe rege că a sosit profetul Natan. Acesta a venit înaintea regelui şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui. ²⁴ Natan a zis:

– Stăpâne, regele meu, oare ai spus tu că Adonia va domni după tine şi că el va şedea pe tronul tău? ²⁵ Căci el a coborât astăzi, a tăiat vite, viţei îngrăşaţi şi oi în mare număr şi i-a invitat pe toţi fiii regelui, pe conducătorii oştirii şi pe preotul Abiatar. Chiar acum ei mănâncă şi beau înaintea lui şi strigă: „Trăiască regele Adonia!“ ²⁶ Cu toate acestea, pe mine, slujitorul tău, pe preotul Ţadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, slujitorul tău, nu ne-a invitat. ²⁷ Oare din porunca stăpânului meu, regele, s-a înfăptuit acest lucru? Să nu-i fi adus la cunoştinţă slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?

²⁸ Regele David a zis:

– Chemaţi-o pe Batşeba!

Ea a intrat şi s-a înfăţişat înaintea regelui. ²⁹ Regele a jurat zicând:

– Viu este Domnul Care m-a izbăvit din fiecare necaz ³⁰ că voi face astăzi aşa cum ţi-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, spunând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine; el va şedea pe tron în locul meu.“

³¹ Batşeba s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea regelui. Apoi a zis:

– Trăiască veşnic stăpânul meu, regele David!

³² Apoi regele David a zis : „Chemaţi-i pe preotul Ţadok, pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“ Ei au venit înaintea regelui, ³³ iar el le-a poruncit:

– Luaţi-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi-l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu şi duceţi-l la Ghihon. ³⁴ Preotul Ţadok şi profetul Natan să-l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunaţi din trâmbiţă şi să strigaţi: „Trăiască regele Solomon!“ ³⁵ Apoi mergeţi după el. El să vină şi să se urce pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel şi peste Iuda.

³⁶ Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui astfel:

– Amin! Aşa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. ³⁷ După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot aşa să fie şi cu Solomon şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.

³⁸ Preotul Ţadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiţii şi peletiţii^[d] au coborât, l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon. ³⁹ Preotul Ţadok a luat cornul cu untdelemn din Cort şi l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiţă şi tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ ⁴⁰ Tot poporul s-a dus după el, cântând din fluiere şi bucurându-se nespus de mult, încât se cutremura pământul de strigătul lor.

⁴¹ Adonia împreună cu toţi oaspeţii care erau cu el au auzit strigătul şi s-au oprit din mâncat. Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“ ⁴² În timp ce el vorbea, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis:

– Vino, căci tu eşti un om vrednic şi aduci veşti bune!

⁴³ – Nicidecum, i-a răspuns Ionatan. Stăpânul nostru, regele David, l-a numit rege pe Solomon. ⁴⁴ Regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi şi pe peletiţi, iar ei l-au pus să călărească pe catârul regelui. ⁴⁵ Preotul Ţadok şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon şi au plecat de acolo bucuroşi, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care aţi auzit-o. ⁴⁶ De asemenea, Solomon s-a aşezat pe tronul regal. ⁴⁷ Iar slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău şi să-i înalţe tronul mai presus decât tronul tău.“ Apoi regele s-a închinat în patul său. ⁴⁸ Regele a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi-a dat astăzi un urmaş care să şadă pe tronul meu şi pe care să-l văd cu ochii mei!“

⁴⁹ Toţi oaspeţii care erau cu Adonia au început să tremure, s-au ridicat şi fiecare a luat-o care încotro. ⁵⁰ Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat, s-a dus la Cort şi s-a prins de coarnele altarului. ⁵¹ Lui Solomon i s-a spus că Adonia se teme de el şi că acesta s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!“ ⁵² Solomon a răspuns: „Dacă este un om vrednic, nici un fir de păr nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri!“ ⁵³ Regele Solomon şi-a trimis oamenii ca să-l coboare de la altar, iar el a venit şi s-a închinat înaintea regelui Solomon. Solomon i-a zis: „Du-te acasă!“

Testamentul politic al lui David

2 Când se apropia vremea să moară, David i-a poruncit fiului său Solomon astfel: ² „Eu merg pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te şi fii om. ³ Păzeşte învăţăturile Domnului, Dumnezeul tău, umblând în căile Lui şi respectând legile, poruncile, hotărârile şi mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să propăşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge ⁴ şi pentru ca Domnul să-Şi ţină promisiunea pe care mi-a făcut-o când a zis: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel.»

⁵ Tu ştii ceea ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut celor doi conducători ai oştirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omorât! A vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu şi pe sandalele lui din picioare. ⁶ Fă-i după înţelepciunea ta, dar nu-i coborî în pace perii albi în Locuinţa Morţilor^[e].

⁷ Arată-le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi-au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.

⁸ Îl ai cu tine pe Şimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când mi-a ieşit în întâmpinare la Iordan, i-am jurat pe Domnul că nu-l voi omorî cu sabia. ⁹ Tu însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti un om înţelept şi vei şti ce să-i faci. Cu sânge să-i cobori perii albi în Locuinţa Morţilor!“

¹⁰ Apoi David s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. ¹¹ El domnise peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani. ¹² Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui său, David, şi domnia lui s-a întărit foarte mult.

Consolidarea autorităţii politice a lui Solomon

¹³ Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat:

– Vii cu pace?

– Cu pace! a răspuns el.

¹⁴ Apoi a adăugat:

– Am ceva să-ţi spun.

– Spune, i-a zis ea.

¹⁵ – Ştii că domnia era a mea, i-a spus el, şi că tot Israelul se aşteptase ca eu să domnesc. Dar domnia i-a revenit fratelui meu, căci Domnul i-a dat-o. ¹⁶ Acum, am să-ţi fac o rugăminte. Nu mă refuza!

– Spune, i-a zis ea.

¹⁷ – Te rog, cere-i regelui Solomon ca Abişag şunamita să-mi fie dată de soţie, a zis el, fiindcă nu te va refuza.

¹⁸ – Bine, a răspuns Batşeba, am să mijlocesc la rege pentru tine.

¹⁹ Batşeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat s-o întâmpine, s-a plecat înaintea ei şi apoi s-a aşezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron şi pentru mama lui, iar ea s-a aşezat la dreapta lui. ²⁰ Apoi ea a zis:

– Am să-ţi fac o mică rugăminte. Nu mă refuza!

– Spune, mamă, căci nu te voi refuza, i-a răspuns regele.

²¹ – Abişag şunamita să-i fie dată de soţie fratelui tău Adonia, i-a cerut ea.

²² Regele Solomon i-a răspuns mamei sale:

– De ce o ceri doar pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere şi domnia pentru el^[f], căci este fratele meu mai mare; cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei!

²³ Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[g], dacă cuvintele acestea nu-l vor costa viaţa pe Adonia. ²⁴ Viu este Domnul Care m-a întărit şi m-a aşezat pe tronul tatălui meu, David, şi Care mi-a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ ²⁵ Regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare pe Adonia; şi astfel Adonia a murit.

²⁶ După aceea, regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietăţile tale de la Anatot, căci meriţi să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, şi pentru că ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ ²⁷ Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Şilo despre Casa lui Eli. ²⁸ Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deşi nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului. ²⁹ Regelui Solomon i s-a spus că Ioab a fugit la Cortul Domnului şi că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, poruncindu-i: „Du-te şi omoară-l!“ ³⁰ Benaia s-a dus la Cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab:

– Regele a poruncit să ieşi afară!

– Nu! a răspuns el. Vreau să mor aici!

Benaia s-a întors la rege şi i-a spus cuvintele lui Ioab. ³¹ Regele i-a poruncit: „Fă-i după cum a cerut. Omoară-l, îngroapă-l şi îndepărtează astfel de peste mine şi de peste familia tatălui meu sângele nevinovat, pe care l-a vărsat Ioab. ³² Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i-a lovit pe cei doi bărbaţi care erau mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a omorât cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oştirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să ştie acest lucru. ³³ Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi a urmaşilor lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminţei^[h] lui, a Casei lui şi a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.“ ³⁴ Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a dus, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea^[i] lui din pustie. ³⁵ Regele l-a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oştirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Ţadok l-a pus în locul lui Abiatar.

³⁶ Apoi regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis:

– Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo, dar să nu pleci în altă parte. ³⁷ Fii sigur că, în ziua în care vei pleca şi vei trece uedul^[j] Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău!

³⁸ – Bine, i-a răspuns Şimei, slujitorul tău va face aşa cum a zis stăpânul meu, regele!

³⁹ Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Lui Şimei i s-a spus: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat!“ ⁴⁰ Atunci Şimei şi-a înşeuat măgarul şi s-a dus la Achiş, la Gat, ca să-şi caute slujitorii. Şimei a plecat şi şi-a adus slujitorii înapoi de la Gat. ⁴¹ Solomon a aflat că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi că s-a întors. ⁴² Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat că vei muri negreşit în ziua în care vei ieşi din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» ⁴³ De ce nu ţi-ai ţinut jurământul făcut Domnului şi nu ai ascultat porunca pe care ţi-am dat-o?“ ⁴⁴ Regele i-a mai zis lui Şimei: „Tu ştii în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău! ⁴⁵ Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“ ⁴⁶ Şi regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare; el a ieşit, l-a lovit pe Şimei şi l-a omorât. Şi astfel domnia s-a întărit în mâinile lui Solomon.

Intrarea triumfală în Ierusalim

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. ²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, ³⁰ spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³¹ Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. ³³ În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

– De ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴ Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

³⁵ Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui^[a]. ³⁶ În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum^[b].

³⁷ Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau:

³⁹ Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:

– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!

⁴⁰ El a răspuns:

– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga^[e]!

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. ⁴² El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! ⁴³ Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! ⁴⁴ Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă negustorii din Templu

⁴⁵ A intrat în Templu^[f] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, ⁴⁶ spunându-le: „Este scris:

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[h]

⁴⁷ Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L^[i].