Book of Common Prayer
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[a]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Psalmul 100
Un psalm de mulţumire
1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[e];
suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
şi în curţile Lui – cu laudă!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
şi din neam în neam credincioşia Lui.
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[b]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[c],
ca în ziua de la Masa[d], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Domnul acuză poporul şi pe preoţi
4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, israeliţi,
căci Domnul are o acuză
împotriva locuitorilor ţării:
„Nu există credincioşie, nu există bunătate[a],
nu există cunoştinţă de Dumnezeu în ţară!
2 Fiecare jură strâmb[b], înşală, ucide,
fură şi comite adulter.
Ei năpăstuiesc,
iar vărsările de sânge se ţin lanţ.
3 De aceea ţara jeleşte[c]
şi toţi cei ce locuiesc în ea sunt sleiţi;
fiarele câmpului, păsările cerului
şi peştii mării sunt pe cale să piară.
4 Dar nimeni să nu certe pe altcineva,
nici un om să nu acuze pe altul.
Poporul tău este asemenea celor
ce acuză un preot.[d]
5 Te vei împiedica ziua,
iar profetul se va împiedica împreună cu tine noaptea.
O voi nimici pe mama ta[e] –
6 poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoştinţă.
Pentru că ai respins cunoştinţa,
şi Eu te resping ca preot al Meu!
Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău,
şi Eu îţi voi uita fiii!
7 Cu cât s-au înmulţit[f] preoţii,
cu atât au păcătuit mai mult împotriva Mea.
Ei au dat[g] slava lor[h] în schimbul ruşinii.
8 Ei se hrănesc cu păcatele poporului Meu
şi le savurează sufletul după fărădelegile lui.[i]
9 Dar şi preotul va avea aceeaşi soartă cu cea a poporului:
îi voi pedepsi pe amândoi după căile lor,
le voi răsplăti după faptele lor.
Idolatria lui Israel
10 Vor mânca, dar nu se vor sătura,
se vor prostitua, dar nu se vor înmulţi,
căci L-au părăsit pe Domnul
şi s-au dedat la
Pavel, în drum spre Ierusalim
21 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. 2 Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. 3 Ne-a apărut în zare insula Cipru şi, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia. 4 I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei timp de şapte zile. Aceştia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ce anume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim.[a] 5 Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat călătoria. Toţi, împreună cu soţiile şi copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe ţărm, ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat. 6 Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alţii, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7 Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei timp de o zi. 8 În ziua următoare am plecat şi ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am rămas la el. 9 Acesta avea patru fete fecioare, care profeţeau. 10 Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea 11 şi a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat picioarele şi mâinile, zicând: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine brâul acesta şi-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“ 12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât şi localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ 14 Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“
Curăţirea unui bolnav de lepră
12 În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră[a]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:
– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[b]!
13 Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:
– Da, vreau. Fii curăţit!
Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.
14 Isus i-a poruncit:
– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,[c] ca mărturie pentru ei.
15 Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. 16 El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.
Vindecarea unui paralitic
17 Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei[d] şi cărturari[e], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat[f] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei[g] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi[h], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.
20 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Cărturarii[i] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22 Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 24 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[j] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.