Chronological

4 ‘Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce^(A) la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. ² Dacă^(B) vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr^(C), cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile^(D) vor fi binecuvântate în El şi se vor făli^(E) cu El ³ Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă^(F) un ogor nou şi nu semănaţi între^(G) spini! ⁴ Tăiaţi-vă împrejur^(H) pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!»

O năvălire străină

⁵ Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: «Sunaţi din trâmbiţă în ţară!» Strigaţi în gura mare şi ziceţi: «Strângeţi-vă^(I) şi haidem în cetăţile întărite!» ⁶ Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte^(J) aduc nenorocirea şi un mare prăpăd. ⁷ Leul se aruncă^(K) din tufarul său, nimicitorul^(L) neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască^(M) ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.’ ⁸ De aceea, acoperiţi-vă^(N) cu saci, plângeţi şi gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. ⁹ ‘În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi şi prorocii uimiţi.’ ¹⁰ Eu am zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat^(O) în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul când^(P) ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.’ ¹¹ În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: ‘Un vânt^(Q) arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul. ¹² Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi^(R) rosti hotărârea!’ ¹³ ‘Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui^(S) sunt ca un vârtej, caii^(T) lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi! – ¹⁴ Curăţeşte-ţi inima^(U) de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? ¹⁵ Căci un glas care porneşte de la Dan^(V) şi vesteşte nenorocirea o vesteşte de la muntele lui Efraim.’ ¹⁶ ‘Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin nişte împresurători dintr-o ţară^(W) depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda. ¹⁷ Ca cei ce păzesc un ogor^(X), ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea’, zice Domnul. ¹⁸ ‘Acesta este rodul căilor şi faptelor tale^(Y), este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă. ¹⁹ Măruntaiele^(Z) mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război. ²⁰ Se vesteşte dărâmare^(AA) peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele^(AB) îmi sunt pustiite deodată şi corturile, într-o clipă! ²¹ Până când voi vedea steagul fâlfăind şi voi auzi sunetul trâmbiţei?’ ²² ‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri^(AC) să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.’ ²³ ‘Mă uit la pământ^(AD), şi iată că este pustiu^(AE) şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! ²⁴ Mă uit^(AF) la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină! ²⁵ Mă uit, şi iată că nu este niciun om şi toate păsările cerurilor^(AG) au fugit! ²⁶ Mă uit, şi, iată, Carmelul este un pustiu şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!’ ²⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici^(AH) de tot. ²⁸ Din pricina aceasta ţara^(AI) este în jale şi cerurile^(AJ) sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău^(AK) de el, nu Mă voi întoarce. ²⁹ La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. ³⁰ Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni^(AL) ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi^(AM) te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa. ³¹ Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde^(AN) mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

5 ‘Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi^(AO) în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă^(AP) este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta^(AQ) Ierusalimul. ² Chiar când^(AR) zic: «Viu^(AS) este Domnul!» ei jură^(AT) strâmb.’ ³ Doamne, nu văd ochii Tăi^(AU) adevărul? Tu-i loveşti^(AV), şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor^(AW) să se întoarcă la Tine. ⁴ Eu ziceam: ‘Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc^(AX) calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!’ ⁵ Mă voi duce deci la cei mari şi le voi vorbi, căci ei^(AY) cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toţi au sfărâmat^(AZ) jugul şi au rupt legăturile. ⁶ De aceea îi omoară leul^(BA) din pădure şi-i nimiceşte lupul^(BB) din pustie. Stă la pândă pardosul^(BC) înaintea cetăţilor lor; toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit! ⁷ ‘Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit şi jură^(BD) pe dumnezei care^(BE) n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit^(BF) jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei! ⁸ Ca nişte cai^(BG) bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează^(BH) după nevasta aproapelui său. ⁹ Să^(BI) nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu^(BJ) pe un asemenea popor? ¹⁰ Suiţi-vă^(BK) pe zidurile ei şi dărâmaţi, dar^(BL) nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sunt ai Domnului! ¹¹ Căci casa^(BM) lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul. ¹² Ei tăgăduiesc^(BN) pe Domnul şi zic: «Nu^(BO) este El! Şi nu^(BP) va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. ¹³ Prorocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei.» Aşa să li se facă şi lor!’ ¹⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată^(BQ), Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta. ¹⁵ Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam^(BR) tare, un neam^(BS) străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti şi ale cărui vorbe nu le pricepi. ¹⁶ Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt nişte viteji. ¹⁷ El îţi va mânca secerişul^(BT) şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi. ¹⁸ Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici^(BU) de tot. ¹⁹ Dacă veţi întreba atunci: «Pentru ce^(BV) ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?» Aşa le vei răspunde: «După cum voi M-aţi părăsit^(BW) şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa acum veţi sluji^(BX) unor străini într-o ţară care nu este a voastră!» ²⁰ Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda şi ziceţi: ²¹ «Ascultaţi lucrul acesta, popor^(BY) fără minte şi fără inimă, care are ochi, şi nu vede, urechi, şi n-aude!» ²² Nu voiţi să vă temeţi^(BZ) de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării^(CA) ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. ²³ Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă ²⁴ şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie^(CB) la vreme, ploaie timpurie^(CC) şi târzie, şi ne păstrează^(CD) săptămânile hotărâte pentru seceriş.» ²⁵ Din pricina nelegiuirilor voastre^(CE) n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi. ²⁶ Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc^(CF) ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. ²⁷ Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi. ²⁸ Se îngraşă^(CG), lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina^(CH), pricina orfanului, ca să le meargă bine^(CI), nu fac dreptate celor lipsiţi. ²⁹ Să nu pedepsesc^(CJ) Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor? ³⁰ Grozave lucruri, urâcioase^(CK) lucruri se fac în ţară. ³¹ Prorocii prorocesc neadevăruri^(CL), preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac^(CM) aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?’

6 ‘Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem^(CN)! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire^(CO) şi un mare prăpăd. ² Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc! ³ La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile^(CP) în jurul ei şi îşi paşte fiecare partea lui.’ ⁴ ‘Pregătiţi-vă^(CQ) s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza^(CR) mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc. ⁵ Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!’ ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. ⁷ Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână^(CS), aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie^(CT) şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. ⁸ Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez^(CU) de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!’ ⁹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămaşi dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.’ ¹⁰ Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor^(CV) este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată^(CW), Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. ¹¹ Eu sunt aşa de plin^(CX) de mânia Domnului, că n-o pot opri. ‘Toarnă-o peste^(CY) copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul, şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile. ¹² Casele^(CZ) lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul. ¹³ Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de^(DA) câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală. ¹⁴ Leagă în chip uşuratic^(DB) rana fiicei poporului Meu, zicând^(DC): «Pace! Pace!» Şi totuşi nu este pace! ¹⁵ Sunt daţi de ruşine^(DD), căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi’, zice Domnul. ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi^(DE), care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi^(DF) odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ ¹⁷ Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte^(DG)!’ ¹⁸ ‘De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! ¹⁹ Ascultă^(DH) şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul^(DI) gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea. ²⁰ Ce nevoie am^(DJ) Eu de tămâia care vine din Seba^(DK), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(DL) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.’ ²² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte^(DM), un neam mare se ridică de la marginile pământului. ²³ Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca^(DN) marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului! ²⁴ La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^(DO), ca durerea unei femei care naşte.’ ²⁵ Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur! ²⁶ Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac^(DP) şi tăvăleşte-te^(DQ) în cenuşă, jeleşte-te^(DR) ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi. ²⁷ ‘Te pusesem de pază^(DS) peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. ²⁸ Toţi sunt nişte^(DT) răzvrătiţi, nişte bârfitori^(DU), aramă^(DV) şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. ²⁹ Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.’ ³⁰ De aceea se vor numi argint^(DW) lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”