Book of Common Prayer
Psalmul 87
Al korahiţilor. Un psalm. Un cântec.
1 El i-a pus temelia în munţii cei sfinţi.
2 Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât oricare altă locuinţă din Iacov.
3 Lucruri slăvite s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!Sela
4 Voi aminti Rahabul[a] şi Babilonul
ca fiind printre cei ce Mă cunosc
– chiar şi Filistia şi Tirul, alături de Cuş –
şi voi zice: „Acesta a fost născut acolo!“
5 Cât despre Sion se va zice:
„Acesta şi acela au fost născuţi în el.“
şi Însuşi Cel Preaînalt îl va întări.
6 Domnul va scrie în registrul popoarelor:
„Acesta s-a născut acolo.“Sela
7 Cântăreţii şi cei ce joacă spun:
„Toate izvoarele mele sunt în tine!“
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[b] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!
Psalmul 136
1 – Daţi laudă Domnului căci este bun!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 – ...singurului Care face mari minuni,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 – ...Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 – ...Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 – ...soarele, ca să stăpânească ziua,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 – ...luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 – ...Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 – ...şi a scos pe Israel din mijlocul lor...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 – ...cu mână tare şi cu braţ întins,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 – ...Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie[a],...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 – ...l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 – ...şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 – ...Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 – ...Celui Ce a lovit regi mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 – ...Celui Ce a omorât regi puternici,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 – ...pe Sihon, regele amoriţilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 – ...pe Og, regele Başanului,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 – ...şi le-a dat ţara lor de moştenire,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 – ...de moştenire lui Israel, robul Lui,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 – ...pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 – ...şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 – ...pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi.
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
1 Acesta este Cuvântul Domnului care a venit la Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Iehoaş[a], regele lui Israel.[b]
Soţia şi copiii lui Osea
2 Când Domnul i-a vorbit pentru prima oară lui Osea, Domnul i-a zis astfel: „Du-te şi ia-ţi de soţie o femeie desfrânată şi copiii ai desfrânării, căci cei din ţară s-au prostituat foarte mult, părăsindu-L pe Domnul.“
3 El s-a dus şi a luat-o de soţie pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
4 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Izreel[c], căci peste puţin timp voi pedepsi Casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel şi voi pune capăt monarhiei Casei lui Israel. 5 În ziua aceea voi rupe arcul lui Israel în Valea Izreel.“
6 Ea a zămislit din nou şi a născut[d] o fată. Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama[e], căci nu voi mai avea milă de cei din Casa lui Israel, nu-i voi mai ierta. 7 Totuşi, voi avea milă de cei din Casa lui Iuda şi-i voi izbăvi doar prin Domnul, Dumnezeul lor; deci nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă şi nici prin cai sau călăreţi“.
8 După ce a înţărcat-o pe Lo-Ruhama, Gomera a zămislit iarăşi şi a născut un fiu. 9 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ami[f], căci voi nu sunteţi poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru.
10 Totuşi israeliţii vor fi nenumăraţi, ca nisipul mării, care nu poate fi nici măsurat, nici numărat. Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «fii ai Dumnezeului cel Viu». 11 Fiii lui Iuda vor fi aduşi laolaltă cu fiii lui Israel, îşi vor pune o singură căpetenie şi se vor ridica[g] din ţară, căci mare va fi ziua lui Izreel[h]!“
2 „Spuneţi-le fraţilor voştri «Ami»[i] şi surorilor voastre – «Ruhama»[j]!
Prin Macedonia şi Grecia
20 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. 2 A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia[a]. 5 Aceştia au luat-o înainte şi ne-au[b] aşteptat în Troa. 6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea[c], Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. 8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. 9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe[d], spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ 11 Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.
Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes
13 Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,)[e] iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia[f], pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.
38 S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. 39 El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.
40 După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. 41 De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“[a] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.
42 Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, 43 însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu[b], căci pentru aceasta am fost trimis.“ 44 Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea[c].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.