Chronological

14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: ² „Iuda jeleşte, cetăţile^(A) lui sunt pustiite, triste, posomorâte^(B) şi strigătele Ierusalimului se^(C) înalţă. ³ Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi^(D) şi roşiţi, îşi^(E) acoperă capul. ⁴ Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă capul. ⁵ Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă. ⁶ Măgarii sălbatici^(F) stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” ⁷ „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru^(G) Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. ⁸ Tu, care eşti nădejdea^(H) lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? ⁹ De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care^(I) nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu eşti în mijlocul^(J) nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!” ¹⁰ Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place^(K) să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Îşi aduce^(L) aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” ¹¹ Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci^(M) pentru poporul acesta! ¹² Căci, chiar dacă vor^(N) posti, tot nu le voi asculta rugăciunile şi chiar dacă vor aduce^(O) arderi-de-tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc^(P) cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” ¹³ Eu am^(Q) răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică’.” ¹⁴ Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc^(R) minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am^(S) trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. ¹⁵ De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi^(T) zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta’. Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! ¹⁶ Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape^(U), nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” ¹⁷ „Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi^(V) ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara^(W), fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. ¹⁸ Dacă ies la câmp^(X), dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi prorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.’” ¹⁹ „Ai lepădat^(Y) Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că^(Z) nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam^(AA) nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază! ²⁰ Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri, căci am păcătuit^(AB) împotriva Ta. ²¹ Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita^(AC), nu rupe legământul Tău cu noi! ²² Este^(AD) oare printre idolii^(AE) neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai^(AF) Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”

15 Domnul mi-a zis: „Chiar^(AG) dacă Moise^(AH) şi^(AI) Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, tot n-aş fi binevoitor faţă de poporul acesta. Izgoneşte-l dinaintea Mea, ducă-se! ² Şi dacă-ţi vor zice: ‘Unde să ne ducem?’ să le răspunzi: Aşa vorbeşte Domnul: ‘La moarte^(AJ) cei sortiţi la moarte, la sabie cei sortiţi sabiei, la foamete cei sortiţi foametei, la robie cei sortiţi robiei!’ ³ Căci voi trimite^(AK) împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâşie, păsările^(AL) cerului şi fiarele pământului ca să-i mănânce şi să-i nimicească. ⁴ Îi voi face de pomină^(AM) pentru toate împărăţiile pământului din pricina lui Manase^(AN), fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi pentru tot ce a făcut el în Ierusalim. ⁵ Căci cine^(AO) să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?” ⁶ „M-ai^(AP) părăsit, zice Domnul, ai dat^(AQ) înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul^(AR) de milă. ⁷ Îi vântur cu lopata la porţile ţării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au^(AS) abătut de la căile lor. ⁸ Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nămiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul şi groaza. ⁹ Cea^(AT) care născuse şapte fii tânjeşte, îşi dă sufletul; soarele ei apune^(AU) când este încă ziuă: este roşie, acoperită de ruşine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmaşilor lor”, zice Domnul. ¹⁰ „Vai de mine^(AV), mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, şi totuşi toţi mă blestemă!” ¹¹ Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaş^(AW) să te roage la vreme de nenorocire şi la vreme de necaz! ¹² Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte şi arama? ¹³ Averile şi comorile tale le voi da pradă fără despăgubire^(AX) din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ţinutul tău. ¹⁴ Te voi duce rob la vrăjmaşul tău, într-o ţară^(AY) pe care n-o cunoşti, căci focul mâniei^(AZ) Mele s-a aprins şi arde peste voi!” ¹⁵ „Tu ştii tot^(BA), Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă^(BB) pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara^(BC) din pricina Ta! ¹⁶ Când am primit cuvintele Tale, le-am^(BD) înghiţit; cuvintele^(BE) Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! ¹⁷ N-am şezut în adunarea^(BF) celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie. ¹⁸ Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa^(BG) mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca^(BH) un izvor înşelător, ca o apă^(BI) care seacă?” ¹⁹ De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi^(BJ) iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea^(BK) Mea; dacă vei despărţi^(BL) ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! ²⁰ Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare^(BM) de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu^(BN) te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul. ²¹ Te voi izbăvi din mâna celor răi şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.”

Urgii şi robie

16 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Să nu-ţi iei nevastă şi să n-ai în locul acesta nici fii, nici fiice! ³ Căci aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte şi despre taţii lor care le vor da naştere în ţara aceasta: ⁴ vor muri doborâţi de boală^(BO) rea. Nimeni nu-i va plânge^(BP), nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi^(BQ) pe pământ; vor pieri de sabie şi de foamete, şi trupurile^(BR) lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. ⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Să nu intri în nicio casă^(BS) de jale, să nu plângi în ea şi nici să nu te boceşti cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea şi îndurarea Mea. ⁶ Şi mari, şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plânge^(BT), nimeni nu-şi va face tăieturi^(BU) din pricina lor şi nu se va^(BV) rade pentru ei. ⁷ Nimeni nu le va pune masa în timpul jelirii ca să-i mângâie pentru cel mort şi nimeni nu le va întinde paharul^(BW) mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor. ⁸ Să nu intri nici într-o casă de petrecere, ca să te aşezi cu ei, să mănânci şi să bei. ⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze^(BX) în locul acesta, sub ochii voştri şi în zilele voastre, strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei.’ ¹⁰ Când vei vesti poporului acestuia toate aceste lucruri, ei îţi vor zice: ‘Pentru ce^(BY) ne ameninţă Domnul cu toate aceste mari nenorociri? Ce nelegiuire şi ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeului nostru?’ ¹¹ Atunci să le răspunzi: ‘Părinţii voştri^(BZ) M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi s-au închinat înaintea lor, iar pe Mine M-au părăsit şi n-au păzit Legea Mea! ¹² Şi voi aţi făcut şi mai rău^(CA) decât părinţii voştri, căci iată că fiecare^(CB) umblaţi după pornirile inimii voastre rele şi nu M-ascultaţi. ¹³ De aceea^(CC), vă voi muta din ţara aceasta într-o ţară^(CD) pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri şi acolo veţi sluji altor dumnezei, zi şi noapte, căci nu vă voi ierta! ¹⁴ De aceea, iată, vin^(CE) zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!» ¹⁵ Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci^(CF) îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor. ¹⁶ Iată, trimit o mulţime^(CG) de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor. ¹⁷ Căci ochii^(CH) Mei sunt cu luare-aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feţei Mele şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele. ¹⁸ De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea^(CI) şi păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat^(CJ) ţara, pentru că Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urâciunile lor.’ ” ¹⁹ „Doamne, tăria^(CK), cetăţuia şi scăparea^(CL) mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: ‘Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi, care nu sunt de niciun^(CM) ajutor!’ ” ²⁰ „Cum poate omul să-şi facă dumnezei care nu sunt^(CN) dumnezei? ²¹ De aceea iată că le arăt de data aceasta şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea, şi vor cunoaşte că Numele Meu^(CO) este Domnul.

17 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi^(CP) de fier, cu un vârf de diamant; este săpat^(CQ) pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor. ² Cum se gândesc la copiii lor, aşa se gândesc la altarele lor şi la idolii şi Astarteele^(CR) lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. ³ Eu dau la pradă^(CS) muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău! ⁴ Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară^(CT) pe care n-o cunoşti, căci ai aprins focul^(CU) mâniei Mele, care va arde totdeauna.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat^(CV) să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor^(CW) şi îşi abate inima de la Domnul! ⁶ Căci este ca un nenorocit^(CX) în pustie şi nu^(CY) vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ^(CZ) sărat şi fără locuitori. ⁷ Binecuvântat^(DA) să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! ⁸ Căci el este ca un pom^(DB) sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” ⁹ „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” ¹⁰ „Eu, Domnul, cercetez^(DC) inima şi cerc rărunchii, ca să^(DD) răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” ¹¹ „Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească^(DE) în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un^(DF) nebun. ¹² Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaş, ¹³ Doamne, nădejdea^(DG) lui Israel! Toţi cei ce^(DH) Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.” „Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi^(DI) pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul^(DJ) de apă vie.” ¹⁴ „Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit, căci Tu^(DK) eşti slava mea! ¹⁵ Iată, ei îmi zic: ‘Unde^(DL) este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!’ ¹⁶ Şi eu, ca să Te ascult, n-am^(DM) vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, ştii, şi ce a ieşit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. ¹⁷ De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea^(DN) mea în ziua nenorocirii! ¹⁸ Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine^(DO), dar să nu fiu ruşinat^(DP) eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i^(DQ) cu o îndoită urgie!”

Sfinţirea Sabatului

¹⁹ Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului ²⁰ şi spune-le: ‘Ascultaţi^(DR) Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! ²¹ Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama^(DS), în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. ²² Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit^(DT) părinţilor voştri.» ²³ Dar^(DU) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură. ²⁴ «Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nicio sarcină înăuntru, pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului şi nu veţi face nicio lucrare în ziua aceasta, ²⁵ atunci pe porţile acestei cetăţi vor^(DV) intra împăraţi şi voievozi care vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi voievozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci. ²⁶ Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile^(DW) Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la miazăzi^(DX), ca să aducă arderi-de-tot şi jertfe^(DY), să aducă daruri de mâncare şi tămâie şi să aducă jertfe de mulţumire^(DZ) în Casa Domnului. ²⁷ Dar, dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nicio povară şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde^(EA) un foc la porţile cetăţii, care^(EB) va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge»’.”