Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Chronological

Read the Bible in the chronological order in which its stories and events occurred.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
Ieremia 38-40

Ieremia, într-o groapă

38 Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal(A), fiul lui Şelemia, şi Paşhur(B), fiul lui Malchia, au auzit(C) cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cine(D) va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieşi şi se va duce la haldeeni va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui şi va trăi’. Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cetatea(E) aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!’ ” Atunci, căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui(F) omorât! Căci moaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor, ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i vrea decât nenorocirea.” Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre, căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!” Atunci(G), ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi, şi Ieremia s-a afundat în noroi. Ebed-Melec, Etiopianul(H), famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului şi a vorbit împăratului astfel: „Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău că s-au purtat aşa cu prorocul Ieremia aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!” 10 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate din groapă pe prorocul Ieremia până nu moare!” 11 Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia şi s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo nişte petice de haine purtate şi nişte zdrenţe de haine vechi şi le-a pogorât lui Ieremia în groapă, cu nişte funii. 12 Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate şi aceste zdrenţe sub subsuori, sub funii.” Şi Ieremia a făcut aşa. 13 Au tras(I) astfel pe Ieremia cu funiile şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea(J) temniţei. 14 Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia şi l-a adus la el, la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!” 15 Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă îţi voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.” 16 Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia şi a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa(K), că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ţi ia viaţa!” 17 Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Dacă te vei(L) supune căpeteniilor(M) împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta. 18 Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeenilor, care o vor arde cu foc, iar tu nu(N) vei scăpa din mâinile lor!’ ” 19 Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldeeni; mă tem să nu mă dea în mâinile lor şi să mă(O) batjocorească.” 20 Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă. 21 Dar, dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul: 22 ‘Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului şi vor zice jelind: «Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat, dar, când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!» 23 Toate nevestele tale şi copiii(P) tăi vor fi luaţi de haldeeni şi nu(Q) vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc’.” 24 Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri! 25 Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: ‘Spune-ne ce ai spus împăratului şi ce ţi-a spus împăratul; nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorî’, 26 să le răspunzi: ‘Am rugat(R) pe împărat să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan(S), ca nu cumva să mor acolo!’ ” 27 Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci şi au plecat, căci nimeni n-auzise nimic. 28 Ieremia însă a rămas(T) în curtea temniţei până în ziua luării Ierusalimului.

Luarea Ierusalimului

39 Ierusalimul a fost luat. În al nouălea(U) an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui înaintea Ierusalimului, şi l-a împresurat, iar în anul al unsprezecelea al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, au pătruns în cetate. Atunci au înaintat toate căpeteniile(V) împăratului Babilonului şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului. Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi oamenii de război, cum(W) i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate, pe drumul grădinii împăratului, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe drumul câmpiei. Dar oastea haldeenilor i-a urmărit şi a ajuns(X) pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L-au luat şi l-au dus la Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la Ribla(Y), în ţara Hamatului; el a dat o hotărâre împotriva lui. Împăratul Babilonului a pus să junghie la Ribla pe fiii lui Zedechia înaintea lui, împreună cu toţi mai-marii lui Iuda. Apoi a pus să scoată(Z) ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă, ca să-l ducă la Babilon. Caldeenii(AA) au ars cu foc casa împăratului şi casele poporului şi au dărâmat zidurile Ierusalimului. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi la Babilon pe aceia din popor care rămăseseră(AB) în cetate, pe cei ce se supuseseră lui şi pe rămăşiţa poporului. 10 Dar Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat în ţara lui Iuda pe unii din cei mai săraci din popor, pe cei ce n-aveau nimic, şi le-a dat atunci vii şi ogoare. 11 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, dăduse porunca următoare cu privire la Ieremia, prin Nebuzaradan, căpetenia străjerilor: 12 „Ia-l, poartă-i de grijă şi nu-i face niciun rău, ci fă-i ce-ţi va cere!” 13 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, Nebuşazban, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenie magilor, şi toate căpeteniile împăratului Babilonului 14 au trimis să aducă(AC) pe Ieremia din curtea temniţei şi l-au încredinţat lui Ghedalia(AD), fiul lui Ahicam(AE), fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Şi a rămas în mijlocul poporului. 15 Cuvântul Domnului vorbise astfel lui Ieremia pe când era închis în curtea temniţei: 16 „Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec(AF), Etiopianul, şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce(AG) peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău, şi nu în bine; în ziua aceea ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi. 17 Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi. 18 Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa(AH) îţi va fi prada ta de război, pentru că(AI) ai avut încredere în Mine, zice Domnul»’.”

Ieremia slobod

40 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce(AJ) Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a dat drumul din Rama. Când a trimis să-l aducă, Ieremia era încă legat cu lanţuri, împreună cu toţi prinşii de război din Ierusalim şi din Iuda, care aveau să fie duşi în Babilon. Căpetenia străjerilor a trimis să aducă pe Ieremia şi i-a(AK) zis: „Domnul, Dumnezeul tău, a vestit mai dinainte aceste nenorociri împotriva locului acestuia; Domnul a adus şi a împlinit ce spusese, şi lucrurile acestea vi s-au întâmplat pentru că(AL) aţi păcătuit împotriva Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui. Acum, iată, te izbăvesc astăzi din lanţurile pe care le ai la mâini; dacă vrei(AM) să vii cu mine la Babilon, vino, şi voi îngriji de tine. Dar, dacă nu-ţi place să vii cu mine la Babilon, nu veni. Iată, toată ţara(AN) este înaintea ta, du-te unde vei crede şi unde-ţi place să te duci!” Însă, fiindcă el zăbovea să răspundă, „Întoarce-te,” a adăugat el, „la Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care(AO) l-a pus împăratul Babilonului peste cetăţile lui Iuda, şi rămâi cu el în mijlocul poporului sau du-te oriunde vei vrea să te duci!” Căpetenia străjerilor i-a dat merinde şi daruri şi i-a dat drumul. Ieremia(AP) s-a dus la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa(AQ), şi a rămas cu el în mijlocul poporului care rămăsese în ţară.

Ghedalia

Când au aflat(AR) toate căpeteniile oştirilor care rămăseseră pe câmp cu oamenii lor că împăratul Babilonului a pus ca dregător al ţării pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, şi că i-a încredinţat bărbaţii, femeile, copiii şi pe aceia din săracii(AS) ţării care nu fuseseră luaţi robi în Babilon, s-au dus la Ghedalia, la Miţpa, şi anume: Ismael(AT), fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, fiii lui Efai din Netofa, şi Iezania, fiul unui Maacatit, ei şi oamenii lor. Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, le-a jurat lor şi oamenilor lor zicând: „Nu vă temeţi să slujiţi haldeenilor; rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine! 10 Iată că eu rămân la Miţpa, ca să fiu la porunca haldeenilor care vor veni la noi. Voi strângeţi deci vinul, poamele de vară şi untdelemnul, puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile în care vă aflaţi!” 11 Toţi iudeii care erau în ţara Moabului, la amoniţi, în ţara Edomului şi în toate ţările au auzit că împăratul Babilonului lăsase o rămăşiţă în Iuda şi că le dăduse ca dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. 12 Şi toţi iudeii aceştia s-au întors din toate locurile pe unde erau împrăştiaţi, au venit în ţara lui Iuda la Ghedalia, la Miţpa, şi au avut un mare belşug de vin şi de poame de vară. 13 Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care mai erau pe câmp au venit la Ghedalia, la Miţpa, 14 şi i-au zis: „Ştiţi că Baalis(AU), împăratul amoniţilor, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să te omoare?” Dar Ghedalia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut. 15 Şi Iohanan, fiul lui Careah, a spus în taină lui Ghedalia, la Miţpa: „Dă-mi voie să mă duc să omor pe Ismael, fiul lui Netania. Nimeni n-are să ştie. Pentru ce să te omoare el şi să se risipească toţi cei din Iuda care s-au strâns la tine şi să piară rămăşiţa lui Iuda?” 16 Ghedalia, fiul lui Ahicam, a răspuns lui Iohanan, fiul lui Careah: „Nu face lucrul acesta, căci ce spui tu despre Ismael nu este adevărat!”

Psalmi 74

Psalmul 74

O cântare a lui Asaf

Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi(A) pentru totdeauna?
Pentru ce Te mânii(B) pe turma(C) păşunii Tale?
Adu-Ţi aminte de poporul Tău
pe(D) care l-ai câştigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminţie(E) a moştenirii Tale!
Adu-Ţi aminte de Muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel sfânt.
Potrivnicii Tăi au mugit(F) în mijlocul Templului Tău;
şi-au pus(G) semnele lor drept semne.
Parcă erau nişte oameni care ridică
toporul într-o pădure deasă:
în curând, au sfărâmat toate podoabele(H) săpate,
cu lovituri de securi şi ciocane.
Au pus foc(I) Sfântului Tău Locaş;
au dărâmat şi au pângărit(J) locuinţa Numelui Tău.
Ei ziceau(K) în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toţi!”
Au ars toate locurile sfinte din ţară.
Semnele noastre nu le mai vedem;
nu(L) mai este niciun proroc
şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul
şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru ce(M) Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!
12 Totuşi Dumnezeu(N) este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13 Tu ai despărţit(O) marea cu puterea Ta,
ai sfărâmat(P) capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul leviatanului[a],
l-ai dat să-l(Q) mănânce fiarele(R) din pustie.
15 Ai făcut să ţâşnească(S) izvoare în pârâuri,
ai uscat(T) râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;
Tu(U) ai aşezat lumina şi soarele.
17 Tu ai statornicit(V) toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit vara(W) şi iarna.
18 Adu-Ţi(X) aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte
şi un(Y) popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei(Z) Tale
şi nu uita(AA) pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20 Ai(AB) în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloage de tâlhari.
21 Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat,
ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi(AC) aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Psalmi 79

Psalmul 79

Un psalm al lui Asaf

Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea(A) Ta,
au pângărit Templul Tău cel sfânt(B)
şi au(C) prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
Trupurile(D) neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
şi(E) n-a fost nimeni să-i îngroape.
Am ajuns de(F) ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
Până(G) când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
şi va(H) arde mânia Ta ca focul?
Varsă-Ţi(I) mânia peste neamurile care nu(J) Te cunosc
şi peste împărăţiile care nu cheamă(K) Numele Tău!
Căci au mâncat pe Iacov
şi i-au pustiit locuinţa.
Nu-Ţi(L) mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale!
Căci suntem nenorociţi(M) de tot!
Ajută-ne(N), Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele(O) Tău!
10 Pentru ce(P) să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă(Q) până la Tine gemetele prinşilor de război!
Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noştri, de(R) şapte ori în sânul lor,
batjocurile(S) care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13 Şi(T) noi, poporul Tău, turma păşunii Tale,
Te vom lăuda în veci
şi vom(U) vesti din neam în neam laudele tale.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.