Despre judecăţile aspre. Bârna şi paiul. Lucrurile sfinte

7 Nu^(A) judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Nepocăinţa iudeilor

2 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi^(A), căci^(B) prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

¹⁶ Şi faptul acesta se va vedea în^(A) ziua când, după Evanghelia^(B) mea, Dumnezeu va judeca, prin^(C) Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

⁴ Cine eşti tu^(A), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

¹⁰ Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi^(A) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Să nu jignim pe fratele nostru

¹³ Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să^(A) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

¹² Şi am văzut pe morţi, mari^(A) şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte^(B) cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă^(C) carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după^(D) faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.