Book of Common Prayer
Psalmul 45
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil[a]. Un cântec de dragoste.
1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă.
Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“
Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!
2 Eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor!
Harul este revărsat pe buzele tale;
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule,
splendoarea şi măreţia ta!
4 În măreţia ta, călăreşte biruitor
pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii!
Dreapta ta să înfăptuiască isprăvi de temut!
5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui
şi popoarele să cadă sub picioarele tale![b]
6 Tronul Tău, Dumnezeule[c], este pentru veci de veci,
iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu smirnă, aloe şi casia.
În palate de fildeş, instrumentele cu corzi te înveselesc.
9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare[d],
regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir.
10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta.
Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului[e] va veni cu daruri;
oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului;
veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui;
este însoţită de fecioare,
care sunt aduse înaintea ta.[f]
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie,
iar ele intră în palatul regelui.
16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.
Psalmul 47
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Bateţi din palme, toate popoarele!
Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
2 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
El este Mare Împărat peste întreg pământul!
3 El ne supune popoarele
şi pune sub picioarele noastre neamurile.
4 El ne alege moştenirea,
mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
cântaţi-I un maschil[a]!
8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
9 Nobilii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile[b] pământului!
El este preaînălţat!
Psalmul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.
1 Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[c], aşa este muntele Sionului,
cetatea[d] marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu
se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4 Iată că regii se adunaseră
şi înaintaseră cu toţii,
5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit şi au fugit.
6 Acolo i-a apucat frica,
i-a cuprins durerea ca la naştere.
7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit
care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[e].
8 Ceea ce am auzit,
am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
şi satele lui Iuda se înveselesc
din pricina judecăţilor Tale.
12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
străbateţi-i[f] citadelele,
ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
29 Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:
2 „O! de-aş mai fi ca în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!
3 Când candela Lui lumina peste capul meu
şi prin lumina Lui umblam în întuneric!
4 Când eram în zilele puterii mele,
când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic era încă cu mine
şi copiii mei erau în jurul meu,
6 când mi se scăldau paşii în smântână,
iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.
7 Când mergeam la poarta cetăţii,
când îmi pregăteam scaunul în piaţă,
8 cei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi
şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,
9 conducătorii se opreau din vorbit
şi-şi puneau mâna la gură,
10 glasul căpeteniilor amuţea
şi li se lipea limba de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă vorbea de bine
şi oricine mă vedea era de partea mea,
12 pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor
şi pe orfanul care nu avea sprijin.
13 Omul care murea mă binecuvânta;
făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină,
judecata dreaptă îmi era robă şi turban;
15 eram ochi pentru cel orb
şi picior pentru cel olog;
16 eram tată pentru cel în nevoie
şi cercetam cauza celui străin.
17 Zdrobeam colţii celui nedrept
şi smulgeam prada din dinţii lui.
18 Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu
şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Rădăcinile mele vor ajunge la apă
şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;
20 gloria mea va fi mereu proaspătă,
iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»
În Iconia
14 În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. 2 Însă iudeii care n-au crezut au stârnit şi au înveninat sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3 Totuşi Pavel şi Barnabas au rămas mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care adeverea Cuvântul harului Său, dând voie să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Mulţimea din cetate s-a împărţit: unii erau cu iudeii, iar alţii erau cu apostolii. 5 Neamurile şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, s-au înţeles să le facă rău şi să-i omoare cu pietre, 6 dar Pavel şi Barnabas au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei, Listra şi Derbe, şi în împrejurimi; 7 şi au vestit Evanghelia şi acolo.
În Listra şi Derbe
8 În Listra stătea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind schilod încă din pântecele mamei lui. 9 El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!“ El a sărit în sus şi a început să meargă. 11 Când au văzut mulţimile ce a făcut Pavel, au strigat în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“[a] 12 Pe Barnabas îl numeau Zeus[b], iar pe Pavel – Hermes[c], pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus boi şi ghirlande de flori la porţi şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit afară, în mijlocul mulţimii, strigând: 15 „Oamenilor, de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi suntem oameni de aceeaşi natură ca şi voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri nefolositoare[d] la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 16 În generaţiile trecute, El le-a lăsat pe toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17 măcar că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană şi umplându-vă inimile de bucurie!“ 18 Chiar şi cu aceste cuvinte, cu greu au reuşit să împiedice mulţimile să le aducă jertfă.
31 Iudeii au luat din nou pietre ca să arunce în El.
32 Isus le-a zis:
– V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?
33 Iudeii I-au răspuns:
– Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care eşti om, Te faci Dumnezeu!
34 Isus le-a zis:
– Nu este scris în Legea[a] voastră: „Eu am zis: «Sunteţi dumnezei[b]!»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu El i-a numit „dumnezei“, şi Scriptura nu poate fi anulată, 36 puteţi spune voi despre Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume că rosteşte blasfemii, şi aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările acestea, ca să cunoaşteţi şi să înţelegeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl!
39 Atunci au încercat din nou să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor. 40 Apoi S-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat!“ 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.