Book of Common Prayer
Psalmul 40
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Am nădăjduit în Domnul,
iar El S-a aplecat înspre mine
şi mi-a ascultat strigătul.
2 M-a scos din groapa pieirii,
din murdăria mocirlei.
Mi-a pus piciorul pe stâncă
şi mi-a întărit paşii.
3 Mi-a pus în gură un cântec nou,
o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea, se vor teme
şi se vor încrede în Domnul.
4 Ferice de omul
care îşi pune încrederea în Domnul,
care nu se abate spre cei mândri
şi nici spre cei ce se închină la idoli[a]!
5 Doamne, Dumnezeul meu,
multe sunt minunile şi planurile Tale
pe care le-ai făcut faţă de noi!
Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!
Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele,
dar sunt prea multe ca să le povestesc!
6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns[b] urechile[c].
Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată că vin!
În sulul cărţii este scris despre mine.
8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
Legea Ta este înăuntrul meu.“
9 Vestesc dreptatea Ta
în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
că nu-mi închid buzele!
10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
în adunarea cea mare.
11 Doamne, nu-Ţi opri
mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
să mă păzească mereu!
12 Căci rele fără număr
mă înconjoară;
păcatele mele m-au copleşit
şi nu mai sunt în stare să văd;
sunt mai multe decât perii capului meu
şi-mi înmoaie inima.
13 Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii,
cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor
cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“
16 Să tresalte de veselie însă şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“
17 Cât despre mine, eu sunt chinuit şi în nevoie,
dar Stăpânul se va gândi la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu, nu întârzia!
Psalmul 54
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil[a] al lui David compus pe vremea când zifiţii s-au dus la Saul şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David printre noi?“
1 Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău,
fă-mi dreptate prin puterea Ta!
2 Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea,
pleacă-Ţi urechea la cuvintele gurii mele!
3 Nişte străini se ridică împotriva mea
şi nişte asupritori caută să-mi ia viaţa;
ei nu ţin seama de Dumnezeu!Sela
4 Iată că Dumnezeu îmi vine în ajutor;
Stăpânul vine în sprijinul sufletului meu!
5 Fie ca El să răsplătească răul urmăritorilor mei[b];
în credincioşia Ta, nimiceşte-i!
6 Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun,
7 căci m-ai scăpat din toate necazurile
şi am putut privi de sus la duşmanii mei.
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.
29 Iov şi-a continuat discursul şi a mai zis:
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur
sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25 sau dacă m-am bucurat de marea mea avere
şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,
26 dacă am privit soarele în strălucirea sa
sau luna mişcându-se în splendoarea ei
27 şi mi s-a amăgit în taină inima,
dacă mâna mea le-a dat sărutări,
28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.
29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura
sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască
cerând blestem peste vieţile lor,
31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
«Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte
şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33 dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii[a],
zăvorându-mi nedreptatea în inimă
34 pentru că m-aş fi temut de mulţime,
iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
tăcând şi neîndrăznind să ies afară …
35 Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte!
(Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36 O voi pune pe umăr,
o voi purta ca pe o coroană.
37 Îi voi da socoteală de toţi paşii mei,
mă voi apropia de El ca un prinţ.)
38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
şi dacă brazdele lui au plâns împreună,
39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc
sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu
şi neghină în loc de orz!“
Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.
12 Toată mulţimea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnabas şi pe Pavel istorisind toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei printre neamuri. 13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Bărbaţi, fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon[a] ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu Şi-a arătat grija luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:
16 «După aceea, Mă voi întoarce
şi voi ridica cortul căzut al lui David.
Îi voi ridica ruinele
şi-l voi reclădi,
17 ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul,
precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri[b]
18 şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»[c]
19 De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli[d], de adulter, de animale sugrumate[e] şi de sânge. 21 Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.“
30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. 31 Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat[a] în duh şi s-a tulburat. 34 A întrebat:
– Unde l-aţi pus?
Ei I-au răspuns:
– Doamne, vino şi vezi!
35 Isus a început să plângă.[b] 36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ 37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
Învierea lui Lazăr
38 Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:
– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!
40 Isus i-a zis:
– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat[c]! 42 Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ 43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.