Old/New Testament
Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea(A) Ta,
au pângărit Templul Tău cel sfânt(B)
şi au(C) prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2 Trupurile(D) neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
şi(E) n-a fost nimeni să-i îngroape.
4 Am ajuns de(F) ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până(G) când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
şi va(H) arde mânia Ta ca focul?
6 Varsă-Ţi(I) mânia peste neamurile care nu(J) Te cunosc
şi peste împărăţiile care nu cheamă(K) Numele Tău!
7 Căci au mâncat pe Iacov
şi i-au pustiit locuinţa.
8 Nu-Ţi(L) mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale!
Căci suntem nenorociţi(M) de tot!
9 Ajută-ne(N), Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele(O) Tău!
10 Pentru ce(P) să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă(Q) până la Tine gemetele prinşilor de război!
Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noştri, de(R) şapte ori în sânul lor,
batjocurile(S) care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13 Şi(T) noi, poporul Tău, turma păşunii Tale,
Te vom lăuda în veci
şi vom(U) vesti din neam în neam laudele tale.
Psalmul 80
Către mai-marele cântăreţilor.
De cântat ca şi „Crinii mărturiei”.
Un psalm al lui Asaf
1 Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca(V) pe o turmă!
Arată-Te(W) în(X) strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea(Y) lui Efraim, Beniamin şi Manase,
şi vino în ajutorul nostru!
3 Ridică-ne(Z), Dumnezeule,
fă(AA) să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4 Doamne, Dumnezeul oştirilor,
până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5 Îi hrăneşti(AB) cu o pâine de lacrimi
şi-i adăpi cu lacrimi din plin.
6 Ne faci(AC) să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri
şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.
7 Ridică-ne(AD), Dumnezeul oştirilor!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8 Tu ai adus o(AE) vie din Egipt,
ai izgonit(AF) neamuri şi ai sădit-o.
9 Ai făcut(AG) loc înaintea ei,
şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei
şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11 Îşi întindea mlădiţele până la mare
şi lăstarii până(AH) la Râu.
12 Pentru ce i-ai(AI) rupt gardul acum,
de-o jefuiesc toţi trecătorii?
13 O râmă mistreţul din pădure
şi o mănâncă fiarele câmpului.
14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi!
Priveşte(AJ) din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!
15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta
şi pe fiul, pe care Ţi(AK) l-ai ales!…
16 Ea este arsă de foc, este tăiată!
De(AL) mustrarea Feţei Tale, ei pier!
17 Mâna Ta să fie(AM) peste omul dreptei Tale,
peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine.
Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău.
19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne(AN) iarăşi!
Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
Orbirea lui Israel
11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi(A) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a(B) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne(C), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am(D) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5 Tot aşa(E), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. 6 Şi dacă(F) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci, ce urmează? Că Israel(G) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, 8 după cum este scris: „Dumnezeu(H) le-a dat un duh de adormire, ochi(I) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. 9 Şi David zice: „Masa lor să(J) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. 10 Să(K) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
Înştiinţarea neamurilor
11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin(L) alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor, întrucât sunt(M) apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14 şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să(N) mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? 16 Iar dacă cele dintâi roade(O) sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele(P) din ramuri au fost tăiate şi dacă tu(Q), care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18 nu(R) te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.