Book of Common Prayer
Psalmul 8
Pentru dirijor. De cântat în ghitit[a]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri![b]
2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
ai întemeiat o fortăreaţă
împotriva duşmanilor Tăi,
ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul.
3 Când privesc cerurile,
lucrarea mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic:
4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu[c]
şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste.
6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale;
i-ai pus totul sub picioare:
7 oi şi boi deopotrivă,
chiar şi fiarele câmpului;
8 păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile mărilor.
9 Doamne, Stăpânul nostru,
cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!
Psalmul 148
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L în înălţimi!
2 Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L, toată oştirea Lui!
3 Lăudaţi-L, soare şi lună,
lăudaţi-L, stele strălucitoare, toate!
4 Lăudaţi-L, ceruri preaînalte,
şi voi, ape de deasupra cerurilor!
5 Să laude Numele Domnului,
căci El a poruncit şi acestea au fost făcute!
6 El le-a aşezat la locul lor pe vecie
printr-o lege pe care nu o va încălca.[a]
7 Lăudaţi-L pe Domnul, cei de pe pământ,
monştri ai apelor şi toate adâncurile,
8 fulgerul[b] şi grindina, zăpada şi ceaţa,
vântul năprasnic ce-I împlineşte porunca,
9 munţii şi toate dealurile,
copacii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate vitele,
târâtoarele şi păsările înaripate,
11 regii pământului şi toate neamurile,
prinţii şi toţi demnitarii pământului,
12 tinerii şi tinerele,
bătrânii şi copiii deopotrivă!
13 Să laude cu toţii Numele Domnului,
pentru că numai Numele Lui este înălţat,
iar măreţia Lui este mai presus de pământ şi ceruri!
14 El înalţă puterea poporului Său[c];
aceasta este o pricină de laudă pentru credincioşii Săi,
pentru fiii lui Israel, poporul care Îi este aproape.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Domnul vorbeşte
38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună
şi toţi fiii lui Dumnezeu[a] strigau de bucurie?
Fiul, superior îngerilor
1 În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, 2 însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. 3 El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi, 4 devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a]?
Şi, din nou:
„Eu voi fi Tatăl Lui,
iar El va fi Fiul Meu.“[b]
6 Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[c], spune:
„Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[d]
7 Iar despre îngeri spune:
„Din vânturi El Îşi face îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.“[e]
8 Însă despre Fiul zice:
„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci,
iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“[f]
10 Şi:
„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt
şi vor fi schimbate ca pe o haină.
Tu însă rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“[g]
13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Şezi la dreapta Mea
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!“[h]?
14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?
Psalmul 34[a]
Al lui David. Compus pe vremea când acesta s-a prefăcut a fi nebun înaintea lui Abimelek şi a plecat izgonit de acesta.
1 Îl voi lăuda pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea!
2 Sufletul meu se laudă în Domnul;
să audă şi să se bucure cei smeriţi!
3 Măriţi pe Domnul împreună cu mine!
Să înălţăm cu toţii Numele Lui!
4 L-am căutat pe Domnul, şi El mi-a răspuns;
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Cei care privesc spre El, se luminează,[b]
iar feţele nu li se umplu de ruşine.[c]
6 Acest necăjit a strigat, iar Domnul l-a auzit
şi l-a scăpat de toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului îşi[d] aşază tabăra
împrejurul celor ce se tem de Domnul[e] şi-i salvează.
8 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui,
căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic!
10 Puii de leu duc lipsă şi flămânzesc,
dar cei ce se tem de Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Apropiaţi-vă, fiilor, ascultaţi-mă,
şi vă voi învăţa frica de Domnul!
12 Cine este omul care doreşte viaţa
şi vrea să vadă zile bune?
13 Acela să-şi păzească limba de rău
şi buzele – de cuvinte înşelătoare!
14 Să renunţe la rău şi să facă binele!
Să caute pacea şi s-o urmărească!
15 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi,
iar urechile Lui iau aminte la strigătul[f] lor.
16 Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul,
ca să le şteargă amintirea de pe pământ.
17 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i izbăveşte din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i izbăveşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe necazuri are parte cel drept,
dar Domnul îl izbăveşte din toate.
20 El îi păzeşte toate oasele
şi nici unul măcar nu îi va fi rupt.
21 Răul va aduce moartea celui nelegiuit,
iar cei ce-l urăsc pe cel drept vor fi pedepsiţi.
22 Domnul îi răscumpără pe slujitorii Săi
şi nici unul din cei ce-şi găsesc refugiul în El nu este pedepsit.
Psalmul 150
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul în Lăcaşul Lui cel sfânt!
Lăudaţi-L în întinderea cerurilor Lui măreţe!
2 Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari,
lăudaţi-L pentru măreţia Sa nemărginită!
3 Lăudaţi-L în sunet de corn,
lăudaţi-L cu harfa şi cu lira!
4 Lăudaţi-L cu tamburine şi cu dansuri,
lăudaţi-L cu instrumente cu corzi şi cu fluiere!
5 Lăudaţi-L cu chimvale zăngănitoare,
lăudaţi-L cu chimvale răsunătoare!
6 Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
uleiul care dă strălucire feţei
şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
În ea mişună vieţuitoare fără număr,
vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.
27 Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
21 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! 22 Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. 23 Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!
24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,
soarele se va întuneca,
luna nu-şi va mai da lumina,
25 stelele vor cădea din cer
şi puterile din ceruri vor fi clătinate.[a]
26 Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori[b], cu mare putere şi slavă. 27 Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.