Chronological

1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot^(A), din ţara lui Beniamin. ² Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui, ³ şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea^(B) al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până^(C) pe vremea când a fost dus Ierusalimul^(D) în robie, în luna^(E) a cincea. ⁴ „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁵ ‘Mai înainte ca să te fi^(F) întocmit în pântecele mamei tale te^(G) cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte^(H) şi te făcusem proroc al neamurilor.’ ⁶ Eu am răspuns: ‘Ah, Doamne Dumnezeule^(I), vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.’ ⁷ Dar Domnul mi-a zis: ‘Nu zice: «Sunt un copil», căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot^(J) ce-ţi voi porunci. ⁸ Nu te teme^(K) de ei, căci Eu sunt cu tine^(L) ca să te scap’, zice Domnul. ⁹ Apoi Domnul Şi-a întins^(M) mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: ‘Iată, pun cuvintele Mele^(N) în gura ta. ¹⁰ Iată^(O), astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi^(P) şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.’ ¹¹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Ce vezi, Ieremio?’ Eu am răspuns: ‘Văd un veghetor.’ ¹² Şi Domnul mi-a zis: ‘Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.’ ¹³ Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: ‘Ce vezi?’ Eu am răspuns: ‘Văd un cazan^(Q) clocotind dinspre miazănoapte.’ ¹⁴ Şi Domnul mi-a zis: ‘De la miazănoapte^(R) va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării. ¹⁵ Căci, iată, voi chema^(S) toate popoarele împărăţiilor de la miazănoapte, zice Domnul, ele vor veni şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie^(T) la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda. ¹⁶ Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor din pricina întregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit^(U) şi au adus tămâie altor dumnezei şi s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor. ¹⁷ Dar tu încinge-ţi coapsele^(V), scoală-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura^(W) înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. ¹⁸ Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită^(X), un stâlp de fier şi un zid de aramă împotriva întregii ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. ¹⁹ Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu^(Y) sunt cu tine, ca să te scap’, zice Domnul.”

Mustrarea poporului

2 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² ‘Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără^(Z), de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai^(AA) în pustie, într-un pământ nesemănat. ³ Atunci, Israel^(AB) era închinat Domnului, era cele dintâi roade^(AC) ale lui; toţi cei ce mâncau^(AD) din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul».’ ⁴ Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi voi, toate familiile casei lui Israel! ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Ce nelegiuire^(AE) au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri^(AF) şi au ajuns ei înşişi de nimic? ⁶ Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul care ne-a scos^(AG) din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie^(AH), printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?» ⁷ V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi^(AI), ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat^(AJ) ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune. ⁸ Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii^(AK) nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii^(AL) au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun^(AM) ajutor. ⁹ De aceea, Mă voi mai certa^(AN) cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii^(AO) copiilor voştri. ¹⁰ Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva: ¹¹ şi-a schimbat^(AP) vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt^(AQ) dumnezei? Dar poporul Meu şi-a^(AR) schimbat Slava cu ceva^(AS) care nu este de niciun ajutor! ¹² Miraţi-vă^(AT) de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. ¹³ Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii^(AU), şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. ¹⁴ Este Israel un rob^(AV) cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? ¹⁵ Nişte pui^(AW) de lei mugesc şi strigă împotriva lui şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori. ¹⁶ Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes^(AX) îţi vor zdrobi creştetul capului. ¹⁷ Nu ţi-ai făcut^(AY) tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta^(AZ) pe calea cea bună? ¹⁸ Şi acum, ce cauţi să te duci^(BA) în Egipt să bei apa^(BB) Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? ¹⁹ Tu singur te pedepseşti cu răutatea^(BC) ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. ²⁰ De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai^(BD) zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci, pe orice deal^(BE) înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o^(BF) curvă. ²¹ Te sădisem ca o vie minunată^(BG) şi de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă^(BH) de viţă sălbatică?! ²² Chiar dacă te-ai spăla cu silitră^(BI), chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea^(BJ) ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. ²³ Cum^(BK) poţi să zici: «Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale^(BL) şi vezi ce ai făcut, dromaderă^(BM) iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! ²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. ²⁵ Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar^(BN) tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii^(BO) străini şi vreau să merg după ei.» ²⁶ Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor. ²⁷ Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire^(BP), zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!» ²⁸ Unde sunt^(BQ) dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape^(BR) în vremea nenorocirii! Căci câte^(BS) cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! ²⁹ Pentru ce^(BT) vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul. ³⁰ Degeaba v-am lovit^(BU) copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat^(BV) pe prorocii voştri ca un leu nimicitor. ³¹ O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie^(BW) pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?» Pentru ce zice atunci poporul Meu: «Suntem slobozi^(BX), nu voim^(BY) să ne întoarcem la Tine?» ³² Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat^(BZ) de zile fără număr. ³³ Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi. ³⁴ Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor^(CA) nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. ³⁵ Şi, cu toate acestea^(CB), tu zici: «Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!» Iată^(CC), Mă voi certa cu tine, pentru că^(CD) zici: «N-am păcătuit!» ³⁶ Pentru ce^(CE) atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea^(CF), cum^(CG) ţi-a venit şi din Asiria! ³⁷ Tot de-acolo vei ieşi cu mâinile^(CH) pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi şi nu vei izbuti cu ei.’ ”

3 „El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce^(CI) bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara^(CJ) aceea spurcată? Şi tu ai curvit^(CK) cu mulţi ibovnici, şi să^(CL) te întorci iarăşi la Mine?’ zice Domnul. ² ‘Ridică-ţi ochii spre înălţimi^(CM) şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai^(CN) la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat^(CO) ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta! ³ Măcar că ploile au fost oprite^(CP) şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă^(CQ) şi n-ai vrut să ai ruşine! ⁴ Acum – nu-i aşa? – strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost^(CR) Prietenul tinereţii^(CS) mele!» ⁵ Îşi va ţine El mânia^(CT) pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’

Îndemnuri la pocăinţă

⁶ Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: ‘Ai văzut ce a făcut necredincioasa^(CU) Israel? S-a dus^(CV) pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo. ⁷ Eu ziceam că, după ce a făcut^(CW) toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora^(CX) ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. ⁸ Şi, cu toate că a^(CY) văzut că M-am despărţit^(CZ) de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana^(DA) Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. ⁹ Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat^(DB) ţara, a preacurvit cu piatra^(DC) şi lemnul. ¹⁰ Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima^(DD) ei, ci cu prefăcătorie’, zice Domnul. ¹¹ Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana^(DE) Iuda. ¹² Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte^(DF) şi zi: «Întoarce-te, necredincioasa Israel», zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt^(DG) milostiv, zice Domnul şi nu ţin mânie pe vecie. ¹³ Recunoaşte-ţi^(DH) numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat^(DI) încoace şi încolo la dumnezei străini^(DJ), sub orice copac^(DK) verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. ¹⁴ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci^(DL) Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul^(DM) dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion. ¹⁵ Vă voi da păstori^(DN) după inima Mea şi vă vor paşte^(DO) cu pricepere şi cu înţelepciune. ¹⁶ Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui^(DP) în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul. ¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în^(DQ) Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. ¹⁸ În zilele acelea, casa^(DR) lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte^(DS) în ţara^(DT) pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. ¹⁹ Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută^(DU), o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată^(DV)!» şi nu te vei mai abate de la Mine. ²⁰ Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi^(DW) voi, casa lui Israel, zice Domnul! ²¹ Un vuiet se aude pe înălţimi^(DX): sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. ²² Întoarceţi-vă^(DY), copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta^(DZ) abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru. ²³ În adevăr^(EA), zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în^(EB) Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel. ²⁴ Idolii, dimpotrivă^(EC), au mâncat rodul muncii părinţilor noştri din tinereţea noastră: oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor. ²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit^(ED) împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat^(EE) glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’