Old/New Testament

¹ „Lăudaţi^(A) pe Domnul, căci este bun^(B),
căci în veac ţine îndurarea Lui!”
² Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,
pe^(C) care i-a izbăvit El din^(D) mâna vrăjmaşului
³ şi pe care i-a strâns din toate ţările:
de la răsărit şi de la apus,
de la miazănoapte şi de la mare.
⁴ Ei pribegeau prin pustie^(E), umblau^(F) pe căi neumblate
şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
⁵ Sufereau de foame şi de sete;
le tânjea sufletul în ei.
⁶ Atunci^(G), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
⁷ i-a călăuzit pe drumul^(H) cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
⁸ O, de ar lăuda^(I) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
⁹ Căci El a potolit^(J) setea sufletului însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
¹⁰ Cei ce şedeau^(K) în întuneric şi în umbra morţii
trăiau legaţi^(L) în ticăloşie şi în fiare,
¹¹ pentru că se^(M) răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul^(N) Celui Preaînalt.
¹² El le-a smerit inima prin suferinţă:
au căzut, şi nimeni nu i-a^(O) ajutat.
¹³ Atunci^(P), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
¹⁴ I-a scos^(Q) din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
¹⁵ O, de ar lăuda^(R) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
¹⁶ Căci El a sfărâmat^(S) porţi de aramă
şi a rupt zăvoare de fier.
¹⁷ Nebunii, prin^(T) purtarea lor vinovată
şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
¹⁸ Sufletul^(U) lor se dezgustase de orice hrană
şi erau lângă^(V) porţile morţii.
¹⁹ Atunci^(W), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
²⁰ a trimis^(X) Cuvântul Său şi i-a tămăduit^(Y),
şi i-a^(Z) scăpat de groapă.
²¹ O, de ar lăuda^(AA) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
²² Să-I^(AB) aducă jertfe de mulţumiri
şi să^(AC) vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
²³ Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
²⁴ aceia au văzut lucrările Domnului
şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
²⁵ El a zis şi^(AD) a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
²⁶ Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc;
sufletul^(AE) le era pierdut în faţa primejdiei.
²⁷ Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat
şi zadarnică le era toată iscusinţa.
²⁸ Atunci^(AF), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
²⁹ A oprit^(AG) furtuna, a adus liniştea
şi valurile s-au potolit.
³⁰ Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit
şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
³¹ O, de ar lăuda^(AH) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
³² Să-L înalţe în^(AI) adunarea poporului
şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
³³ El preface^(AJ) râurile în pustiu
şi izvoarele de apă în pământ uscat,
³⁴ ţara^(AK) roditoare în ţară sărată,
din pricina răutăţii locuitorilor ei.
³⁵ Tot El preface^(AL) pustiul în iaz
şi pământul uscat în izvoare de ape.
³⁶ Aşază acolo pe cei flămânzi,
şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
³⁷ însămânţează ogoare, sădesc vii
şi le culeg roadele.
³⁸ El^(AM) îi binecuvântează, şi se^(AN) înmulţesc nespus
şi nu le împuţinează vitele.
³⁹ Dacă sunt împuţinaţi^(AO) şi apăsaţi prin asuprire,
nenorocire şi suferinţă,
⁴⁰ El^(AP) varsă dispreţul peste cei mari
şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
⁴¹ dar^(AQ) ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş
şi înmulţeşte^(AR) familiile ca pe nişte turme.
⁴² „Oamenii^(AS) fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură,
şi orice nelegiuire^(AT) îşi închide gura!”
⁴³ Cine^(AU) este înţelept să ia seama la aceste lucruri
şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

¹ Gata^(AV) îmi este inima să cânte, Dumnezeule!
Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
² Deşteptaţi-vă^(AW), alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
³ Te voi lăuda printre popoare, Doamne,
Te voi cânta printre neamuri.
⁴ Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri,
iar credincioşia Ta până la nori.
⁵ Înalţă-Te^(AX) peste ceruri, Dumnezeule,
şi fie slava Ta peste tot pământul!
⁶ Pentru ca^(AY) preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi,
scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
⁷ Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui,
voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
⁸ al Meu este Galaadul, al Meu Manase;
Efraim este întăritura capului Meu
şi Iuda^(AZ), toiagul Meu de cârmuire;
⁹ Moab este ligheanul în care Mă spăl;
Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului;
strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
¹⁰ Cine^(BA) mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
¹¹ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
¹² Dă-ne ajutor în necaz,
căci zadarnic este ajutorul omului.
¹³ Cu^(BB) Dumnezeu vom face mari isprăvi;
El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

¹ Dumnezeul laudei mele, nu^(BC) tăcea!
² Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
³ mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
şi se războiesc cu mine fără^(BD) temei.
⁴ Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici,
dar eu alerg la rugăciune.
⁵ Ei^(BE) îmi întorc rău pentru bine
şi ură pentru dragostea mea.
⁶ Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
şi un pârâş^(BF) să stea la dreapta lui!
⁷ Când va fi judecat, să fie găsit vinovat
şi rugăciunea^(BG) lui să treacă drept un păcat!
⁸ Puţine să-i fie zilele la număr
şi slujba să i-o ia altul^(BH)!
⁹ Să-i rămână copiii orfani^(BI)
şi nevastă-sa văduvă!
¹⁰ Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească,
să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
¹¹ Cel ce l-a împrumutat^(BJ) să-i pună mâna pe tot ce are
şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
¹² Nimeni să nu mai ţină la el
şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
¹³ Urmaşii lui să fie nimiciţi^(BK)
şi să li se stingă numele^(BL) în neamul următor!
¹⁴ Nelegiuirea^(BM) părinţilor săi să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului
şi să nu se^(BN) şteargă păcatul mamei lui!
¹⁵ Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le şteargă^(BO) pomenirea de pe pământ,
¹⁶ pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită^(BP)!
¹⁷ Îi plăcea^(BQ) blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
¹⁸ Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde^(BR) ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
¹⁹ De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere,
de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
²⁰ Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei
şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
²¹ Iar Tu, Doamne, Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
²² Sunt nenorocit şi lipsit
şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
²³ Pier ca^(BS) umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
²⁴ Mi-au slăbit genunchii^(BT) de post
şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
²⁵ Am ajuns de ocara^(BU) lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
²⁶ Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
²⁷ Şi^(BV) să ştie că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
²⁸ Măcar că ei blestemă^(BW), Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul^(BX) Tău se va bucura.
²⁹ Potrivnicii^(BY) mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
³⁰ Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl^(BZ) voi mări în mijlocul mulţimii,
³¹ căci El^(CA) stă la dreapta săracului
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.