Book of Common Prayer
Psalmul 101
Al lui David. Un psalm.
1 Voi cânta îndurarea şi judecata,
Ţie Îţi voi cânta, Doamne!
2 Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii.
Când vei veni la mine?
Voi umbla în integritatea inimii mele,
în mijlocul casei mele.
3 Nu voi pune nici o nelegiuire
înaintea ochilor mei!
Urăsc pe cei ce s-au abătut;
el nu se va lipi de mine!
4 Inima pervertită se va îndepărta de mine.
Nu vreau să cunosc răul!
5 Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns
îl voi reduce la tăcere;
pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
nu-l voi suferi.
6 Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară,
ca ei să locuiască cu mine;
cel ce umblă pe calea integrităţii
îmi va sluji.
7 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea
nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni
nu va sta în preajma mea.
8 În fiecare dimineaţă îi voi nimici
pe toţi cei răi din ţară,
ca să stârpesc din cetatea Domnului
pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.
Psalmul 109
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3 Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
şi se războiesc cu mine fără temei.
4 La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
dar eu mă rog.
5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
şi dragostea mea – cu ură.
6 Pune[a] un om rău împotriva lui
şi un acuzator[b] să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
8 Fie-i zilele puţine,
iar slujba lui s-o ia altul!
9 Să-i rămână fiii orfani,
şi soţia lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerşind
şi căutând printre ruine[c]!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
14 Să fie păstrată înaintea Domnului
aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte![d]
Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el![e]
18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i-a intrat în pântece ca apa
şi în oase – ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
şi a celor ce mă vorbesc de rău!
21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.
30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
în mijlocul multora Îl voi lăuda.
121 Judec cu dreptate:
nu mă da pe mâna asupritorilor mei!
122 Ia apărarea robului Tău,
ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
şi după promisiunea Ta cea dreaptă.
124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta
şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă,
şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
126 Doamne, este vremea să lucrezi,
căci au încălcat Legea Ta.
127 Pentru că iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul şi argintul
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale,
de aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
129 Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le împlineşte.
130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină
şi dă pricepere celor neştiutori[a].
131 Îmi deschid gura şi oftez,
căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău.
133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele[b] Tale
şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz.
134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului
şi-Ţi voi păzi hotărârile!
135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău
şi învaţă-mă orânduirile Tale.
136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi,
fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.
137 Doamne, Tu eşti drept,
iar judecăţile Tale sunt drepte!
138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte
şi pline de credincioşie!
139 Sunt mistuit de râvnă,
pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvintele Tale sunt bine încercate
şi robul Tău le iubeşte.
141 Eu sunt mic şi neînsemnat,
dar nu dau uitării hotărârile Tale.
142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie,
şi Legea Ta rămâne adevărată.
143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare,
însă poruncile Tale rămân desfătarea mea.
144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie.
Dă-mi pricepere, ca să pot trăi!
11 desfrânare,
la vin şi la must,
care iau minţile 12 poporului Meu.
Ei îşi întreabă bucata de lemn
şi un băţ îi sfătuieşte[a],
căci un duh de desfrâu îi duce în rătăcire.
Ei se prostituează, uitând de Dumnezeul lor.
13 Aduc jertfe pe vârfurile munţilor
şi ard tămâie pe dealuri,
sub stejari, sub plopi şi sub terebinţi,
căci umbra lor este plăcută.
De aceea fetele voastre se prostituează
şi nurorile voastre comit adulter.
14 Nu le voi pedepsi pe fetele voastre
pentru că se prostituează
şi nici pe nurorile voastre
pentru că comit adulter,
căci bărbaţii înşişi se retrag deoparte cu prostituatele
şi aduc jertfe cu prostituatele de la temple.
Un astfel de popor căruia îi lipseşte discernământul va ajunge la ruină.
15 Dacă tu, Israele, te prostituezi,
măcar Iuda să nu se facă vinovat!
Nu vă duceţi la Ghilgal,
nu vă suiţi la Bet-Aven[b]
şi nu juraţi cu: «Viu este Domnul!»
16 Israel este încăpăţânat
ca o juncă îndărătnică.
Deci cum o s-o mai pască Domnul
ca pe un miel pe o păşune întinsă?
17 Efraim[c] s-a unit cu idolii;
lăsaţi-l în pace!
18 Deşi băutura s-a sfârşit,
ei continuă să se prostitueze;
conducătorii lui iubesc mult ruşinea[d].
19 Un vânt îi va înfăşura cu aripile lui,
şi ei vor fi făcuţi de ruşine din pricina jertfelor lor.“
15 După zilele acelea, ne-am pregătit şi ne-am suit la Ierusalim. 16 Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.
Pavel în Ierusalim
17 Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, şi toţi bătrânii[a] au venit şi ei. 19 După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. 20 Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege! 21 Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile. 22 Ce este de făcut? Cu siguranţă vor auzi că ai sosit. 23 Fă deci ce-ţi spunem noi: avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ[b]. 24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuie[c] tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor şti toţi că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este aşa, ci că şi tu trăieşti păzind Legea. 25 Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate[d] şi de adulter.“
26 Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbaţi şi, a doua zi, după ce s-a curăţit împreună cu ei, a intrat în Templu şi a anunţat când va fi sfârşitul zilelor de curăţire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
Chemarea lui Levi
27 După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi[a], şezând la masa unde se colectau taxele[b] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 28 El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. 29 Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. 30 Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii[c]?“
31 Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“
Despre post
33 Ei I-au zis:
– Ucenicii[d] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des[e] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!
34 Isus le-a răspuns:
– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!
36 Le-a spus apoi şi o pildă[f]:
„Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche, pentru că altfel va rupe haina cea nouă, iar peticul din haina cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. 38 Ci vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi. 39 Şi nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: «Cel vechi este mai bun[g]!»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.