Beginning

Necredinţa şi pedeapsa lui Israel

1 Prorocia^(A) lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. ² Ascultaţi^(B), ceruri, şi ia aminte, Pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii^(C), dar ei s-au răsculat împotriva Mea. ³ Boul^(D) îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu^(E) Mă cunoaşte, poporul Meu nu^(F) ia aminte la Mine.” ⁴ Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă^(G) de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… ⁵ Ce^(H) pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! ⁶ Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse^(I), nelegate şi nealinate cu untdelemn: ⁷ ţara^(J) vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici. ⁸ Şi fiica Sionului a rămas ca^(K) o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveţi, ca^(L) o cetate împresurată. ⁹ De^(M) nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma^(N) şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Nu jertfe şi sărbători

¹⁰ Ascultaţi Cuvântul Domnului, căpetenii^(O) ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! ¹¹ „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor^(P) voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. ¹² Când veniţi să^(Q) vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? ¹³ Nu mai aduceţi daruri^(R) de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare^(S), nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! ¹⁴ Urăsc lunile^(T) voastre cele noi şi praznicele^(U) voastre; Mi-au ajuns o povară, nu^(V) le mai pot suferi. ¹⁵ Când^(W) vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât^(X) de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge^(Y)!”

Îndemn la pocăinţă

¹⁶ „Spălaţi-vă^(Z) deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi^(AA) să mai faceţi răul! ¹⁷ Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi^(AB) dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – ¹⁸ Veniţi totuşi să^(AC) ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face^(AD) albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. ¹⁹ De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării, ²⁰ dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci^(AE) gura Domnului a vorbit.” ²¹ Vai, cetatea^(AF) aceea credincioasă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! ²² Argintul^(AG) tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. ²³ Mai-marii^(AH) tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi^(AI) cu hoţii, toţi^(AJ) iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului^(AK) nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei. ²⁴ De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală^(AL) potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei. ²⁵ Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi^(AM) voi topi zgura cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. ²⁶ Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca^(AN) odinioară şi pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită^(AO) cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” ²⁷ Sionul va fi mântuit prin judecată şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate. ²⁸ Dar pieirea^(AP) va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. ²⁹ Vă va fi ruşine de terebinţii^(AQ) în care găseaţi plăcere şi^(AR) veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi, ³⁰ căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. ³¹ Omul^(AS) tare va fi ca^(AT) un câlţ şi lucrarea lui ca o scânteie; amândoi vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge.

2 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului. ² Se^(AU) va întâmpla în^(AV) scurgerea vremurilor că^(AW) muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi^(AX) toate neamurile se vor îngrămădi spre el. ³ Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi^(AY), să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci^(AZ) din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului. ⁴ El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor^(BA) făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu^(BB) vor mai învăţa războiul. ⁵ „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm^(BC) în lumina Domnului!” ⁶ Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de^(BD) idolii Răsăritului şi dedaţi^(BE) la vrăjitorie ca filistenii şi^(BF) se unesc cu fiii străinilor. ⁷ Ţara lor este plină^(BG) de argint şi de aur şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr. ⁸ Dar ţara lor este plină^(BH) şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. ⁹ De aceea cei mici vor fi coborâţi şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. ¹⁰ „Intră^(BI) în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!” ¹¹ Omul va trebui să-şi plece privirea^(BJ) semeaţă şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat^(BK) în ziua aceea. ¹² Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat: ¹³ împotriva tuturor cedrilor^(BL) înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; ¹⁴ împotriva^(BM) tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice; ¹⁵ împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva^(BN) tuturor zidurilor întărite; ¹⁶ împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. ¹⁷ Mândria^(BO) omului va fi smerită şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în^(BP) ziua aceea. ¹⁸ Toţi idolii vor pieri. ¹⁹ Oamenii vor intra în peşterile^(BQ) stâncilor şi în crăpăturile pământului, de^(BR) frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să^(BS) îngrozească pământul. ²⁰ În^(BT) ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci, ²¹ şi^(BU) vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor de frica^(BV) Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. ²² Nu vă mai încredeţi^(BW) dar în om, în^(BX) ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preţ are el?

3 Domnul, Dumnezeul oştirilor, va^(BY) lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin^(BZ) şi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine şi orice izvor de apă, ² pe viteaz^(CA) şi pe omul de război, pe judecător şi pe proroc, pe ghicitor şi pe bătrân, ³ pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit. ⁴ „Le voi da băieţi^(CB) drept căpetenii – zice Domnul – şi nişte copii vor stăpâni peste ei.” ⁵ Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân şi omul de nimic, pe cel pus în cinste. ⁶ Vor merge până acolo încât unul va apuca pe fratele său în casa părintească şi-i va zice: „Tu ai o haină, fii căpetenia noastră! Ia dărâmăturile acestea sub mâna ta!” ⁷ Dar, în aceeaşi zi, el va răspunde: „Nu pot să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pâine, nici haină: nu mă puneţi căpetenie peste popor.” ⁸ Se clatină Ierusalimul^(CC), se prăbuşeşte Iuda, pentru că vorbele şi faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile Lui măreţe. ⁹ Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor şi, ca sodomiţii^(CD), îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele! ¹⁰ Bine^(CE) de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci^(CF) se va bucura de rodul faptelor lui. ¹¹ Vai de cel rău! Lui îi va merge rău^(CG), căci va culege rodul faptelor lui. ¹² Poporul meu este asuprit de nişte copii^(CH) şi-l stăpânesc nişte femei! Poporul meu, cârmuitorii^(CI) tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli! ¹³ Domnul Se înfăţişează la judecată^(CJ), stă în picioare ca să judece popoarele. ¹⁴ Domnul intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai-marii lui: „Voi aţi mâncat via^(CK)! Prada luată de la sărac este în casele voastre! ¹⁵ Cu ce drept călcaţi^(CL) voi în picioare pe poporul Meu şi apăsaţi pe săraci?” zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. ¹⁶ Domnul zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel şi zornăiesc cu verigile de la picior, ¹⁷ Domnul va pleşuvi^(CM) creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi^(CN) ruşinea”. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare şi sorişorii, şi lunişoarele^(CO), ¹⁹ cerceii, brăţările şi maramele; ²⁰ legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâiele, cutiile cu mirosuri şi băierele descântate; ²¹ inelele şi verigile de la nas; ²² hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile; ²³ oglinzile şi cămăşile subţiri, turbanele şi maramele uşoare. ²⁴ Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv^(CP); în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe. ²⁵ Bărbaţii tăi vor cădea ucişi de sabie şi vitejii tăi, în luptă. ²⁶ Porţile^(CQ) fiicei Sionului vor geme şi se vor jeli şi ea va şedea despuiată pe pământ.

4 Şapte femei vor apuca în^(CR) ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca^(CS) pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara^(CT) de peste noi!”

Proslăvirea Sionului

² În vremea aceea, odrasla^(CU) Domnului va fi plină de măreţie şi slavă şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel. ³ Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se^(CV) va numi „sfânt”, oricine va fi scris^(CW) printre cei vii, la Ierusalim. ⁴ După ce va spăla Domnul^(CX) murdăriile fiicelor Sionului şi va curăţi Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii, ⁵ Domnul va aşeza, peste toată întinderea Muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor^(CY) de fum ziua şi un foc^(CZ) de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, ⁶ o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost^(DA) şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.