Book of Common Prayer
Psalmul 66
Pentru dirijor. Un cântec. Un psalm.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului[a]!
2 Cântaţi slava Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre!
3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“
Tăria Ta este atât de mare, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
4 Tot pământul să Ţi se închine
şi să-Ţi cânte,
să-Ţi cânte Numele!Sela
5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor.
6 El a schimbat marea în uscat
de au traversat râul cu piciorul!
Deci să ne bucurăm în El!
7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie,
ochii Săi supraveghează neamurile:
fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui!Sela
8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru,
daţi glas laudei Sale!
9 El ne aşază sufletul printre cei vii
şi nu lasă să ni se clatine piciorul.
10 Dumnezeule, Tu ne încerci
şi ne purifici precum se purifică argintul.
11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă,
ne-ai pus poveri pe spate.
12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre;
am trecut prin foc şi prin apă,
dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot,
şi-mi voi împlini jurămintele,
14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis
şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.
15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot
şi o ofrandă de berbeci;
voi aduce viţei şi ţapi.Sela
16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!
17 Către El a strigat gura mea
şi lauda Lui a fost pe limba mea.
18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Stăpânul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
Care nu mi-a respins rugăciunea
şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!
Şarpele din bronz
4 De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie[a] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum 5 şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. 7 Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ 9 Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.
11 Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12 Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! 13 Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)[a] 14 Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,[b] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.[c]
16 Fiindcă[d] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[e], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Psalmul 118
1 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Israel să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
3 Casa lui Aaron să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
4 Cei ce se tem de Domnul să zică:
„Veşnică-I este îndurarea!“
5 În mijlocul necazului L-am chemat pe Domnul
şi Domnul mi-a răspuns şi m-a scos la loc larg.
6 Domnul este de partea mea;[a] de aceea nu mă voi teme.
Ce-mi poate face un om?!
7 Domnul este de partea mea; El este ajutorul meu.
De aceea voi privi triumfător la cei ce mă urăsc.
8 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în om.
9 Mai bine să cauţi scăparea la Domnul,
decât să te încrezi în cei mari.
10 Toate neamurile mă înconjurau,
dar le-am nimicit în Numele Domnului.
11 Mă încercuiau, da, mă împresurau,
dar le-am respins în Numele Domnului.
12 Mă împresurau ca nişte albine,
dar au fost stinse ca un foc de paie:
le-am respins în Numele Domnului.
13 Eram împins cu putere, ca să cad,
dar Domnul m-a ajutat.
14 Domnul este tăria şi cântarea mea;
El a devenit mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de izbăvire
se înalţă din corturile celor drepţi;
dreapta Domnului aduce izbânda.
16 Dreapta Domnului este înălţată;
dreapta Domnului aduce izbânda.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti lucrările Domnului.
18 Domnul m-a disciplinat aspru,
dar nu m-a dat morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru să-L laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi intră pe ea.
21 Te voi lăuda, căci mi-ai răspuns
şi mi-ai dat izbăvire.
22 Piatra pe care au respins-o zidarii,
a devenit piatra din capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru.
El este o minune în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o,
pentru ca noi să ne veselim şi să ne bucurăm în ea.
25 Doamne, Te rugăm, mântuieşte-ne!
Doamne, Te rugăm, dă-ne izbândă!
26 Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului !
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27 Domnul este Dumnezeu
şi El ne luminează.
Legaţi cu funii jertfa
şi aduceţi-o până la coarnele altarului![b]
28 Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi lăuda!
Tu eşti Dumnezeul meu şi Te voi înălţa!
29 Mulţumiţi-I Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
17 Căci este mai bine, dacă aşa cere voia lui Dumnezeu, să suferiţi atunci când faceţi binele, decât atunci când faceţi răul. 18 Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, 19 în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, 20 care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă; 21 aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul[a] unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos, 22 Care este la dreapta lui Dumnezeu şi Căruia, după ce S-a dus la cer, I-au fost supuşi îngerii, autorităţile şi puterile.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.