Chronological

Păstorii lui Israel

23 „Vai de păstorii^(A) care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele”, zice Domnul. ² De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată^(B) că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre”, zice Domnul. ³ „Şi Eu Însumi voi strânge^(C) rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi. ⁴ Voi pune peste ele păstori^(D) care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază şi nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul. ⁵ „Iată^(E) vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate^(F) şi judecată în ţară. ⁶ În vremea Lui, Iuda^(G) va fi mântuit şi Israel va avea linişte^(H) în locuinţa lui; şi iată Numele^(I) pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră! ⁷ De aceea iată vin^(J) zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’ ⁸ Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările^(K) în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.” ⁹ Asupra prorocilor.

„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele^(L) îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte. ¹⁰ Căci ţara^(M) este plină de preacurvii şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor^(N); câmpiile^(O) pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” ¹¹ „Prorocii^(P) şi preoţii sunt stricaţi; le-am găsit răutatea chiar şi în^(Q) Casa Mea, zice Domnul. ¹² De aceea, calea^(R) lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea, căci voi aduce nenorocirea^(S) peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe^(T) Baal şi au rătăcit^(U) pe poporul Meu Israel! ¹⁴ Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari^(V), trăiesc în^(W) minciună, întăresc^(X) mâinile celor răi, aşa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma^(Y) şi locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu^(Z) pelin şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.” ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun^(AA) vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. ¹⁷ Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veţi avea^(AB) pace!»’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu^(AC) vi se va întâmpla niciun rău.’ ¹⁸ Cine^(AD) a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit? ¹⁹ Iată că furtuna^(AE) Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi! ²⁰ Mânia^(AF) Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul^(AG) vremurilor. ²¹ Eu n-am trimis^(AH) pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit. ²² Dacă ar fi fost^(AI) de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu şi să-i întoarcă^(AJ) de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! ²³ Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? ²⁴ Poate cineva să stea într-un loc ascuns^(AK) fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu^(AL) Eu cerurile şi pământul? zice Domnul. ²⁵ Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ ²⁶ Până când vor prorocii aceştia să prorocească minciuni, să prorocească înşelătoriile inimii lor? ²⁷ Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istoriseşte fiecare din ei, aproapelui lor, cum^(AM) Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal? ²⁸ Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. ²⁹ Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca? ³⁰ De aceea, iată, zice Domnul, am necaz^(AN) pe prorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. ³¹ Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu. ³² Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala^(AO) lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul. ³³ Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este ameninţarea^(AP) Domnului?’ să le spui care este această ameninţare: ‘Vă voi^(AQ) lepăda’, zice Domnul. ³⁴ Şi pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O ameninţare a Domnului’, îl voi pedepsi, pe el şi casa lui! ³⁵ Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ ³⁶ Dar să nu mai ziceţi: ‘O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru! ³⁷ Aşa să zici prorocului: ‘Ce ţi-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ ³⁸ Dar, dacă veţi mai zice: ‘O ameninţare a Domnului’, atunci aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că spuneţi cuvintele acestea: «O ameninţare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună: Să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului»’, ³⁹ din pricina aceasta^(AR), iată, vă voi uita şi vă voi lepăda^(AS) pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea ⁴⁰ şi voi pune peste voi o^(AT) veşnică ocară şi o veşnică necinste, care nu se va uita.”

Cele două coşuri cu smochine

24 Domnul^(AU) mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul^(AV) Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia^(AW), fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari. ² Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau. ³ Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi, de rele ce sunt, nu se pot mânca.” ⁴ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁵ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeenilor. ⁶ Îi voi privi cu un ochi binevoitor şi-i voi aduce^(AX) înapoi în ţara aceasta; îi voi aşeza^(AY) şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge. ⁷ Le voi da o inimă^(AZ) ca să înţeleagă faptul că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul^(BA) Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine^(BB) cu toată inima lor. ⁸ Şi ca smochinele cele rele^(BC), care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc^(BD) în ţara Egiptului. ⁹ Îi voi face de pomină^(BE), o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară^(BF), de batjocură, de râs şi de blestem^(BG) în toate locurile unde îi voi izgoni. ¹⁰ Voi trimite în ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor’.”

Cei şaptezeci de ani de robie. Pedepsirea Babilonului şi a tuturor neamurilor

25 Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea^(BH) an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, ² cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând: ³ „De la al treisprezecelea an^(BI) al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi^(BJ) ascultat. ⁴ Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă^(BK), şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi. ⁵ Ei au zis: ‘Întoarceţi-vă fiecare^(BL) de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie; ⁶ nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!’ ⁷ ‘Dar nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat^(BM) prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră’.” ⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele, ⁹ iată, voi trimite să aducă toate^(BN) popoarele de la miazănoapte, zice Domnul, şi voi trimite la robul^(BO) Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu^(BP) şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice. ¹⁰ Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie^(BQ) şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, uruitul morii^(BR) şi lumina lămpii. ¹¹ Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. ¹² Dar, când se vor împlini^(BS) aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeenilor şi o voi preface în nişte dărâmături^(BT) veşnice. ¹³ Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. ¹⁴ Căci^(BU) neamuri puternice şi împăraţi^(BV) mari le vor supune^(BW) şi pe ele, şi le voi răsplăti^(BX) după faptele şi lucrarea mâinilor lor.” ¹⁵ Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia^(BY) din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. ¹⁶ Vor bea^(BZ) şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!” ¹⁷ Eu am luat potirul din mâna Domnului şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: ¹⁸ Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături^(CA), într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem^(CB), cum se vede lucrul acesta astăzi; ¹⁹ lui Faraon^(CC), împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi tot poporului lui; ²⁰ la toată Arabia^(CD), tuturor împăraţilor ţării Uţ^(CE), tuturor împăraţilor^(CF) ţării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi celor ce au mai rămas^(CG) din Asdod; ²¹ Edomului^(CH), Moabului^(CI) şi copiilor lui Amon^(CJ); ²² tuturor împăraţilor Tirului^(CK), tuturor împăraţilor Sidonului şi împăraţilor ostroavelor care sunt dincolo de mare^(CL); ²³ Dedanului^(CM), Temei, Buzului şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii, ²⁴ tuturor împăraţilor Arabiei^(CN) şi tuturor împăraţilor arabilor^(CO) care locuiesc în pustie; ²⁵ tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului^(CP) şi tuturor împăraţilor Mediei; ²⁶ tuturor împăraţilor^(CQ) de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora, şi altora, şi tuturor împărăţiilor lumii care sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului^(CR) va bea după ei. ²⁷ „Să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi^(CS), îmbătaţi-vă^(CT) şi vărsaţi şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»’ ²⁸ Şi, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Beţi!» ²⁹ Căci iată că, în cetatea^(CU) peste care se cheamă Numele Meu, încep^(CV) să fac rău. Şi voi să rămâneţi nepedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema^(CW) sabia peste toţi locuitorii pământului’, zice Domnul oştirilor. ³⁰ Şi tu să le proroceşti toate aceste lucruri şi să le spui: ‘Domnul va răcni^(CX) de sus; din Locaşul Lui^(CY) cel Sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului^(CZ) locuinţei Lui; va striga^(DA), precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. ³¹ Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu^(DB) neamurile, intră^(DC) la judecată împotriva oricărei făpturi şi dă pe cei răi pradă sabiei’, zice Domnul. ³² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, nenorocirea merge din popor în popor şi o mare furtună^(DD) se ridică de la marginile pământului. ³³ Cei pe care-i va ucide^(DE) Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi^(DF), nici adunaţi^(DG), nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ. ³⁴ Gemeţi^(DH), păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pământ ca un vas de preţ. ³⁵ Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povăţuitorii turmelor! ³⁶ Se aud strigătele păstorilor şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune ³⁷ şi colibele cele liniştite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului. ³⁸ El Şi-a părăsit locuinţa^(DI), ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mânia lui aprinsă’.”