Beginning

¹ Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzeşte-mă^(A) de oamenii asupritori,
² care cugetă lucruri rele în inima lor
şi sunt totdeauna^(B) gata să aţâţe războiul!
³ Ei îşi ascut limba ca un şarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă^(C).
⁴ Păzeşte-mă^(D), Doamne, de mâinile celui rău!
Fereşte-mă^(E) de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
⁵ Nişte^(F) îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri,
pun reţele de-a lungul drumului
şi îmi întind capcane.
⁶ Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
⁷ Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
⁸ Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca^(G) să nu se fălească!
⁹ Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă^(H) nelegiuirea buzelor lor!
¹⁰ Cărbuni^(I) aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
¹¹ Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ
şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
¹² Ştiu că Domnul face^(J) dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiţi.
¹³ Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

¹ Doamne, eu Te chem; vino degrabă^(K) la mine!
Ia aminte la glasul meu când Te chem!
² Ca^(L) tămâia să fie rugăciunea^(M) mea înaintea Ta
şi ca^(N) jertfa de seară să fie ridicarea^(O) mâinilor mele!
³ Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele
şi păzeşte uşa buzelor mele!
⁴ Nu-mi abate inima la lucruri rele,
la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul,
şi^(P) să nu mănânc din ospeţele lor!
⁵ Lovească-mă cel^(Q) neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită;
pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu.
Să nu-mi întorc capul de la ea:
dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
⁶ Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor,
atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
⁷ Cum se brăzdează şi se spintecă pământul,
aşa ni se risipesc oasele la^(R) gura mormântului.
⁸ De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept^(S) ochii,
la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
⁹ Păzeşte-mă de^(T) cursa pe care mi-o întind ei
şi de piedicile celor ce fac răul!
¹⁰ Să cadă^(U) cei răi în laţurile lor
în timp ce eu să scap!

¹ Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
² Îmi vărs^(V) necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
³ Când^(W) îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe^(X) drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
⁴ Aruncă-Ţi^(Y) ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni^(Z) nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
⁵ Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu^(AA) eşti scăparea mea,
partea^(AB) mea de moştenire pe^(AC) pământul celor vii.”
⁶ Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit^(AD) de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
⁷ Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare^(AE) când^(AF) îmi vei face bine.

¹ Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele!
Ascultă-mă în^(AG) credincioşia şi dreptatea Ta!
² Nu^(AH) intra la judecată cu robul Tău!
Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea^(AI) Ta.
³ Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul,
îmi calcă viaţa în picioare la pământ:
mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce au murit de multă vreme.
⁴ Îmi^(AJ) este mâhnit duhul în mine,
îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
⁵ Mi-aduc^(AK) aminte de zilele de odinioară,
mă gândesc la toate lucrările Tale,
cuget la lucrarea mâinilor Tale.
⁶ Îmi întind^(AL) mâinile spre Tine;
îmi suspină sufletul^(AM) după Tine, ca un pământ uscat.
⁷ Grăbeşte de m-ascultă, Doamne!
Mi se topeşte duhul:
nu-mi ascunde Faţa Ta!
Căci^(AN) aş ajunge atunci ca cei ce se pogoară în groapă!
⁸ Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă^(AO) bunătatea Ta,
căci mă încred în Tine.
Arată-mi^(AP) calea pe care trebuie să umblu,
căci la Tine îmi înalţ^(AQ) sufletul.
⁹ Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne,
căci la Tine caut adăpost.
¹⁰ Învaţă-mă^(AR) să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul^(AS) Tău cel bun să mă călăuzească pe calea^(AT) cea dreaptă!
¹¹ Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă^(AU);
în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
¹² În bunătatea Ta, nimiceşte^(AV) pe vrăjmaşii mei
şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu,
căci eu^(AW) sunt robul Tău.

¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi^(AX) deprinde mâinile la luptă,
degetele la bătălie,
² Binefăcătorul^(AY) meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost,
care-mi supune pe poporul meu!
³ Doamne^(AZ), ce este omul ca să iei cunoştinţă de el,
fiul omului ca să iei seama la el?
⁴ Omul^(BA) este ca o suflare,
zilele^(BB) lui sunt ca umbra care trece.
⁵ Pleacă^(BC) cerurile, Doamne, şi pogoară-Te!
Atinge^(BD) munţii, ca să fumege!
⁶ Fulgeră^(BE) şi risipeşte pe vrăjmaşii mei!
Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
⁷ Întinde-Ţi^(BF) mâinile de sus,
izbăveşte-mă^(BG) şi scapă-mă din apele cele mari,
din mâna fiilor^(BH) celui străin,
⁸ a căror gură spune neadevăruri^(BI)
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
⁹ Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare^(BJ) nouă,
Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde.
¹⁰ Tu, care^(BK) dai împăraţilor biruinţa,
care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
¹¹ izbăveşte-mă^(BL) şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin,
a căror gură spune neadevăruri
şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…
¹² Fiii noştri sunt ca^(BM) nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor;
fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
¹³ Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde;
turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:
¹⁴ viţelele noastre sunt prăsitoare;
nu-i nicio pagubă, nicio robie,
niciun ţipăt în uliţele noastre!
¹⁵ Ferice^(BN) de poporul care stă astfel!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

¹ Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu,
şi voi binecuvânta Numele tău în veci de veci!
² În fiecare zi Te voi binecuvânta
şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci!
³ Mare^(BP) este Domnul şi foarte vrednic de laudă,
şi mărimea^(BQ) Lui este nepătrunsă.
⁴ Fiecare^(BR) neam de om să laude lucrările Tale
şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
⁵ Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale
şi voi cânta minunile Tale.
⁶ Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată,
şi eu voi povesti mărimea Ta.
⁷ Să se trâmbiţeze aducerea-aminte de nemărginita Ta bunătate,
şi să se laude dreptatea Ta!
⁸ Domnul este milostiv şi plin de îndurare^(BS),
îndelung răbdător şi plin de bunătate.
⁹ Domnul este bun^(BT) faţă de toţi
şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
¹⁰ Toate^(BU) lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!
Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta.
¹¹ Vor spune slava Împărăţiei Tale
şi vor vesti puterea Ta,
¹² ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta
şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
¹³ Împărăţia^(BV) Ta este o împărăţie veşnică
şi stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.
¹⁴ Domnul sprijină pe toţi cei ce cad
şi îndreaptă^(BW) pe cei încovoiaţi.
¹⁵ Ochii^(BX) tuturor nădăjduiesc în Tine,
şi Tu^(BY) le dai hrana la vreme.
¹⁶ Îţi deschizi mâna
şi^(BZ) saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
¹⁷ Domnul este drept în toate căile Lui
şi milostiv în toate faptele Lui.
¹⁸ Domnul este lângă^(CA) toţi cei ce-L cheamă,
lângă cei ce-L cheamă cu toată^(CB) inima.
¹⁹ El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,
le aude strigătul şi-i scapă.
²⁰ Domnul^(CC) păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc
şi nimiceşte pe toţi cei răi.
²¹ Gura mea să vestească lauda Domnului
şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!