Beginning

¹ Binecuvântează, suflete, pe^(A) Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete, pe Domnul
şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
³ El^(B) îţi iartă toate fărădelegile tale,
El îţi vindecă^(C) toate bolile tale,
⁴ El îţi izbăveşte^(D) viaţa din groapă,
El te încununează^(E) cu bunătate şi îndurare;
⁵ El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea
şi te face să^(F) întinereşti iarăşi ca vulturul.
⁶ Domnul face dreptate^(G) şi judecată tuturor celor asupriţi.
⁷ El Şi-a arătat^(H) căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
⁸ Domnul este îndurător^(I) şi milostiv,
îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
⁹ El nu^(J) Se ceartă fără încetare
şi nu ţine mânia pe vecie.
¹⁰ Nu ne face după^(K) păcatele noastre,
nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
¹¹ Ci^(L), cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
¹² cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult depărtează^(M) El fărădelegile noastre de la noi.
¹³ Cum^(N) se îndură un tată de copiii lui,
aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
¹⁴ Căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aduce^(O) aminte că suntem ţărână^(P).
¹⁵ Omul – zilele^(Q) lui sunt ca iarba,
şi înfloreşte ca^(R) floarea de pe câmp!
¹⁶ Când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi locul^(S) pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
¹⁷ Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El
şi îndurarea Lui, pentru^(T) copiii copiilor lor,
¹⁸ pentru^(U) cei ce păzesc legământul Lui
şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.
¹⁹ Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie^(V) în ceruri
şi domnia^(W) Lui stăpâneşte peste tot.
²⁰ Binecuvântaţi^(X) pe Domnul, îngerii Lui,
care sunteţi tari în putere, care împliniţi^(Y) poruncile Lui
şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui!
²¹ Binecuvântaţi^(Z) pe Domnul, toate oştirile Lui,
robii^(AA) Lui, care faceţi voia Lui!
²² Binecuvântaţi^(AB) pe Domnul, toate lucrările Lui,
în toate locurile stăpânirii Lui!
Binecuvântează^(AC), suflete, pe Domnul!

¹ Binecuvântează, suflete, pe^(AD) Domnul!
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu^(AE) eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
² Te^(AF) înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi^(AG) cerurile ca un cort.
³ Cu^(AH) apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale;
din^(AI) nori Îţi faci carul
şi^(AJ) umbli pe aripile vântului.
⁴ Din vânturi Îţi faci^(AK) soli
şi din flăcări^(AL) de foc, slujitori.
⁵ Tu ai aşezat^(AM) pământul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina.
⁶ Tu îl acoperiseşi cu^(AN) adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit^(AO),
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
⁸ suindu-se pe munţi^(AP) şi pogorându-se în văi,
până la locul^(AQ) pe care li-l hotărâseşi Tu.
⁹ Le-ai pus o margine^(AR) pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să^(AS) nu se mai întoarcă să acopere pământul.
¹⁰ Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
¹¹ Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
¹² Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
¹³ Din locaşul Tău cel înalt Tu^(AT) uzi munţii;
şi se satură^(AU) pământul de rodul^(AV) lucrărilor Tale.
¹⁴ Tu^(AW) faci să crească iarba pentru vite
şi verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană^(AX):
¹⁵ vin^(AY), care înveseleşte inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
şi pâine, care-i întăreşte inima.
¹⁶ Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care^(AZ) i-a sădit El.
¹⁷ În ei îşi fac păsările cuiburi;
iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
¹⁸ munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri^(BA).
¹⁹ El a făcut^(BB) luna ca să arate vremurile;
soarele ştie^(BC) când trebuie să apună.
²⁰ Tu aduci^(BD) întunericul şi se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
²¹ puii^(BE) de lei mugesc după pradă
şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
²² Când răsare soarele, ele fug înapoi
şi se culcă în vizuinile lor.
²³ Dar omul iese la lucrul^(BF) său
şi la munca lui până seara.
²⁴ Cât^(BG) de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune
şi pământul este plin de făpturile Tale.
²⁵ Iată marea cea întinsă şi mare:
în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare
mici şi mari.
²⁶ Acolo pe ea umblă corăbiile
şi în ea este leviatanul^(BH) acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
²⁷ Toate^(BI) aceste vieţuitoare Te aşteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
²⁸ Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
²⁹ Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei^(BJ) Tu suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărâna lor.
³⁰ Îţi trimiţi^(BK) Tu suflarea: ele sunt zidite
şi înnoieşti astfel faţa pământului.
³¹ În veci să ţină slava Domnului!
Să Se^(BL) bucure Domnul de lucrările Lui!
³² El priveşte pământul, şi pământul se^(BM) cutremură;
atinge^(BN) munţii, şi ei fumegă.
³³ Voi^(BO) cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!
³⁴ Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
³⁵ Să piară^(BP) păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează^(BQ), suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!

¹ Lăudaţi^(BR) pe Domnul, chemaţi Numele Lui!
Faceţi^(BS) cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
² Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui!
Vorbiţi^(BT) despre toate minunile Lui!
³ Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
⁴ Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui,
căutaţi^(BU) necurmat Faţa Lui!
⁵ Aduceţi-vă aminte^(BV) de semnele minunate pe care le-a făcut,
de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
⁶ sămânţă a robului Său Avraam,
copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
⁷ Domnul este Dumnezeul nostru:
Judecăţile^(BW) Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.
⁸ El Îşi aduce^(BX) aminte totdeauna de legământul Lui,
de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
⁹ de legământul pe^(BY) care l-a încheiat cu Avraam,
şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
¹⁰ El l-a făcut lege pentru Iacov,
legământ veşnic pentru Israel,
¹¹ zicând: „Ţie^(BZ) îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire,
care v-a căzut la sorţ.”
¹² Pe atunci^(CA), ei erau puţini la număr,
foarte puţini la număr, şi^(CB) străini în ţară;
¹³ mergeau de la un neam la altul
şi de la o împărăţie la un alt popor,
¹⁴ dar n-a dat voie^(CC) nimănui să-i asuprească
şi a pedepsit^(CD) împăraţi din pricina lor.
¹⁵ „Nu vă atingeţi de unşii Mei”, a zis El,
„şi nu faceţi rău prorocilor Mei!”
¹⁶ A chemat^(CE) foametea asupra ţării
şi a tăiat^(CF) orice mijloc de trai.
¹⁷ Le-a trimis^(CG) înainte pe un om;
Iosif^(CH) a fost vândut ca rob.
¹⁸ I-au strâns picioarele în^(CI) lanţuri,
l-au pus în fiare
¹⁹ până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el
şi până când l-a încercat Cuvântul^(CJ) Domnului.
²⁰ Atunci, împăratul a trimis^(CK) să-i scoată lanţurile
şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.
²¹ L-a^(CL) pus domn peste casa lui
şi dregătorul tuturor averilor lui,
²² ca să lege după plac pe domnitorii lui
şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
²³ Atunci, Israel a venit în Egipt^(CM)
şi Iacov a locuit în^(CN) ţara lui Ham.
²⁴ Domnul^(CO) a înmulţit pe poporul Său foarte mult
şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.
²⁵ Acestora le-a schimbat^(CP) inima, până acolo că au urât pe poporul Lui
şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.
²⁶ A trimis^(CQ) pe robul Său Moise
şi pe Aaron, pe^(CR) care-l alesese.
²⁷ Prin puterea Lui, ei^(CS) au făcut semne minunate în mijlocul lor,
au^(CT) făcut minuni în ţara lui Ham.
²⁸ A^(CU) trimis întuneric şi a adus negura,
ca să nu^(CV) fie neascultători la Cuvântul Lui.
²⁹ Le-a prefăcut^(CW) apele în sânge
şi a făcut să le piară toţi peştii.
³⁰ Ţara^(CX) lor a forfotit de broaşte
până în odăile împăraţilor lor.
³¹ El a zis^(CY), şi au venit muşte otrăvitoare,
păduchi pe tot ţinutul lor.
³² În^(CZ) loc de ploaie, le-a dat grindină
şi flăcări de foc în ţara lor.
³³ Le-a bătut^(DA) viile şi smochinii
şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor.
³⁴ El a zis^(DB), şi au venit lăcuste,
lăcuste fără număr,
³⁵ care au mâncat toată iarba din ţară
şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.
³⁶ A^(DC) lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor,
toată pârga^(DD) puterii lor.
³⁷ A scos^(DE) pe poporul Său cu argint şi aur,
şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.
³⁸ Egiptenii^(DF) s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucase groaza de ei.
³⁹ A^(DG) întins un nor ca să-i acopere şi focul ca să lumineze noaptea.
⁴⁰ La^(DH) cererea lor, a trimis prepeliţe
şi i-a săturat cu pâine^(DI) din cer.
⁴¹ A deschis^(DJ) stânca şi au curs ape,
care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
⁴² Căci Şi-a adus aminte de Cuvântul^(DK) Lui cel sfânt
şi de robul Său Avraam.
⁴³ A scos pe poporul Său cu veselie,
pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
⁴⁴ Le-a^(DL) dat pământurile neamurilor
şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,
⁴⁵ ca^(DM) să păzească poruncile Lui
şi să ţină legile Lui.
Lăudaţi pe Domnul!