Chronological

Idolii şi Domnul

10 „Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! ² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu^(A) vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. ³ Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie^(B) un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; ⁴ îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc^(C) cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. ⁵ Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi^[a](D) şi nu^(E) vorbesc; sunt duşi^(F) de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun^(G) rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” ⁶ „Niciunul nu este ca Tine^(H), Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. ⁷ Cine^(I) să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între^(J) toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. ⁸ Toţi, laolaltă, sunt proşti^(K) şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! ⁹ Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur^(L) din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate^(M) de meşteri iscusiţi. ¹⁰ Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu^(N) viu şi un Împărat^(O) veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.” ¹¹ „Aşa să le vorbiţi: ‘Dumnezeii^(P) care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri^(Q) de pe pământ şi de sub ceruri. ¹² Dar El a făcut^(R) pământul prin puterea Lui, a întemeiat^(S) lumea prin înţelepciunea Lui, a întins^(T) cerurile prin priceperea Lui. ¹³ La tunetul^(U) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(V) norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. ¹⁴ Atunci^(W) se arată omul cât este de prost^(X) cu ştiinţa lui şi orice argintar^(Y) rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii^(Z) lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; ¹⁵ sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri^(AA) când va veni pedeapsa. ¹⁶ Dar Cel ce este partea^(AB) lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel^(AC) este seminţia moştenirii Lui –, Domnul oştirilor este Numele^(AD) Lui’.”

Apropierea pedepsei

¹⁷ „Ia din ţară legătura^(AE) cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare! ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, de data aceasta voi arunca^(AF) departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca^(AG) să simtă.’ ¹⁹ ‘Vai de^(AH) mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire^(AI) a dat peste mine^(AJ) şi o voi suferi! ²⁰ Cortul^(AK) îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele! ²¹ Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul, pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele. ²² Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte^(AL) să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină^(AM) de şacali. ²³ Ştiu, Doamne, că soarta omului^(AN) nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. ²⁴ Pedepseşte-mă, Doamne^(AO), dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti! ²⁵ Varsă-Ţi^(AP) urgia peste neamurile care^(AQ) nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă^(AR) pe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa’.”

Legământul călcat

11 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: ² „Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului! ³ Zi-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Blestemat^(AS) să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia ⁴ pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din^(AT) cuptorul de fier, zicând: «Ascultaţi^(AU) glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru», ⁵ atunci voi împlini jurământul^(AV) pe care l-am făcut părinţilor voştri că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi’.” Şi eu am răspuns: „Amin, Doamne!” ⁶ Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ‘Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi^(AW) împliniţi-le! ⁷ Căci am înştiinţat pe părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate^(AX) dimineţile zicând: «Ascultaţi glasul Meu!» ⁸ Dar ei n-au^(AY) ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat^(AZ) fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit’.” ⁹ Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ S-au întors la^(BA) nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinţii lor. ¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga^(BB) la Mine, dar nu-i voi asculta! ¹² Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme^(BC) pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. ¹³ Căci câte cetăţi^(BD) ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!… ¹⁴ Tu însă nu mijloci^(BE) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. ¹⁵ Ce ar putea^(BF) să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri^(BG) în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântă^(BH) răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te^(BI) bucuri! ¹⁶ Măslin^(BJ) verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate. ¹⁷ Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit^(BK), cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal’.” ¹⁸ „Domnul mi-a dat de ştire şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. ¹⁹ Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele^(BL) pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: ‘Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim^(BM) din pământul^(BN) celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.’ ²⁰ ‘O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi^(BO) rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa^(BP) şi zic: ‘Nu proroci^(BQ) în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!’ ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete. ²³ Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi^(BR) pedepsi’.”

12 „Tu eşti prea drept^(BS), Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte^(BT) calea celor răi şi toţi mişeii trăiesc în pace? ² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape^(BU) de gura lor, dar departe de inima lor! ³ Totuşi Tu, Doamne, mă^(BV) cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi^(BW) inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate şi pregăteşte-i pentru ziua^(BX) măcelului! ⁴ Până când să se jelească^(BY) ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele^(BZ) şi păsările din pricina răutăţii^(CA) locuitorilor. Căci ei zic: ‘El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!’ ⁵ Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale^(CB) Iordanului? ⁶ Căci chiar fraţii^(CC) tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede^(CD) când îţi vor spune vorbe prietenoase.”

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor

⁷ „Mi-am părăsit casa şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. ⁸ Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, şi de aceea o urăsc. ⁹ A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceţi-vă^(CE) şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!” ¹⁰ „Un mare^(CF) număr de păstori îmi pustiesc via^(CG), îmi calcă^(CH) ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. ¹¹ Îl pustiesc, şi el stă^(CI) trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni^(CJ) nu ia seama la ea. ¹² Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul, şi nimeni nu-i lăsat în pace. ¹³ Au semănat^(CK) grâu, şi seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie ruşine de ce culegeţi în urma mâniei aprinse a Domnului!” ¹⁴ „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating^(CL) de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge^(CM) din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. ¹⁵ Dar^(CN), după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce înapoi^(CO) pe fiecare în moştenirea lui şi pe fiecare în ţara lui. ¹⁶ Şi, dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura^(CP) pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi^(CQ) în mijlocul poporului Meu. ¹⁷ Dar, dacă nu vor asculta^(CR) nimic, voi nimici cu desăvârşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde’, zice Domnul.”

Prezicerea robiei

13 „Aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l moi în apă!’ ² Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele. ³ Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: ⁴ ‘Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.’ ⁵ M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. ⁶ După mai multe zile, Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!’ ⁷ M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem, dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic. ⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi^(CS) nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. ¹⁰ Poporul acesta este un popor rău, nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează^(CT) pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! ¹¹ Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie^(CU) poporul Meu, Numele^(CV) Meu, lauda Mea şi slava Mea, dar nu M-au ascultat.» ¹² De aceea spune-le cuvintele acestea: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umple cu vin!» Şi ei îţi vor zice: «Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?» ¹³ Atunci spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe proroci şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de^(CW) beţie. ¹⁴ Îi voi sfărâma^(CX) pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc»’.” ¹⁵ „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte! ¹⁶ Daţi slavă^(CY) Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul^(CZ), până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina^(DA), dar El o va preface în umbra^(DB) morţii şi o va preface în negură adâncă. ¹⁷ Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în^(DC) lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. ¹⁸ Spune împăratului^(DD) şi împărătesei: ‘Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.’ ¹⁹ Cetăţile de la miazăzi sunt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.” ²⁰ „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin^(DE) de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru? ²¹ Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile^(DF), cum apucă pe o femeie la naştere? ²² Şi, dacă vei zice în inima ta: ‘Pentru ce^(DG) mi se întâmplă lucrul acesta?’ – din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s-au ridicat poalele^(DH) hainelor şi ţi se dezgolesc călcâiele cu sila. ²³ Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul? ²⁴ De aceea, îi voi risipi ca pleava^(DI) luată de vântul pustiei. ²⁵ Iată-ţi soarta^(DJ), partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în^(DK) minciună. ²⁶ De aceea îţi voi ridica^(DL) poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea. ²⁷ Am văzut preacurviile şi nechezăturile^(DM) tale, curviile nelegiuite pe dealuri^(DN) şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?”