Old/New Testament
Osea, cel din urmă împărat al lui Israel
17 În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea(A), fiul lui Ela. A domnit nouă ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui. 3 Salmanasar(B), împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui, şi Osea i s-a supus şi i-a plătit un bir. 4 Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într-o temniţă. 5 Şi împăratul(C) Asiriei a străbătut toată ţara şi s-a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. 6 În al nouălea(D) an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria şi a dus pe(E) Israel în robie în Asiria, l-a pus(F) să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan şi în cetăţile mezilor.
Robia asiriană
7 Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentru că s-au închinat la alţi dumnezei. 8 Au urmat(G) obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel. 9 Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri care nu sunt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile(H) străjerilor până la cetăţile întărite. 10 Şi-au ridicat(I) stâlpi idoleşti şi Astartee(J) pe orice(K) deal şi sub orice copac verde. 11 Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. 12 Au slujit idolilor(L), despre care Domnul le zisese: „Să(M) nu faceţi lucrul acesta!” 13 Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii(N), şi le-a zis: „Întoarceţi-vă(O) de la căile voastre cele rele şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii.” 14 Dar ei n-au ascultat, şi-au înţepenit(P) grumazul, ca şi părinţii lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. 15 N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul(Q) pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic(R) – şi ei înşişi n-au fost decât(S) nimic – şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu(T) se ia după ele. 16 Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut(U) viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei(V), s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit(W) lui Baal. 17 Au trecut(X) prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la(Y) ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut(Z) ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 18 De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui. N-a rămas(AA) decât seminţia lui Iuda, 19 şi chiar Iuda(AB) nu păzise poruncile Domnului, Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. 20 Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat(AC) în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui. 21 Căci Israel(AD) se dezlipise de casa lui David şi făcuse împărat(AE) pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat. 22 Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele 23 până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum(AF) vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Şi Israel a fost(AG) dus în robie departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.
Samaritenii
24 Împăratul Asiriei a adus(AH) oameni din Babilon, din(AI) Cuta, din Ava(AJ), din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. 25 Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei, care-i omorau! 26 Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” 27 Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.” 28 Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. 29 Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de samariteni. 30 Oamenii din Babilon(AK) au făcut pe Sucot-Benot; oamenii din Cut au făcut pe Nergal; cei din Hamat au făcut pe Aşima; 31 cei din Ava(AL) au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau(AM) copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 32 Totodată se închinau şi Domnului şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi(AN) din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi. 33 Astfel se închinau(AO) Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. 34 Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele(AP) Israel. 35 Domnul făcuse legământ cu ei şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi(AQ) de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi(AR) înaintea lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe. 36 Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins(AS); înaintea Lui să vă(AT) închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe. 37 Să păziţi şi să împliniţi(AU) totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 38 Să nu(AV) uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 39 Ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri.” 40 Ei n-au ascultat şi au urmat obiceiurile lor de la început. 41 Neamurile acestea(AW) se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite, şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.
CEI DIN URMĂ ÎMPĂRAŢI
AI LUI IUDA, DE LA EZECHIA PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA
Capitolele 18—25. 2 Cronicilor 29—36. Ieremia 3:8-10. Amos 2:4-5. Ţefania 3:1-4.
Ezechia, împăratul lui Iuda
18 În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia(AX), fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. 2 Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi(AY), fata lui Zaharia. 3 El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. 4 A îndepărtat(AZ) înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat Astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele(BA) de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan. 5 El şi-a pus(BB) încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel şi, dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost(BC) niciunul ca el. 6 El s-a(BD) alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 7 Şi Domnul(BE) a fost cu Ezechia, care a izbutit(BF) în tot ce a făcut. El s-a răsculat(BG) împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus. 8 A bătut(BH) pe filisteni până la Gaza şi le-a pustiit ţinutul, de la toate turnurile(BI) de pază până la cetăţile întărite.
Luarea Samariei de asirieni
9 În al(BJ) patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei şi a împresurat-o. 10 După trei ani a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea(BK) an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria. 11 Împăratul(BL) Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria şi l-a aşezat la Halah(BM) şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor, 12 pentru că n-ascultaseră(BN) de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.
Năvălirea lui Sanherib
13 În al(BO) paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda şi a pus stăpânire pe ele. 14 Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur. 15 Ezechia(BP) a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului. 16 Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise uşile şi uşorii Templului Domnului.
Împresurarea Ierusalimului
17 Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S-au suit şi au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit şi au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul(BQ) care duce în ogorul înălbitorului. 18 Au chemat pe împărat, şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 19 Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea(BR) aceasta pe care te bizui? 20 Tu ai zis: «Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere». Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? 21 Iată(BS), ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 22 Poate că îmi veţi spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi(BT) şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim!»? 23 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei. 24 Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi. 25 De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o»’.” 26 Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” 27 Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul cu voi?” 28 Atunci, Rabşache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29 Aşa vorbeşte împăratul: ‘Să nu vă înşele(BU) Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. 30 Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 31 N-ascultaţi de Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui 32 până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu(BV) şi cu vin, o ţară cu pâine şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere şi veţi trăi, şi nu veţi muri. N-ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgeşte zicând: «Domnul ne va izbăvi.» 33 Oare dumnezeii(BW) neamurilor au izbăvit ei, fiecare ţara lui, din mâna împăratului Asiriei? 34 Unde(BX) sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi(BY) Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 35 Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul(BZ) să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ” 36 Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.” 37 Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate(CA) şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că(A), odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine(B) face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. 21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul
22 După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi(C) boteza. 23 Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim(D), pentru că acolo erau multe ape, şi(E) oamenii veneau ca să fie botezaţi. 24 Căci(F) Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. 25 Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire. 26 Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre(G) care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El”. 27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi(H) decât ce-i este dat din cer. 28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu(I) sunt eu Hristosul, ci sunt(J) trimis înaintea Lui. 29 Cine(K) are mireasă este mire, dar prietenul(L) mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui, şi această bucurie, care este a mea, este deplină. 30 Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. 31 Cel ce(M) vine din cer este(N) mai presus de toţi; cel ce(O) este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce(P) vine din cer este mai presus de toţi. 32 El mărturiseşte ce(Q) a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui. 33 Cine primeşte mărturia Lui adevereşte(R) prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. 34 Căci(S) Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu(T) măsură. 35 Tatăl(U) iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cine(V) crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.