Beginning

Via Domnului

5 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via^(A) Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. ² I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde^(B) că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. ³ „Acum dar – zice Domnul –, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi^(C) voi între Mine şi via Mea! ⁴ Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni? ⁵ Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa^(D) zidul, ca să fie călcată în picioare; ⁶ o voi pustii; nu va mai fi curăţată, nici săpată; spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.” ⁷ Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată şi, când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate şi, când colo, iată strigăte de apăsare! ⁸ Vai de cei ce înşiră casă^(E) lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc şi locuiesc în mijlocul ţării! ⁹ Iată^(F) ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite. ¹⁰ Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat^(G) şi un omer de sămânţă nu va da decât o efă. ¹¹ Vai^(H) de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până noaptea târziu şi se înfierbântă de vin! ¹² Harpa^(I) şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele, dar nu iau seama la lucrarea^(J) Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui. ¹³ De aceea^(K), poporul meu va fi dus pe neaşteptate^(L) în robie; boierimea lui va muri de foame şi gloata lui se va usca de sete. ¹⁴ De aceea îşi şi deschide Locuinţa morţilor gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, ca să se pogoare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă. ¹⁵ Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi^(M), cei mari vor fi smeriţi şi privirile trufaşe vor fi plecate. ¹⁶ Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate. ¹⁷ Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor şi păstorii pribegi vor mânca moşiile prăpădite ale bogaţilor^(N). ¹⁸ Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe ¹⁹ şi zic^(O): „Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!” ²⁰ Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune! ²¹ Vai de cei ce se socot înţelepţi^(P) şi se cred pricepuţi! ²² Vai^(Q) de cei tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari; ²³ care scot^(R) cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi! ²⁴ De aceea, cum^(S) mistuie o limbă de foc miriştea şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa ca putregaiul le va fi rădăcina^(T) lor şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel. ²⁵ De^(U) aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se^(V) zguduie munţii şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu^(W) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este încă întinsă. ²⁶ El^(X) ridică un steag popoarelor îndepărtate şi le fluieră^(Y) de la un capăt^(Z) al pământului: şi iată-le, vin^(AA) repede şi uşor. ²⁷ Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul^(AB) de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălţăminte. ²⁸ Săgeţile^(AC) lor sunt ascuţite şi toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene şi roţile carelor lor parcă sunt un vârtej. ²⁹ Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei, sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor. ³⁰ În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se^(AD) la pământ, nu vor vedea decât întuneric şi strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.

Isaia în slujbă

6 În anul morţii împăratului^(AE) Ozia, am văzut^(AF) pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. ² Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau^(AG) picioarele şi cu două zburau. ³ Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt^(AH), sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot^(AI) pământul este plin de mărirea Lui!” ⁴ Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa^(AJ) s-a umplut de fum. ⁵ Atunci^(AK) am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” ⁶ Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar^(AL). ⁷ Mi-a atins^(AM) gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” ⁸ Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi^(AN)?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” ⁹ El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi^(AO), şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!’ ¹⁰ Împietreşte inima^(AP) acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca^(AQ) să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit.” ¹¹ Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până^(AR) când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot; ¹² până va îndepărta Domnul^(AS) pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. ¹³ Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor. Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstrează butucul din rădăcină când sunt tăiaţi, tot aşa o sămânţă^(AT) sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta.”

Prorocie împotriva lui Israel şi a Asiriei

7 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz^(AU), fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. ² Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. ³ Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub^(AV), la capătul canalului^(AW) de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, ⁴ şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! ⁵ Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: ⁶ «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel». ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa^(AX) ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. ⁸ Căci^(AY) Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. ⁹ Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă^(AZ) nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’ ” ¹⁰ Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis: ¹¹ „Cere^(BA) un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” ¹² Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” ¹³ Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara^(BB) va rămâne însărcinată, va naşte un^(BC) fiu şi-I va pune numele Emanuel^(BD) (Dumnezeu este cu noi). ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele. ¹⁶ Dar^(BE), înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi^(BF) împăraţi te temi tu va fi pustiită.” ¹⁷ Domnul^(BG) va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a^(BH) despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). ¹⁸ În ziua aceea, Domnul va şuiera^(BI) muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei; ¹⁹ ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile. ²⁰ În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici^(BJ) luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba. ²¹ În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi ²² şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. ²³ În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va^(BK) fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor: ²⁴ vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini. ²⁵ Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi le vor bătători oile.

Prăbuşirea Siriei şi a lui Israel

8 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare şi scrie^(BL) pe ea aşa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.’ ² Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie^(BM) şi pe Zaharia, fiul lui Berechia. ³ M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit şi a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ‘Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz. (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)’ ⁴ Căci^(BN), înainte ca să ştie copilul să spună: ‘tată’ şi ‘mamă’ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile^(BO) Damascului şi prada Samariei.” ⁵ Domnul mi-a vorbit iarăşi şi mi-a zis: ⁶ „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe^(BP), care curg lin, şi s-a bucurat de^(BQ) Reţin şi de fiul lui Remalia, ⁷ iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul^(BR) Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; ⁸ va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va^(BS) ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele^(BT)! ⁹ Scoateţi strigăte^(BU) de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. ¹⁰ Faceţi la planuri^(BV) cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci^(BW) vor fi fără urmări! Căci^(BX) Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” ¹¹ Aşa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ¹² „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul^(BY) acesta uneltire şi^(BZ) nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! ¹³ Sfinţiţi însă pe^(CA) Domnul oştirilor. De El^(CB) să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ¹⁴ Şi atunci El^(CC) va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră^(CD) de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! ¹⁵ Mulţi se^(CE) vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi. – ¹⁶ Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei.” ¹⁷ Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde^(CF) Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea^(CG). ¹⁸ Iată^(CH), eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem^(CI) nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului. ¹⁹ Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi^(CJ) pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc^(CK) şi bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe^(CL) cei morţi pentru cei vii? ²⁰ La^(CM) lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu^(CN) vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. ²¹ El va pribegi prin ţară apăsat şi flămând şi, când îi va fi foame, se va mânia, şi va huli^(CO) pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va^(CP) uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric^(CQ) beznă.