Old/New Testament
A doua cuvântare a lui Ţofar
20 Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2 „Gândurile mele mă silesc să răspund,
şi frământarea mea nu-mi dă pace.
3 Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine
şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
4 Nu ştii tu
că de mult de tot,
de când a fost aşezat omul pe pământ,
5 biruinţa celor răi a fost scurtă(A)
şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6 Chiar dacă s-ar înălţa(B) până la ceruri
şi capul i-ar ajunge până la nori,
7 va pieri pentru totdeauna, ca(C) murdăria lui,
şi cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’
8 Va zbura ca(D) un vis şi nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
9 Ochiul(E) care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.
10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
şi mâinile lui(F) vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11 Oasele lui, pline de(G) vlaga tinereţii,
îşi vor avea culcuşul(H) cu el în ţărână.
12 Dulce era răul în gura lui.
Îl ascundea sub limbă,
13 îl mesteca întruna şi nu-l lăsa;
îl ţinea în cerul gurii,
14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
15 Bogăţiile înghiţite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16 Otravă de aspidă a supt,
şi de aceea limba năpârcii îl va ucide.
17 Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele(I)
şi râurile de miere şi de lapte,
18 va da înapoi(J) ce a câştigat
şi nu va mai trage folos din câştig;
va da înapoi tot ce a luat
şi nu se va mai bucura de el,
19 căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară,
a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
20 Lăcomia lui n-a cunoscut(K) margini,
dar nu va scăpa ce are mai scump.
21 Nimic nu scapă de lăcomia lui,
dar bunăstarea lui nu va ţine.
22 În mijlocul belşugului va fi în nevoie;
mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
23 Şi iată, ca să-i umple pântecele,
Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui
şi-l va sătura(L) cu o ploaie de săgeţi.
24 Dacă va scăpa(M) de armele de fier,
îl va străpunge arcul de aramă.
25 Îşi smulge din trup săgeata, care scânteiază(N) la ieşirea din fierea lui,
şi îl apucă spaimele(O) morţii.
26 Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc(P) pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
27 Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,
şi pământul se va ridica împotriva lui.
28 Veniturile casei lui se vor pierde,
vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta(Q) este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”
Răspunsul lui Iov
21 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
daţi-mi măcar această mângâiere.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog,
şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi(R) joc.
4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?
Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă
şi puneţi mâna(S) la gură.
6 Când mă gândesc, mă înspăimânt
şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentru ce trăiesc(T) cei răi?
Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
8 Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor,
odraslele lor propăşesc sub ochii lor.
9 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică;
nuiaua(U) lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10 Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori,
juncanele lor zămislesc şi nu leapădă(V).
11 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi,
şi copiii se zbenguie în jurul lor.
12 Cântă cu sunet de tobă şi de harpă,
se desfătează cu sunete de caval.
13 Îşi petrec zilele(W) în fericire
şi se pogoară într-o clipă în Locuinţa morţilor.
14 Şi totuşi(X) ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi.
Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15 Ce(Y) este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?
Ce vom(Z) câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?’
16 Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii? –
Departe de mine sfatul celor(AA) răi! –
17 Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă(AB) candela,
să vină sărăcia peste ei,
să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18 să fie ca paiul(AC) luat de vânt,
ca pleava luată de vârtej?
19 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu(AD) pedeapsa.
Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-şi vadă nimicirea,
el ar trebui să bea(AE) mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,
când numărul lunilor i s-a împlinit?
22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa(AF) minte,
pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?
23 Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24 cu coapsele încărcate de grăsime
şi măduva oaselor plină de suc.
25 Altul moare cu amărăciunea în suflet,
fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26 şi amândoi adorm(AG) în ţărână,
amândoi sunt mâncaţi de viermi.
27 Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre,
ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28 Voi ziceţi: ‘Unde(AH) este casa apăsătorului?
Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?’
29 Dar, ce, n-aţi întrebat pe călători
şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30 Cum, în ziua nenorocirii, cel rău(AI) este cruţat
şi, în ziua mâniei, el scapă.
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea(AJ) lui?
Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32 Este dus la groapă
şi i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt mai uşori,
căci toţi oamenii(AK) merg după el
şi o mulţime îi merge înainte.
34 Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”
24 A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au(A) însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te(B), şi eu sunt om!” 27 Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. 28 „Ştiţi”, le-a zis el, „că(C) nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu(D) mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” 30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un(E) om cu(F) o haină strălucitoare 31 şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea(G) ta a fost ascultată şi(H) Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. 32 Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ 33 Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” 34 Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În(I) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că în(J) orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit(K) Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este(L) Domnul tuturor. 37 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând(M) din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38 cum Dumnezeu(N) a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci(O) Dumnezeu era cu El. 39 Noi(P) suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au(Q) omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Dar Dumnezeu L-a înviat(R) a treia zi şi a îngăduit să Se arate, 41 nu(S) la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care(T) am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. 42 Isus ne-a(U) poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că(V) El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii(W) şi al celor morţi. 43 Toţi prorocii mărturisesc despre El(X) că oricine(Y) crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a(Z) pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi(AA) când au văzut că(AB) darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: 47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca(AC) şi noi?” 48 Şi a(AD) poruncit să fie botezaţi în(AE) Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.